Virusul latent al verzei

Virusul latent al verzei - Cole latent virus, CoLV, Carlavirus. A fost raportat prima data la Brassica oleracea var. acephala, in Brazilia (Kitajima s.a., 1970, Bragantia 29, 181), in prezent, fiind raspandit in statele San Paulo si Federal District. În natura, virusul a fost identificat numai la Brassica oleracea, la care nu produce simptome externe evidente. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Brassica rapa ssp. rapa, B. juncea, B. oleracea ssp. botrytis, B. oleracea ssp. capitata, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Citrullus lanatus, Gomphrena globosa, Malva parviflora, Raphanus sativus, Rubus idaeus, Solanum melongena, S. nigrum, alte plante fiind nesusceptibile. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale la Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Gomphrena globosa si Malva parviflora si infectii latente la Brassica oleracea var. acephala, B. oleracea var. botrytis, Citrullus lanatus, Glycine max, Raphanus sativus si Solanum melongena. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din epiderma si mezofilul frunzelor, unde apar si incluziuni formate din mase de particule virale. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire. Pe cale naturala, este transmis, mai putin frecvent, nepersistent, prin Myzus persicae. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 75-80ºC, longevitatea in vitro este de 2-4 zile si dilutia limita 10^-3-10^-4. Virionii sunt filamentosi, de regula drepti, avand o lungime modala clara, de 659 nm, 15 nm in diametru, canalul central obscur si arhitectura helicoidala obscura. Masurile de prevenire constau in amplasarea culturilor susceptibile izolat de semincerii acestora si combaterea vecorului Myzus persicae.