Virusul mozaicului piersicului

Virusul mozaicului piersicului - Peach mosaic virus, PMV, posibil Trichovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 417). Mozaicul piersicului a fost gasit simultan, in 1931, in Texas (Hutchins, 1932, Science 76, 123) si Colorado (Bodine, 1934, Plant Dis. Reptr. 18, 132). Ulterior, s-a extins rapid  in 8 state din S.U.A. si 11 state din Mexic (Oldfield, 1970, Annu. Rev. Entomol. 15, 343; Oldfield s.a., 1995, Plant Dis. 79, 186). Boala a fost confundata cu peach calico, plum pox si alte viroze ale prunilor din Europa (Pine si Šutić, 1968), dar nu exista lucrari de baza care sa ateste existenta ei inafara S.U.A. si Mexic, iar raspandirea generalizata a acesteia in valea Rio Grande arata ca ea exista aici de mult timp. În prezent,mozaicul piersicului are un impact economic important asupra industriei horticole in vestul Statelor Unite si Mexic, iar virusul este un important obiect de carantina interna si externa. În conditii naturale, virusul infecteaza piersicul (Prunus persica), prunul (P. domestica), caisul (P. armeniaca), migadalul (P. dulcis), P. salicina, P. munsoniana, P. angustifolia, P. americana, P. mexicana, P. cerasifera, P. mume, P. davidiana, P. tanguitica, P. bokhariensis, P. hortulana, P. umbellata si P. reverchonii, simptomele variind in functie de specie, izolata virusului si virusurile care infecteaza simultan plantele gazda. Artificial, a mai fost transmis la P. insititia, P. besseyi si P. tomentosa, precum si la speciile ierboase Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Nicotiana occidentalis. Spre deosebire de Cherry mottle leaf virus, PMV nu a pututu fi transmis experimental la ciresul Bing (P. avium) si nici la P. mahaleb. Diangosticarea virusului dupa simptome este adesea dificila, deoarece prezinta numeroase forme cu virulenta diferita, soiurile plantelor gazda reactioneaza diferit, iar, in evolutia bolii, distingem o faza acuta si una cronica si cinci tipuri de simptome.

La piersic (P. persica), simptomele constau in intarzierea desmuguririi si cresterii frunzelor, marmorarea si deformarea limbului, patarea florilor, deformarea fructelor si cresterea anormala a pomilor. În cazul unor soiuri, simptomele sunt foarte slabe sau aproape total mascate. Unele izolate ale virusului produc simptome pronuntate de soc in primul an de la infectie, in timp ce altele se manifesta prin simptome grave in al doilea an. De regula, in anii urmatori, pomii afectati intra intr-o faza cronica in care simptomele sunt mai putin severe. Petalele soiurilor cu flori mari, rosii prezinta, adesea, pete lenticulare, dungi neregulate, puncte sau linii albe, suprafata lor este, uneori, mult redusa si incretita, iar pe pomii infectati se formeaza un numar crescut de muguri ingemanati. Unele forme ale virusului produc intarzierea cresterii frunzelor si a noilor lastari in prima parte a perioadei de vegetatie, care poate afecta numai unele ramuri sau pomii in intregime, scurtarea internodiilor determinand aglomerarea frunzelor in rozete, habitusul golas si talia pitica a unor pomi grav afectati. Mai tarziu, franarea cresterilor devine mai putin pronuntata, spre sfarsitul verii sau in toamna, unii pomi infectati putand avea un aspect aproape normal. Un simptom important al mozaicului piersicului consta in aparitia diferitelor desene clorotice pe frunze in prima parte a perioadei de vegetatie. Decolorarile variaza ca forma si marime, de la pete minuscule pana la pete evidente, linii sau desene in forma de pana asociate cu nervurile, soiurile sever afectate putand manifesta simultan toate desenele clorotice, in timp ce la cele tolerante sau la pomii infectati cu tulpini slabe, se poate observa numai o vaga clarifiere a nervurilor fine, sau o patare galbena slaba pe suprafata limbului. Desenele foliare apar atat pe frunzele formate in primavara, care tind sa cada, cat si pe cele formate mai tarziu. Într-un stadiu avansat, acestea se necrozeaza si cad, ducand la perforarea limbului. Pe masura ce foliajul pomilor devine de culoare verde-inchisa, desenele clorotice devin mai putin evidente, fenomen caracteristic mozaicului piersicului, cauzat, probabil, de temperatura ridicata din vara. Multe frunze de pe pomii sever afectati sunt mici, inguste, incretite, sau deformate. În cazul multor soiuri de piersic, apar simptome grave pe fructe, facand recolta nevandabila. Cand fructele depasesc cca. 2,5 cm in diametru, suprafata acestora devine rugoasa sau neregulata (accidentata), datorita suprafetelor cu tesuturi normale care apar in relief fata de depresiunile reprezentand tesuturi a caror crestere a fost franata, linia de sudura fiind, de asemenea, deformata. În continuare, deformarea fructelor se accentueaza, cresterea lor este franata, iar, la maturitate, desi gustul este mai putin afectat, nu pot fi valorificate corespunzator, datorita formei neregulate si dimensiunilor reduse. Fructele pomilor infectati apartinand soiurilor tolerante, care nu manifesta simptome grave, se coc cu aproximativ o saptamana mai tarziu decat cele de pe pomii sanatosi.

În unle experimentari, sapte soiuri de nectarine si trei soiuri de piersic au reactionat la PMV prin mozaic, scurtarea internodurilor, intarzierea dezmuguririi si patarea sau deformarea florilor, patru soiuri de nectarine si un soi de piersic au produs fructe deformate, iar alte soiuri nu au fructificat deloc. Soiurile de prun (Prunus domestica si P. salicina) sunt foarte sensibile, insa numai ocazional au fost gasite infectate natural cu PMV, simptomele prezentate fiind asemanatoare cu cele descrise la piersic. Pomii infectati nu manifesta decat rar intarzierea infrunzirii, piticire, sau simptome grave pe fructe. Frunzele pomilor bolnavi sunt deformate insa nu atat de grav ca la piersic, iar severitatea simptomelor foliare tinde sa ramana mai constanta de la an la an decat la piersic. La cais (P. armeniaca), infectiile naturale cu VMP sunt mai frecvente decat la prun. Majoritatea soiurilor manifesta simptome mai putin severe decat cele de la piersic, insa unele dintre ele sunt grav afectate, prezentand aceleasi patari foliare, deformari ale frunzelor si franarea cresterii descrise la piersic. Caisii grav afectati sunt slab dezvoltati vegetativ, produc mai putine fructe si au mai multe caise palite de soare decat pomii sanatosi. La migdal (P. dulcis), infectii severe cu VMP s-au gasit numai la cultivarea acestuia in aproprierea plantatiilor de piersic grav afectate. Fructele de migdal pot fi deformate, dar productia si calitatea acestora nu sunt afectate. Incidenta VMP la speciile native de Prunus este ridicata dar simptomele foliare nu sunt totdeauna prezente. La transmiterea direct de la piersic, plantele de Chenopodium quinoa au manifestat mozaic clorotic slab, la 21 zile de la inoculare, frunzele devenind mai tarziu clorotice si epinastice, iar dezvoltarea plantelor este mai redusa. La pasarea de la C. quinoa, virusul produce simptome sistemice, dupa 9-11 zile de la inoculare, la C. amaranticolor, C. quinoa si Nicotiana occidentalis "37 B". În conditii de sera, piersicii (Prunus persica) Elberta manifesta simptome caracteristice mozaicului piersicului la sapte saptamani de la grefarea lor cu muguri infectati. Ca indicator, mai pot fi folosite soiurile de piersic J.H.Halle si Rio Oso Gem, precum si soiul de prun d'Agen. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc, la izolarea pe Chenopodium quinoa direct de la piersic, frunzele fiind triturate in 0 M tampon fosfo-potasic pH 7, continand 0,02 M mercaptoetanol si 1 % polivinilpirolidona Mr 10000, iar, la pasarile ulterioare, inoculul preparandu-se in 0,03 M tampon fosfo-potasic sau 0,05 M Tris, cu 0,01 M sulfat de magneziu, valoarea finala a pH fiind de 8,5. În natura virusul se raspandeste prin multiplicarea pe cale vegetativa a materialului saditor infectat si prin acarianul mugurilor piersicului Eriophyes insidiosus, sursele de infectie fiind exemplarele infectate apartinand soiurilor cultivate si speciilor de Prunus din flora spontana. Boala se raspandeste rapid in plantatii, deoarece sursele de infectie sunt numeroase, vectorul transportat usor prin vant, iar intepatura unui singur acarian este suficienta pentru infectarea unui pom. Virionii sunt filamentosi, de 9 x 752 nm, prezentand striatiuni transversale la distante de 3,47 nm. La ultracentrifugare, preparatele virale purificate migreaza sub forma unei singure componente, absortia maxima a virionilor purificati fiind la 260 nm, iar cantitatea de virus estimata de 1,5 la 1,7 mg/100g tesuturi foliare. Prevenirea raspandirii bolii se realizeaza prin aplicarea masurilor de carantina interna si externa, eliminarea pomilor bolnavi din plantatii, distrugerea plantelor gazda spontane, combaterea sistematica a acarianului vector si plantarea de material liber de virusuri. O alta masura de prevenire a pagubelor ar consta in cultivarea soiurilor tolerante, dar aceasta favorizeaza raspandirea virusului in plantatii.