Virusul
mozaicului striat european al graului - European wheat striate mosaic virus, EWSMV,
Tenuivirus, deosebindu-se de Winter
wheat mosaic Tenuivirus prin
insecta vectoare, (Ref. Pop,
2009, TVV, II, 27). Sin. Oat striate and red disaease virus (Lindsten, 1961. Ann. Roy. Agric. College, Sweden A fost
descris prima data la Triticum
aestivum in Anglia (Slykhnis
si Watson, 1958, Ann. appl.
Biol. 46, 542), ulterior, fiind identificat in fosta Cehoslovacie (Vacke si Pruša, 1961, Biol. Plant. 3, 277), Danemarca, Finlanda,
Germania, Polonia (Hoppe, 1979,
Zesz. probl. Post. Nauk rol. 266, 161), Spania si Suedia. Frecventa atacului
este, in general, sub 5 % iar, in cazuri rare, de 25-30 %.
Infectii naturale s-au gasit la grau (Triticum aestivum),
ovaz (Avena sativa), orz (Hordeum vulgare), secara (Secale cereale), Lolium perenne, Lolium multiflorum, Phleum pratense si Bromus molis, manifestandu-se prin pete
si dungi clorotice, cloroza generala, piticire si
distrugerea plantelor. Astfel, plantele de grau (T. aestivum) infectate manifesta, pe fata inferioara
a frunzelor tinere, pete si dungi clorotice,
paralele cu nervurile. Mai tarziu, acestea devin
evidente si pe fata superioara a limbului. Într-un
stadiu avansat, frunzele sunt mai mult sau mai putin clorotice, iar pe
suprafata limbului apar necroze alburii sau brune care, la unele soiuri,
duc la moartea frunzelor. Exemplarele bolnave au
cresterea mai redusa si, uneori, apar mai puternic
infratite. Spicele sunt partial
sterile iar boabele incomplet formate, unele putand fi complet distruse
inainte de inspicare. La ovaz (A. sativa), boala se caracterizeaza prin aparitia, pe frunze
si teaca, a unor striuri sau dungi clorotice sau alburii, confluente
care, in cazul infectiilor tarzii, se inrosesc,
fara ca plantele sa fie pitice sau puternic
infratite. Plantele infectate in
faza tanara sunt complet distruse. Prin
inoculari artificiale virusul a fost transmis si la Aspera spica-venti, Dactylis glomerata, Poa annua si Eragrostis cilianensis (Hoppe, 1979, l.c.). Inoculate artificial, plantele de Avena sativa, Hordeum vulgare, Lolium multiflorum, L. perenne, Secale cereale si Triticum aestivum reactioneaza prin pete
si striuri fine clorotice si cloroza generala. Virionii se
gasesc in citoplasma celulelor foliare infectate, in care apar
si incluziuni cristaline fara particule virale. Virusul nu a putut
fi transmis prin inoculare de suc. În natura este transmis, persistent propagativ, prin cicada Javesella pellucida (Delphacidae). Multiplicandu-se
in vector, perioada de latenta in insecta este de minim 10-14 zile, cicadele ramanand
infectioase toata viata, virusul transmitandu-se
si la urmasi prin intermediul oualor (Sinha, 1960, Virology 10, 344). Experimental,
a fost transmis si prin J.
obscurella si J. dubia. Perioada de
incubatie in plante este de 17-24 zile. Sursele de infectie in natura sunt asigurate de
speciile graminee susceptibile perene si de insectele vectoare.
Virionii sunt filamentosi, fara o lungime modala clara, iar la ultracentrifugarea preparatelor
purificate apare o singura fractie. Înmultirea vectorului
fiind legata de prezenta plantelor de ovaz, prevenirea
infectiilor masive se realizeaza prin distrugerea sistematica a
samulastrei si inlocuirea, timp de 1-2 ani, a ovazului din
asolamentul agricol, cu orz, grau sau secara (Ammar, 1975, Ann. appl. Biol. 79, 195).
În zone cu infectii puternice se recomanda
si aplicarea tratamentelor chimice preventive contra vectorilor.
.com