Virusul marocan al mozaicului
pepenelui verde - Maroccan watermelon
mosaic virus MWMV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 284). Virusul a
fost raportat din 1972 ca producand boli severe la diferite cucurbitacee
in Maroc, fiind considerat o izolata a lui Watermelon mosaic virus (Fischer
si Lockhart, 1974, Pl. Dis.
reptr. 58, 143), pe baza rezultatelor cercetarilor efectuate (McKern s.a., 1993, Arch. Virol.
131, 467) acesta dovedindu-se un potyvirus distinct, denumit Maroccan watermelon mosaic virus (Lecoq s.a., 2001, Plant Dis. 85,
547). Pe langa Maroc, acesta a fost identificat in Africa de
Sud, Zimbabe, Niger, Cameron si sud-vestul Spaniei, insulele Canare, iar,
din 1997, este asociat cu epidemiile severe aparute in culturile de
dovlecel (Cucurbita pepo) din centrul
si nordul Italiei (Roggero
s.a., 1998, Plant Dis. 82, 351). În natura, infecteaza
plantele de Citrullus lanatus, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita pepo si Malva parviflora, boala manifestandu-se prin clorozarea
frunzelor, izolata Su-94-54 fiind obtinuta de la plante de Cucumis melo var. flexuosus cu simptome severe de mozaic si deformarea
frunzelor.
În conditii
experimentale, MWMV produce leziuni locale fara infectie
sistemica la Chenopodium
amaranticolor, C. quinoa si Phaseolus vulgaris "Black Turtle 1",
leziuni locale si necroze apicale letale la Cucumis melo "Vedratais" si mozaic la Cucurbita moschata Menina",
iar izolata Su-94-54 simptome severe de mozaic si deformarea frunzelor la Cucumis melo var. flexuosus, Cucumis sativus, Citrullus lanatus, Cucurbita pepo si
C. moschata, leziuni locale si
ocazitional infectie sistemica la C. melo linia WMR29 continand gena Prv1 de rezistenta
la Papaya ringspot virus, avand
si o anumita rezistenta la MWMV, si mozaic sistemic la C. melo linia Zunesco purtatoare a
genei Zym de rezistenta la ZYMV. În
citoplasma celulelor infectate ale pidermei, parenchimului si
tesuturilor vasculare se gasesc numeroase particule virale, de
regula, in aproprierea membranelor vacuolare. În citoplasma apar, de asemenea, incluziuni cilindrice,
caracteristice grupei I a potyvirusurilor. Experimental, este
transmisibil prin inoculare de suc, iar izolata Su-94-54 a fost transmisa
eficient prin afidele Myzus persicae si
Aphis gossipii, rata transmiterilor
fiind de 70 si, respectiv, 63 %. Virionii izolatei
Su-94-54 sunt filamentosi, avand o lungime medie estimata la
780 nm. Pentru prevenirea bolii se recomanda
combaterea afidelor vectoare si, in perspectiva, obtinerea
si cultivarea germoplasmelor rezistente.
.com