Virusul marmorarii alunelor de pamant

Virusul marmorarii alunelor de pamant - Peanut mottle virus PeMoV, Potyvirus, Potyviridae, sinonime Groundnut mottle virus, Peanut mild mosaic virus, Peanut severe mosaic virus, in S.U.A. diferentandu-se pe baza simptomelor produse la Arachis hypogaea, tulpinile M1 si M2 (mozaic slab), N (necroze), S (severe) si CLP (desen linear clorotic), (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 358). A fost descris prima data la Arachis hypogaea si Glycine max in Georgia (S.U.A), Queensland (Australia), Kenia si Uganda (Kuhn, 1965, Phytopathology, 55, 880), in prezent, fiind raspandit in Africa, Asia de est, regiunea sud si central americana, Australia, Columbia, India, Japonia, Malaiezia, Filipine, Taiwan si S.U.A. (Bock si Kuhn, 1975, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 141, 4 pp).

Boala este importanta mai ales pentru culturile de Arachis hypogaea, Phaseolus vulgaris, Glycine max si Pisum sativum, la alunele de pamant si fasole producand pierderi de productoie de pana la 25 %. În conditii de infectii naturale, la Arachis hypogaea izolatele est Africane produc marmorare slaba sau infectii latente, iar tulpinile din S.U.A marmorare insotita de mozaic si necroze, Arachis pintoi manifesta patare inelara clorotica, Cassia bicapsularis (in Africa de est), C. leptocarpa, C. occidentalis si C. tora (in S.U.A) reactioneaza prin marmorare usoara verde, Glycine max, Phaseolus vulgaris si Pisum sativum, prin marmorare si necroze, iar Stylosanthes spp. prin cloroze foliare slabe si piticire. Alte specii susceptibile la inocularile artificiale sunt Cassia obtusifolia, Citrullus lanatus, Cucumis sativus, Cyamopsis tetragonoloba, Glycine max, Gomphrena globosa, Lupinus albus, Macroptilium lathyroides, Nicotiana clevelandii, Phaseolus lathyroides, Pisum sativum, Sesamum indicum, Spinacia oleracea, Trifolium incarnatum, Vicia faba (in unele cazuri), Vigna unguiculata, Vigna unguiculata ssp. cylindrica, V. unguiculata ssp. sesquipedalis si Voandzeia subterranea. Inoculat artificial, tulpinile slabe, produc o marmorare slaba verde inchis si verde deschis, depresionarea tesuturilor internervuriene si incretirea marginilor foliolelor la Arachis hypogaea, simptomele fiind mai grave in cazul celorlalte tulpini, Cassia occidentalis reactioneaza prin marmorare galbena la majoritatea tulpinilor, dar nu este infectata de tulpina severa (S).

Unele soiuri de Glycine max reactioneaza prin leziuni locale clorotice/necrotice, iar altele prin marmorare clorotica, mozaic slab, incretirea slaba sau severa a foliolelor si distorsiuni, iar Nicotiana clevelandii prin marmorare sistemica. Virionii se gasesc, individuali sau formand manunchiuri afanate, in citoplasma celulelor tuturor partilor plantelor.În celulele infectate se gasesc incluziuni cristaline, localizate in nucleu, sau de forme neobisnuite, majoritatea izolatelor inducand formatiuni de tipul "pinwheels", agregate lamelare sau suluri, care nu contin virioni. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc. În natura, este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Aphis craccivora, A. gossypii, Hyperomyzus lactucae, Myzus persicae si Rhopalosiphum padi, A. craccivora ramanand virulifer timp de 2 ore, iar Myzus persicae timp de 12 ore de la achizitionare. Virusul se transmite, de asemenea, prin samanta, in proportie de 0,02-2 % la Arachis hypogaea, 1 % la Phaseolus vulgaris si 0,008 % la Vigna unguiculata, dar nu si la Glycine max, Pisum sativum si Cassia obtusipholia. Temperaturile de inactivare sunt, pentru izolatele est africane si australiene intre 55 si 59°C si pentru cele americane 60-64°C, dilutia limita pentru toate izolatele intre 10^-3 si 10^-4, infectivitatea este retinuta 1-2 zile la 10°C (mai putin de 24 h la tulpina S), iar in frunze inghetate la -12°C virusul ramane activ timp de 12 saptamani. Infectivitatea nu este schimbata prin tratament cu eter etilic. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, cu o lungime modala clara de 740-750 nm, dar putand varia intre 704 si 984 nm neobservandu-se canalul central si arhitectura helicoidala. La ultracentrifugare, se separa o singura componenta, genomul este ARN monocatenar, unipartit, iar virionii contin doua proteine. Masurile de prevenire constau, mai ales in utilizarea de samanta libera de virus si evitarea sau prevenirea atacurilor afidelor vectoare.