Virusul
mozaicului plopului - Poplar mosaic virus PopMV,
Carlavirus, sinonime Canadian poplar virus, Poplar latent virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 317). A fost descris prima data la Populus balsamiferea de Atanasoff
(1935, Phytopath. Z. 8, 197), in Bulgaria si de Berg (1962, Nature, Lond. 194, 1302)
in Olanda, in numeroase tari europene, Australia, Canada,
China, Georgia, Irlanda, Japonia, Koreea, Turcia, S.U.A., Venezuela si
alte tari (Koenig,
1982, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 259, 4 pp).
Virusul infecteaza in natura mai multe specii de Populus, avand o
raspandire neuniforma in plante si producand
simptome persistente sau infectii inaparente (Van der Meer s.a., 1980, Neth. J. Pl. Path. 86, 69).
Astfel, la Populus maximowiczii
infectiile sunt latente, iar la P.
balsamifera, P. canadicans, P. deltoides ssp. angulata, monilefera si missouriensis, P. euramericana (=P. x canadensis), P. x interamericana (=P. trichocarpa x P. deltoides),
P. nigra si P. trichocarpa boala se manifesta
printr-o patare stelata galbena a nervurilor de ordin inferior
(nervurilor fine), in cazul soiurilor foarte sensibile cresterea
copacilor fiind sever afectata, iar pe scoarta, petioluri
si nervurile frunzelor pot apare necroze extinse, in astfel de
cazuri prezenta mai multor virusuri nefiind exclusa. Prin
inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Antirrhinum majus, Arachis hypogaea, Catharanthus roseus,
Chenopodium foetidum, C. murale, C.
quinoa, Cucumis sativus, Cucurbita maxima, C. pepo, Datura stranonium, D.
tatula, Daucus carota, Glycine max, Lathyrus odoratus, Lavatera trimestris,
Lonicera periclymenum, Nicotiana glutinosa, N. glutinosa x clevelandii, N.
megaliosiphon, N. occidentalis, N. rustica, N. tabacum, Ocimum basilicum,
Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Phlox drummondii, Physalis floridana,
Pisum sativum, Tetragonia expansa, Tropaeolum majus, Vicia faba, Vigna
unguiculata si Zinnia elegans. Inoculat
artificial, virusul produce leziuni locale necrotice la Phaseolus vulgaris, leziuni locale rosii sau brune la Vigna unguiculata, leziuni locale
clorotice si cloroze nervuriene sistemice la Nicotiana glutinosa si leziuni locale clorotice sau necrotice
la Nicotiana megalosiphon.
Plantele de Chenopodium quinoa
inoculate cu suc de la plop nu manifesta simptome, la suc extras din Nicotiana megalosiphon
reactioneaza prin leziuni locale, iar la virus extras in suc
din plante de Chenopodium prin
leziuni locale numeroase si mozaic sistemic.
Virionii se gasesc
in citoplasma celulelor palisadice, mezofilului si parenchimului
vascular, incluziunile celulare fiind absente. În plantele de plop, s-a observat cresterea excesiva a peretilor
celulari, acumularea de reticulum endoplasmatic si tesaturi de
virioni desfacuti. Experimental, virusul se transmite prin inoculare
de suc si altoire, iar in natura se raspandeste
prin polen la planta polenizata dar nu si la
samanta (Cooper
si Edwards, 1981, Ann. appl.
Biol. 99, 53) si prin multiplicarea vegetativa a plantelor blnave,
transmiterea pe cale naturala fiind rara. În sucul extras din plante de Nicotiana megalosiphon, care contine numerosi virioni,
temperatura de inactivare este 14ºC iar
longevitatea in vitro timp de 2 zile.
Virionii sunt filamentosi, putin flexuosi, avand o lungime
modala clara de 675 nm, 13 nm in diamteru, canalul central de 2
nm in diamteru, structura helicoidala evidenta sau obscura
si distanta dintre spirale fiind de 3,5 nm. La ultracentrifugarea
preparatelor purificate apare un singur comonent,
genomul este ARN monocatenar, unipartit, iar in virioni se
gaseste o singura proteina. Deoarece transmiterea pe cale
naturala este rara, eliminarea plantelor
infectate, diagnosticate prin examinare vizuala, metoda ELISA sau
transmiteri pe plante test, si plantarea de material liber de virus sunt
foarte eficiente in prevenirea bolii. Plantele de plop
pot fi eliberare de virus prin cultivarea lor timp de 4-10
saptamani la 37-39ºC si separarea unui varf de
c. 1 cm.