Virusul mozaicului stanjenelului fulva - Iris fulva mosaic virus IFMV,
Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 170). A fost identificat prima data intr-un hibrid de iris
Apogon (Iris fulva x I. brevicaulis),
in Massachusetts,
S.U.A. (Travis, 1975,
Phytopathology 47, 454), in prezent, fiind raspandit in
S.U.A. (Barnett, 1986, CMI/AAB
Descr. Pl. Viruses No. 310, 4 pp). În conditii de infectii naturale, plantele de Iris fulva si hibrizii acestuia
manifesta simptomer de tip mozaical fine dar persistente. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Iris fulva, si hibrizii acestuia, I.
sibirica, Belamcanda chinensis, Amaranthus caudatus si Chenopodium quinoa.
În general, plantele speciilor susceptibile inoculate artificial
manifesta mozaic si necroze, insotite de deformarea
frunzelor si a capsulelor seminale. Virionii s-au gasit in
citoplasma celulelor infectate din frunze, fiind localizati
in citoplasma si in agregate mitocondriale, virusul
producand, de asemenea, incluziuni de tip "pinwheels". Experimental, este
transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura, in mod
nepersistent, prin afidele Myzus
persicae, Macrosiphum euphorbiae si Aphis fabae,
netransmitandu-se prin Aphis
fabae. Virusul se gaseste in
concentratie scazuta in sucul foliar. Inactivarea
terica are loc la 50ºC, longevitatea in suc este
de 2 zile, iar dilutia limita 10-4. Virionii sunt
filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime
modala clara de 767 nm, canalul axial obscur
si structura helicoidala neevidenta. La ultracentrifugare, se
separa un singur component, genomul este ARN
monocatenar, linear, unipartit, iar virionii contin o singura
proteina capsidala. Principalele masuri de
prevenire constau in eliminarea plantelor bolnave din cultura,
producerea si cultivarea materialului de inmultire liber de
virus, izolarea de sursele de infectie si combaterea afidelor
vectoare.