Virusul marmorarii
clorotice a soiei - Soybean chlorotic mottle virus, SbCMV, Soymovirus, Caulimoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 297). A fost descris la Glycine max (Iwaki
s.a., 1984, Plant Dis. 68, 1009), in Japonia, virusul
producand simptome persistente, de mozaic si piticire la Glycine max, clarifierea nervurilor,
marmorare si incretirea frunzelor la Phaseolus vulgaris, clarifierea nervurilor la Dolichos lablab si infectie sistemica fara
simptome la Vigna unguiculata
cv.Blackeye (Hibi si Kameya-Iwaki, 1988, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No 331, 4 pp). Inoculat
artificial, virusul produce clarifierea nervurilor, marmorare si piticire
la Glycine max, leziuni locale
clorotice, clarifierea nervurilor, marmorare si incretirea
frunzelor la Phaseolus vulgaris,
clarifierea nervurilor la Dolichos lablab
si infectii latente la Vigna
unguiculata cv. Blackeye. Virionii se gasesc in
citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor, unde apar
si incluziuni sub forma de viroplasme, care contin virioni. Virusul se transmite prin inoculare de suc, dar nu se raspandeste
prin samanta. Sucul foliar
contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la
85-90°C, longevitatea in vitro este de 1 zi, iar dilutia limita 10-3-10-4.
Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, de 50 nm in
diametru, cu contur rotund si aranjamentul capsomerelor fiind clar
vizibil, iar capsida este formata din mai multe
straturi. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare un singur component. Genomul consta din ADN dublucatenar, circular, unipartit.
Acesta codifica ADN polimeraza ARN-dependenta,
multiplicarea lui implicand o faza de retro-transcriere. Modul de raspandire in natura fiind
necunoscut, nu s-au elaborat masuri speciale de prevenire.
.com
