Virusul ingalbenirii nervurilor
trifoiului - Clover yellow vein virus, ClYVV, Potyvirus,
Potyviridae. Sinonime:
Dendrobium mosaic virus, Pea mottle virus, Pea necrosis virus, probabil Alsike
clover mosaic virus, Pea western ringspot virus.
Tulpini: Se cunosc tulpinile
tipica, la care apartin izolatele de la trifoi din Britania, broad
bean mild mosaic din China, izolata canadiana, tulpina coriandru, tulpina
ClYVV-PQ si alte izolate australiene. A fost descris prima data,
in Britania, la Trifolium repens
(Hollings si Nariani, 1965, Ann.appl. Biol. 56, 99) si identificat apoi in Canada (Pratt,
1968, Can. Pl. Dis. Surv. 48, 87), S.U.A., China
si Australia,
in prezent avand o raspandire generala.
Virusul infecteaza natural mai multe specii de leguminoase, producand
simptome variabile, in functie de tulpina, soi si sezon,
constand in mozaicari, marmorari sau dungari,
ingalbenirea nervurilor sau aparitia de pete pe nervurie
(netting) la Trifolium hybridum, T.
incarnatum, T. pratense, T. repens, T. subterraneum si T. vesuculosum,
Pisum sativum, Coriandrum sativum si Daucus carota cultivat sau spontan, infectand, de asemenea,
plantele de Glycine max, Lupinus spp. si Limonium sinnatum, caracteristica
principala fiind producerea de reactii necrotice la multe soiuri de
fasole, mazare si naut.
Mai recent, in
California, o cultura de fasole, situata langa una de trifoi, a
fost infectata, in proportie de 100 %, cu un virus
asemanator cu Clover yellow
vein virus, plantele bolnave prezentand mozaic galben, epinastia
frunzelor si, unele, necroze sistemice (Crnov
si Gilbertson, 2001, Plant
Dis. 85, 444). În conditii experimentale, virusul a fost transmis la
Amaranthus caudatus, Antirrhinum majus,
Arachis hypogaea, Atriplex hortensis, Beta vulgaris, Cassia occidentalis,
Celosia argentea, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. quinoa, Crotolaria spectabilis, Cucumis sativus (unele
tulpini), Cucurbita pepo (unele
tulpini), Gomphrena globosa, Helianthus
annuus, Lathyrus odoratus, Medicago sativa, Melilotus alba, Nicandra
physaloides, Nicotiana clevelandii, Nicotiana x edwardsonii, N. debneyi, N.
megalosiphon, N. occidentalis, N. tabacum, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum,
Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Torenia fournieri, Vicia faba, V.
villosa, Vigna unguiculata si
Zinnia elegans, nesusceptibile
fiind Apium graveolens, Capsicum annum,
Catharanthus roseus, Cucumis sativus (unele tulpini/soiuri), Cucurbita maxima, C. pepo (unele
tulpini/soiuri), Datura metel, D.
stramonium, Lactuca sativa, Lespedeza stipulacea, Lycopersicon esculentum,
Nicotiana glutinosa, N. rustica, Ocimum basilicum, Pastinaca sativa,
Petraselinum crispum, Petunia hybrida, Phaseolus lunatus, Phlox drummandii,
Solanum melongena, S. tuberosuna, Tithonia speciosa si Vigna unguiculata spp. sesquipedalis. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale
necrotice de 1-2 nm dupa aproximativ 7 zile care evolueaza in
pete necrotice mai mari ducand la abcizia frunzelor fara
infectie sistemica la Chenopodium
amaranticolor, leziuni locale necrotice castanii, de 1-2 nm dupa 6-9
zile si cloroze sistemice cu apritia de pete si puncte necrotice
dupa 14 zile la C. quinoa,
ocazional leziuni locale clorotice dupa 6 zile urmate de marmorari,
patari clorotice si piticire dupa 7-21 zile la Nicotiana clevelandii, leziuni locale
clorotice dupa 6 zile fara infectie sistemica la N. tabacum White Burley cv. Juds's
Pride, leziuni locale clorotice putine dupa 7 zile pete sau
clarifieri nervuriene sistemice dupa 10-14 zile urmate de mozaic galben
granular si uneori pete neregulate clorotice sau necrotice pale pe
frunzele tinere la Phaseolus vulgaris
cv. The Prince, leziuni locale semi-necrotice castanii de 3 nm dupa 7-12
zile mai tarziu cu marginea necrotica sau pete
inelare intrerupte la Tetragonia
expansa, virusul neinfectand plantele de Vigna sinensis, unele izolate fiind insa transmisibile
la Pisum sativum si Vicia faba.
Virionii
se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate
partile plantelor.
În celule apar, de asemenea,incluziuni formate
din cristale mici, strans asociate cu nucleul, sau cristale mari de forme
neregulate in nucleu si incluziuni cilindrice "pinwheels" in
citoplasma. Experimental, poate fi transmis prin
inoculare de suc. În natura se transmite,
nepersistent, prin afidele Acyrthosiphon
(Aulacorthum) solani, Macrosiphum euphorbiae si Myzus persicae.
Sucul foliar contine putini virioni.
Inactivarea termica are loc la 60°C, longevitatea in vitro este de 2-8 zile, iar
dilutia limita 10-3-10-5. la
purificare se aplica metoda lui Reddick
si Barnett (1983,
Phytopathology 73, 1500), efectuata rapid, pentru a preveni degradarea
proteinei capsidale. Virionii sunt filamentosi, de regula
flexuosi, cu o lungime modala clara de
760 nm si groase de 12-15 nm, canalul axial fiind obscur, iar structura
helicoidala evidenta, la contrastarea cu uranil formatat. La
ultracentrifugare, se obtine o singura componenta, genomul
consta din ARN monocatenar, linear, unipartit. Pentru
prevenirea raspandirii bolii se recomanda izolarea in
spatiu a culturilor de diferite varste si, la materialul
valoros, combaterea afidelor vectoare.
.com