Virusul mozaicului ridichiei

Virusul mozaicului ridichiei - Radish mosaic virus RaMV, Comovirus, Comoviridae; sinonime: Radish enation mosaic virus, Rettichmosaic - Virus, Marmor raphani Holmes, Raphanusvirus maculans; tulpini: Se cunosc tulpinile tipica (nord-americana), europeana (HZ) si japoneza. Virusul are doua subgrupe serologice, in prima intrand izolatele din California si Japonia, iar in a doua izolatele din Europa, incluzand si tulpina iugoslava (HZ), (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 85). A fost identificat prima data la Raphanus sativus in California, S.U.A. (Tompkins, 1939, J. Agric. Res. 58, 119), in prezent fiind cunoscut in Austria, Germania, Italia, Japonia, Maroc, S.U.A., Ungaria, fosta Iugoslavie si fosta U.R.S.S. Izolatele neotipice infecteaza predominant plantele de Raphanus sativus var. sativus, R. sativus ssp. chinensis, fiind potential periculoase pentru Brassica oleracea var. botrytis, B. oleracea var. gemmifera si B. napus, iar izolatele europene au fost gasite frecvent la Brassica rapa ssp. rapa, hibridul Brassica Perko PVH, B. napus, B. oleracea si Eruca sativa. La ridichi (Raphanus sativus), virusul produce mozaicarea frunzelor, la "ridichile chinezesti" de iarna aparand, uneori, si excrescente foliare denumite enatiuni, care au generat denumirea de radish enation mosaic virus. La culturile de varzoase (Brassica oleracea), virusul produce simptome variabile, unele forme sistemice neprezentand simptome externe, iar altele reactionand prin cloroze si necroze sistemice grave. Pe frunzele plantelor de conopida (Brassica oleracea var. botrytis), virusul produce pete, linii si inele clorotice partial zonate, care mai tarziu se necrozeaza.

Necrozele se raspandesc apoi bazipetal, cuprinzand nervurile centrale si petiolurile frunzelor. La varza de Bruxelles (Brassica oleracea var. gemmifera), frunzele mijlocii manifesta benzi de culoare verde-inchis, in lungul nervurilor. Pe unele frunze apare, de asemenea, un mozaic slab, iar cele de la baza sunt fara simptome. Plantele de Brassica napus (colza, broajba, gulii furajere) manifesta simptome mozaicale slabe, linii si inele clorotice, deformarea limbului si, uneori, necroze, dezvolaterea vegetativa fiind franata si productia mult redusa, iar la Eruca sativa boala se caracterizeaza prin incretire si cloroze foliare severe, piticire si, uneori, aparitia de pete necrotice. Ulterior, virusul a fost identificat si la plante de Camelina sativa infectate natural in Republica Ceha. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la unele soiuri de Beta vulgaris, Brassica campestris, B. campestris ssp. chinensis, B. campestris ssp. napus, B. campestris ssp. pekinensis, B. campestris ssp. rapa, B. juncea, B. oleracea ssp. capitata, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. foetidum, C. foliosum. C. murale, C. quinoa, unele soiuri de Cucumis sativus, Cucurbita maxima, unele forme de Datura stramonium, Gomphrena globosa, Nicotiana clevelandii, N. megalosiphon, unele soiuri de N. tabacum, Raphanus sativus, Sinapsis alba si Spinacia oleracea. Inoculat artificial, virusul induce leziuni locale necrotice si marmorare sistemica la mustarul verde plapand - tender green mustard (Brassica campestris grupul "perviridis"), leziunin locale clorotice sau necrotice si linii sau mozaicuri sistemice la nap (Brassica campestris ssp. rapa), leziuni locale fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, C. foetidum, C. foliosum, C. murale si C. quinoa, si inele necrotice locale fara infectie sistemica la Nicotiana tabacum soiul Turkish. În experimentari se folosesc mai ales Brassica campestis, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, C. murale si Rapahnus sativus, la mentinerea si multiplicarea virusului Brassica campestris. Virionii se gasesc in toate partile plantelor, fiind localizati in citoplasma si in membranele celulare, in straturi inconjurate de membrane, considerate ca fiind canale tonoplastice (Honda si Matsui, 1972, Phytopathology 62, 448). În celulele infectate, se gasesc corpuri incluzionare veziculate care contin virioni (Milne s.a., 1980, Phytopathol. Medit. 19, 145). Alte anomalii anatomo-patologice sunt formarea enatiunilor la plantele de ridichi din tipurile chinezesti de iarna.

Izolatele din California si Japonia sunt biologic si serologic practic identice, in timp ce izolatele din Europa sunt serologic inrudite dar nu identice cu acestea, fiind, de asemenea, mai bine adaptate la plantele de napi decat la cele de ridichi. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc, iar in natura prin insectele Diabrotica undecimpunctata, Epitrix hirtipennis, Phillotreta striolata si P. undulata. De la un an la altul virusul rezista mai ales in butasii pentru samanta ai speciilor susceptibile. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 65-70°C, longevitatea in vitro este de 14-21 zile, iar dilutia limita 10^-4. Virionii sunt izometrici de cca 30 nm in diametru, 28 nm intre laturi si 33 de nm intre varfurile unghiurilor (Milne s.a., 1980, l.c.), avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor evident. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma de trei componente, genomul consta din doua parti de ARN monocatenar, iar in virioni se gasesc doua proteine. La toate speciile de crucifere susceptibile, infectiile masive cu acest virus pot fi prevenite prin amplasarea culturilor anul I izolat de cele de semincere si combaterea insectelor vectoare.