Virusul latent al usturoiului

Virusul latent al usturoiului - Garlic latent virus , GarLV, Carlavirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 40). A fost descris prima data la Allium sativum (garlic), A. ampeloprasum var. holmense (great headed garlic) si A. ampeloprasum var. porrum (leek), in Olanda (Van Dijk, 1993, Neth. J. Pl. Path. 99, 233), in prezent, fiind raspandit in Argentina, fosta Cehoslovacie, Franta Germania, Israel, Japonia, Regatul Unit si, probabil, peste tot unde se cultiva usturoiul, numeroase soiuri fiind total infectate. În natura, virusul infecteaza Allium sativum, A. ampeloprasum var. holmense si A. ampeloprasum var. porrum (A. porrum), la care nu produce simptome externe. În conditii experimentale a fost transmis si la unele specii dicotiledonate. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice si/sau necrotice, fara infectie sistemica la Celosia argentea, inele fine verzi locale, fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale clorotice gravate, fara infectie sistemica la Chenopodium murale si C. quinoa si necroze nervuriene sistemice la Nicotiana occidentalis, iar Vicia faba este imuna. Experimental virusul se transmite prin inoculare de suc, iar in natura prin multiplicarea vegetativa a materialului infectat. Virionii au forme de bastonase filamentoase, lungi de 650 nm. Prin culturi meristematice se pot obtine, relativ usor, clone libere de virusuri din soiurile de usturoi total infectat. În vederea prevenirii reinfectarilor, materialul initial sanatos se cultiva in sere sau izolatoare speciale, in care se aplica si tratamente chimice repetate contra insectelor vectoare. Materialul care se multiplica in camp pentru samanta va fi plantat izolat de alte culturi sau specii din genul Allium.