Virusul
patarii galbene a alunelor de pamant - Peanut yellow spot
virus, Tospovirus, Bunyaviridae, (Ref. Pop,
2009, TVV, II, 367). A fost identificat la Arachis
hypogaea in India
(Anon, 1980, Rep. ICRISAT for
1979; Reddy s.a., 1991,
Proc. Tomato Spotted Wilt Virus Wksb, Aprin 1991, Beltsville (S.U.A.) p. 77),
plantele infectate natural manifestand inele clorotice care apoi se unesc
si devin necrotice. Artificial, virusul a fost
transmis la Chenopodium amaranticolor, C.
quinoa, Datura stramonium, Glycine max,
Nicotiana benthamiana, Petunia hybrida,
Phaseolus vulgaris, Pisum sativum,
Vigna radiata si V. unguiculata,
iar imune s-au dovedit Lycopersicon
esculentum, Nicandra physaloides si Nicotiana rustica, producand leziuni locale necrotice la Petunia
hybrida, leziuni locale mari clorotice apoi necrotice la Vigna unguiculata, leziuni locale
clorotice cu inele necrotice la Datura
stramonium si leziuni locale clorotice la Chenopodium quinoa. Virionii se gasesc
in citoplasma celulelor infectate ale mezofilului foliar, fiind
asociati cu reticulul endoplasmatic, incluziunile celulare fiind absente.
Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc
si altoire. În natura, se
raspandeste prin tripsul Scirtothrips
dorsalis, virusul fiind retinut la naparlire, dar nu se
transmite congenital la urmasi si nici prin contactul dintre plante.
Inactivarea termica are loc la 40-45°C, iar longevitatea in vitro este
de cca. 4 ore la 25-30°C. Sucul
foliar contine virioni putini, quasi-izometrici, cu anvelopa,
70-90 nm in diametru, aranjamentul capsomerelor fiind neevident.
La ultracentrifugare, virusul se sedimenteaza sub forma unui singur
component. Genomul este format din trei parti de ARN monocatenar,
linear iar
in particule se gasesc patru proteine fosforilate. Pentru prevenire se recomanda evitarea atacului si
combaterea tripsului vector.
.com