Virusul mozaicului mazarii
transmisibil prin samanta - Pea seed-borne mosaic virus PSbMV,
Potyvirus, Potyviridae, sinonime
Pea fizzle top virus, Pea leaf rolling virus, Pea leaf roll mosaic virus, Pea
leaf-rolling mosaic virus, (Ref. Pop,
2009, TVV, II, 268). Virusul a fost descris prima data la Pisum sativum, de Musil (1966, Biol. Bratisl. 21, 133),
in fosta Cehoslovacie, Inouy
(1967, Ann. Phytopathol. Soc. Jap. 33, 38) in Japonia si Mink s.a. (1969, Phytopathology
59, 1342) si altii in S.U.A. Ulterior, fiind identificat
in Olanda, fosta R.D. Germana, Regatul Unit si diferite alte
tari europene si asiatice, samanta unor soiuri cunoscute ca infectate fiind
exclusa din schimburile internationale. La plantele de mazare (Pisum sativum) din camp, virusul
produce o boala ale carei simptome caracteristice dispar la scurt
timp de la infectie. Primele simptome se observa la frunzele tinere,
care devin slab clorotice, manifestand o clorozare fina si
ingrosarea nervurilor, patare difuza sau simptome
mozaicale slabe. Mai tarziu, foliolele se rasucesc
spre fata inferioara, luand forma de cornet. La
unele soiuri, in special la cele timpurii, nu apar simptome de
rasucire, insa frunzele din varf sunt clorotice si
de dimensiuni reduse.
Talia plantelor este mai mica, florile
adesea deformate, pastaii uneori distorsionati si
continand numai una sau doua seminte, al caror
pericarp crapa pe masura ce ele se matureaza. Plantele
infectate in faza tanara sau din
samanta infectata nu formeaza flori sau
numarul florilor si pastailor este
redus. Virusul apare, de asemenea, in fiecare an
in culturile de linte (Lens
culinaris), bob (Vicia faba)
si mazariche (Vicia sativa).
Prin inoculari artificiale, a fost transmis la Beta vulgaris, Brassiaca campestris ssp. pekinensis, B.
oleracea var. capitata, Capsella bursa-pastoris,
Catharanthus roseus, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. capitatum, C.
foetidum, C. murale, C. quinoa, Cucurbita maxima, Gomphrena globosa, Lathyrus
odoratus, Lens esculenta, Medicago sativa, Petunia hybrida, Senecio vulgaris,
Tetragonia expansa, Vicia faba, V. sativa, V. villosa si Zinia elegans(Hampton si Mink, 1975, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.
146, 4 pp). Plantele de
mazare (Pisum sativum) infectate
artificial manifesta o usoara clarifiere si
ingrosare a nervurilor primelor frunze formate
dupa infectie, urmate de curbarea foliolelor spre fata
inferioara. La bob (Vicia faba),
virusul produce marmorare verde inchis si verde deschis, curbarea
slaba sau moderata a marginilor foliolelor spre fata
inferioara, deformarea frunzelor si mozaicarea limbului, iar la Chenopodium amaranaticolor si C. quinoa leziuni locale necrotice, respectiv leziuni locale
clorotice, fara infectie sistemica. Virionii au fost pusi in
evidenta in citoplasma celulelor parenchimului cortical al
radacinilor si mezofilului. În celulele infectate
se gasesc incluziuni sub forma de agregate care contin virioni
localizate in tonoplaste si formatiuni in forma de
turbina (pinwheels) caracteristice potyvirusurilor. Experimental,
virusul poate fi transmis prin inoculare de suc. În
natura, se raspandeste, nepersistent, prin speciile de afide
Acyrthosiphon pisum, Aphis craccivora, A.
fabae, Cryptomyzus ribis, Macrosiphum euphorbiae. M. rosae, Myzus persicae si altele, perioada de hranire pentru
achizitionare fiind de 10-90 secunde. Transmiterea are
loc, de asemenea, prin samanta.
În experimentarile efectuate de Musil
(1981), in cazul plantelor infectate artificial inainte si
dupa inflorire, proportia transmiterii prin
samata a fost de 1,8 - 36,8 %, respectiv 0,8 - 22,8 % la
mazare, de 0,3 - 3,3 % , respectiv 0, - 0,7 % la linte si de 2 - 3 %
la mazariche.
În cadrul acelorasi cercetari, la plantele infectate
natural transmiterea prin samanta a fost de 1 - 9,2 % la
mazare si absenta la soiurile de linte experimentate. În proportie de sub
1 %, semintele devin infectate si ca rezultat al polenizarii cu
polen de la plante infectate. Stabilirea prezentei virusului in
probele de samanta poate fi facuta prin
cultivarea acestora in sera si notarea plantelor care
prezinta simptome externe. Alte cercetari arata ca virusul este transmis prin samanta in proportie
de 100 % la Pisum sativum, in
special cand coaja este crapata si in proportie
mica la Vicia faba, V. narbonensis si V. pannonica. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea
termica are loc putin peste 55°C, dupa alti autori
intre 55-60°C, in cazul unor tulpini la 70-75°C, iar dilutia
limita este 10-4-10-5. Longevitatea in vitro este
de o zi in suc extras din frunze
si 4 zile in extracte din radacini. Prin
inghet, preparatele isi pierd capacitatea de
infectie. Virionii sunt
filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime
modala clara de 770 nm si 12 nm in diametru, canalul axial
fiind obscur, structura helicoidala obscura si pasul helixului
de 3,4 nm. Preparatele purificate se sedimenteaza ca un
singur component. Genomul consta in ARN monocatenar,
iar virionii contin o singura proteina. Boala poate fi
prevenita prin folosirea de samanta libera de
virus si cultivarea soiurilor neatacate sau tolerante. Crearea
soiurilor de mazare rezistente la acest virus este
posibila utilizand ca genitori soiurile Cobri si Wyola, care
contin gena Ir.
.com