Virusul latent al patarii inelare a capsunului

Virusul latent al patarii inelare a capsunului - Strawberry latent ringspot virus SLRV, Nepovirus, Comoviridae, sinonime: Aesculus line pattern virus, Rhubarb virus 5, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 565). SLRV a fost separat ca entitate distincta pe baza rezultatelor testelor seologice, fiind descris prima data la soiul de capsun Cambridge Vigour si Rubus idaeus, in Dundee, Scotia (Lister, 1964, Ann. Appl. Biol. 54, 167). Ulterior, a fost identificat la numeroase specii de plante ierboase si lemnoase, in prezent, fiind raspandit in Australia, Belgia, Canada, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Israel, Italia, fosta Iugoslavie, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelanda, Polonia, Portugalia, Reagatul Unit, Romania, Spania si Turcia. Importanta economica a acestui virus este greu de stabilit, gasindu-se frecvent in asociatie cu alte virusuri, mai ales cu virusurile mozaicului arabisului si patarii clorotice a marului. Virusul infecteaza, in mod natural un cerc larg de plante lemnoase si ierboase, producand marmorare si declin la capsun (Fragaria spp.), piticire si declin la zmeur (Rubus idaeus), piticire, rozetarea si ingustarea frunzelor piersicului (Prunus persica), mozaic la salcam (Robinia pseudoacacia), marmorare galbena la voniceriu (Euonymus europaeus), desene lineare la castanul salbatec (Aesculus carnea), ingustarea frunzelor la telina (Apium graveolens), patrunjel (Petroselinum sativum), infectii latente sau manifestate prin simptome caracteristice la agris (Ribes grossularia), coacaz negru (Ribes nigrum), coacaz rosu (Ribes rubrum), cires (Prunus avium), prun (Prunus domestiva), cais (Prunus armeniaca), vita de vie (Vitis spp.), revent (Rheum officinlis), Buddleja, Hedera, Symphoricarpus, liliac (Syringa vulgaris), soc (Sambucus nigra), Asparagus officinalis, Capselle bursa-pastoris, Delphinium spp., Lamium amplexicaule, Narcissus spp., Rheum rhaponticum, Senecio vulgaris, Stellaria media, Taraxacum officinale, Trifolium repens si Urtica dioica (Schimanski, 1982, Arch. Gartenbau, Berlin 30, 109). Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la 126 de specii aparitinand la 27 familii, majoritatea prezentand infectii sistemice inaparente (Schmelzer, 1969, Phytopathol. Z. 66, 1).

Dintre dicotiledonate, susceptibile la SLRV s-au dovedit Amaranthus retroflexus, Antirrhinum majus, Apium graveolens, Arachis hypogaea, Atriplex hortensis, Beta vulgaris, Brassica campestris ssp. rapa, B. oleracea ssp. botrytis, Calendula officinalis, Capsella bursa-pastoris, Celosia argentea, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. ambrosioides, C. capitatum, C. foetidum, C. filosum, C. hybridum, C. murale, C. quinoa, Citrullus lanatus, Citrus aurantium, Coriandrum sativum, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita maxima, C. pepo, Datura stramonium, Daucus carota, Delphinium hybridum, Dianthus barbatus, Emilia sagittata, Fragaria vesca, Gomphrena globosa, Hyoscyamus niger, Lactuca sativa, Lavatera trimestris, Lobelia erinus, Lycopersicon esculentum, Mentha arvensis, Nicandra physaloides, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. occidentalis, N. sylvestris, Ocimum basilicum, Pastinaca sativa, Petroselinum crispum, Phaseolus vulgaris, Phlox drumondii, Physalis floridana, Ph. peruviana, Pisum sativum, Prunus domestica, P. persica, Rubus idaeus, Senecio vulgaris, Solanum nodiflorum, S. tuberosum, Spinacia oleracea, Stellaria media, Tetragonia expansa, Torenia fourmieri, Trifolium incarnatum, T. pratense, T. repens, Tropaeolum majus, Verbesina encelioides, Vicia faba, Vigna unguiculata, Vitis vinifera si Zinnia elegans, iar dintre monocotiledonate, Allium porrum, Hordeum vulgare, Lolium multiflorum, Narcisus janquilla si Poa annua. Izolandu-se pentru prima data de la plante de capsun soiul C. Vigour infectate si cu virusul mozaicului arabisului, s-a considerat ca virusul latent al patarii inelare a capsunului nu se manifesta prin simptome externe la aceasta specie. Infectiile artificiale efectuate ulterior arata ca, la soiul Cambridge Vigour, acesta produce simptome asemanatoare cu ale virusului mozaicului arabisului, constand in franarea accentuata a cresterii si aparitia unor pete de culoare galbena pe suprafata frunzelor. Reactia altor soiuri si clone indicatoare de Fragaria vesca este necunoscuta. Plantele de F. vesca var. semperflorens infectate prin inoculare de suc nu au manifestat simptome externe in conditii de sera. În culturi, atacul apare in vetre tipice pentru virusuile transmisibile prin nematozi. În Franta, virusul a fost izolat dintr-o plantatie de capsun in care plantele erau slab dezvoltate si prezentau numeroase goluri (Putz si Stocky, 1971, Ann. Phytopathol. 3 (no hors serie), 140).

Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice sau necrotice urmate de cloroze si deformari, necroze sau marmorare clorotica fina la Chenopodium amaranticolor, C. murale si C. quinoa si leziuni locale clorotice sau lipsa simptomelor locale, cloroze sau necroze internervuriene, insanatosire aparenta in lunile de vara, iarna simptome persistente, in cazul unor izolate sau soiuri avand loc formarea de enatiuni foliare, la Cucumis sativus, plantele de Nicotiana rustica, N. tabacum si Petunia hybrida fiind imune. La Nicotiana occidentalis, virusul produce simptome sistemice constand in patari foliare verzi-deschise, incretirea limbului si ingustarea frunzelor (Kegler si Proll, 1989, Arch. Phytopathol. Pflanzenschutz, Berlin Virionii se gasesc in celulele epidermei si mezofilului, fiind localizati in spatiul perinuclear. În celulele infectate, s-au pus in evidenta incuziuni, sub forma de corpusculi membranosi, incluziuni de forma neobisnuita si formatiuni tubulare, care contin virioni si capside fara acid nucleic. Experimental, virusul poate fi transmis prin altoire si inoculare de suc. La plantele inmultite pe cale vegetativa, diseminarea la distanta este asigurata prin multiplicarea materialului infectat. În plantatii, transmiterea are loc prin larvele si adultii speciilor de nematozi Xiphinema diversicaudatum si X. coxi (Putz si Stocky, 1971, l.c.), care raman infectiosi timp de aproximativ 4 zile dupa hranirea pe plantele bolnave, pentru infectarea unei plante fiind sificient un singur exemplar de nematod. Virusul se transmite, de asemenea, prin samanta diferitelor specii de plante ierboase si lemnoase. La Chenopodium quinoa, aceasta are loc in proportie de 63-100 %, plantele infectate manifestand piticire, deformarea frunzelor si desene clorotice. Transmiterea prin samanta are loc, de asemenea, in proportie de 6 % la Mentha arvensis. Alte specii la care s-a constatat transmiterea prin samanta sunt Apium graveolens, Capsella bursa-pastoris, Lamium amplexicaule, Pastinaca sativa, Petroselinum crispum, Rubus idaeus, Senecio vulgaris si Stellaria media, proportia semintelor infectate fiind uneori de peste 70 % (vezi Murant, 1983, Seed Sci. and Tehnol. 11, 973). Inactivarea termica in suc de castraveti are loc la 54-56 ºC, dilutia limita este 10^-3-10^-5, longevitatea in vitro de 50 zile la 20°C si 13 luni la 4°C. Virusul este stabil la pH 5 - 8 si inactivat la pH 4 - 4 si 9 - 9,5. Acesta rezista, de asemenea, la inghet. Virusul se prezinta sub forma de particule izometrice cu contur hexegonal, de aproximativ 20 nm in diametru, unele fiind penetrate de substantele folosite la colorarea negativa aletele nu. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in doua componente, genomul consta din doua molecule de ARN monocatenar, iar virionii contin doua proteine capsidale. La capsun, prevenirea raspandirii virusului latent al patarii inelare a capsunului poate fi asigurata prin producerea materialului saditor pornind de la plante care au dat reactie negativa la testarea lor pe Chenopodium amaranticolor, C. murale si C. quinoa. De asemenea, este necesara plantarea materialului in cursul procesului de inmultire pe soluri necontaminate cu virusul latent al patarii inelare a capsunului si lipsite de nematozii vectori. Pentru prevenirea acumularii virusului si nematozilor vectori in anumite terenuri, se recomanda evitarea cultivarii capsunului timp de mai multi ani pe aceleasi suprafete.