Virusul marmorarii inelare verzi a ciresului

Virusul marmorarii inelare verzi a ciresului - Cherry green ring mottle virus, CGRMV, Foveavirus, (Pop, 2009, TVV, III, 386). Boala mai este denumita: patarea nervuriana galbena a visinului (sour cherry vein yelow spot), epinasty of oriental flowering cherry, rough bark of oriental flowering cherry. Patarea inelara verde a visinului (sour cherry green ring mottle) a fost observata prima data in statul Michigan (SUA) in 1937, iar in jurul anului 1942 a fost identificata in statele New York, Wisconsin si Ontario (Rasmussen s.a., 1951, U.S. Dept. Agr. Agr. Handb. În 1945, a fost transmisa de la ciresi fara simptome in Oregon (Milbrath si Zeller, 1945) si ulterior de la ciresi aparent sanatosi, in statele Washington, New York si Idaho (Helton, 1955, Plant Dis. Reptr. 39, 623) si ulterior in Elvetia (Schmidt, 1963, Schweiz Z. Obst-und Weinbau (Wodensweil) 72, 55). Rugozitatea scoartei ciresului ornamental oriental a fost observata in New York in 1937 si apoi in Oregon (Milbrath si Zeller, 1942, Phytopathology 32, 428). Un virus producand epinastia ciresului ornamental oriental a fost identificat in Noua Zeelanda, acesta fiind izolat apoi si de la ciresi si clone portaltoi de P. avium. Cercetarile ulterioare au aratat ca rugozitatea scoartei si epinastia ciresului ornamental oriental nu sunt induse de Prunus necrotic ringspot virus ci de CGRMV (Milbrath, 1960, Phytopathology 50, 495). În continuare, CGRMV a fost depistat in Belgia, Franta, fosta R.D. Germana si alte tari europene, considerandu-se ca are o raspandire generala (Kegler, 1977, In: Pflanzlich Virology B 3, 138). Infectii naturale cu acest virus se gasesc la visin (Prunus cerasus), ciresul ornamental oriental (P. serrulata), cires (P. avium), piersic (P. persica), nectarine (P. persica var. nectarina), cais (P. armeniaca) si ciresul Prunus cerasus x P. avium. Susceptibilitate pezinta, de asemenea P. effusa si P. tomentosa, iar P. cistena este imun (Parker s.a., 1976, In: U.S. Dept. Agr. Agr, Handb. La soiurile de visin (P. cerasus) sensibile, cum sunt Montmorency si English Morello, la 4-5 saptamani de la inflorire, se observa, mai ales pe frunzele lastarilor bazali, pete mici, verzi deschis, raspandite pe toata suprafata limbului, in timp ce alte pete, cu contur inelar sau sub forma de linii, sunt de culoare verde inchisa. Mai tarziu, petele de culoare verde deschisa devin galbene si de dimensiuni mai mari, prin confluere, ducand la ingalbenirea celei mai mari parti din suprafata limbului. În aceasta faza, zonele ingalbenite contrasteaza si mai mult cu formatiunile inelare de culoare verde inchisa. Dupa circa doua saptamani, frunzele ingalbenite cad, pomii recapatand aspect sanatos. De regula, in toamna, se observa un nou ciclu de ingalbenire, patare si cadere a frunzelor. Fructele au un gust amarui si manifesta pete in dreptul carora tesuturile sunt necrozate. În cazul prezentei unor tulpini grave, la soiurile de visin Doppelt Natte si Montmorency, se observa, initial, pete clorotice raspandite in lungul nervurilor principale. În cursul verii, acestea se ingalbenesc si, datorita cresterii neuniforme a zonelor ingalbenite si verzi, suprafata limbului devine ondulata si deformata, luand adesea forma de secere. Pomii apartinand soiului Schatenmorelle nu manifesta simptome externe. La cires (P. avium), boala are importanta economica redusa, datorita gradului ridicat de toleranta al pomilor, printre soiurile cele mai puternic contaminate fiind mentionate Bing, Diacon, Lambert, Napoleon si Black Republican. Simptome foliare asemanatoare cu cele descrise la visin s-au observat la ciresul hibrid P. cerasus x P. avium, soiurile Late Duke, May Duke si Reine Hortense. Piersicul, nectarinele si caisul prezinta infectii latente, soiurile de piersic Halehaven, Sunhaven, Richaven, Glohaven, Sunding si Rio Oso Gem fiind, practic, total infectate (Cation, 1967, Plant Dis. Reptr. 51, 261). Soiurile de cires ornamental oriental (P. serrulata) Shirofugen si Kwanzen infectate cu CGRMVmanifesta epinastia foliajului, care poate fi foarte slaba sau deosebit de grava, in functie de tulpina virusului. Unele portiuni ale nervurilor principale si secundare fiind necrozate, au loc torsionari si incretiri ale suprafetei limbului asemanatoare cu cele determinate de atacul afidelor. Cresterile fiind franate, internodurile sunt scurte, frunzele inghesuite iar pe tulpina apar, adesea, fisuri longitudinale, ducand la moartea unor portiuni ale pomilor, tipul si gravitatea simptomelor fiind influentate de conditiile de mediu si tulpina virusului. Ca indicator, se foloseste soiul de cires ornamental Kwanzan (P.serrulata), care reactioneaza prin franarea cresterii varfurilor lastarilor, epinastia si contorsionarea frunzelor, insotite de craparea scoartei, simptome similare dar mai putin evidente, aparand si la soiul Shirofugen. La P. tomentosa, virusul produce necrozarea mugurilor, curbarea si incretirea frunzelor, pete clorotice mai ales la marginea limbului si cresteri tufoase (Damsteegt s.a., 1998, Acta Hort. 472, ISHS, 143). Ca indicator, poate fi folosit si soiul de visin (P. cerasus) Montmorency. În timp ce la cires, piersic si Prunus effusa, s-a constatat o infectie complet generalizata, la visinul Montmorency si la caisul Blenheim raspandirea agentului patogen in cadrul pomilor nu este complet sistemica, mugurii de la baza ramurilor fiind mai frecvent infectati decat cei din partea apicala. Virusul poate fi transmis prin altoire, migrarea acestuia din inocul facandu-se cu o viteza redusa. În literatura, se mentioneaza si posibilitatea transmiterii virusului prin inoculare de suc. În practica, este diseminat prin multiplicarea si plantarea materialului infectat, unele observatii indicand si posibilitatea transmiterii lui pe cale naturala. Virusul marmorarii inelare verzi a ciresilor fiind frecvent si, de regula, latent in pomii infectati, este necesar ca toate speciile de Prunus sa fie testate in cadrul programelor producerii materialului sadito liber de virusuri. Acesta poate fi eliminat din pomii total infectati prin termoterapie. La unele soiuri de cais (Blenheim) si visin (Montmorency clone libere de virus pot fi obtinute, de asemenea, prin altoirea pe portaltoi sanatosi a mugurilor din partea apicala a ramurilor altoi.