Virusul mozaicului sudic al fasolei

Virusul mozaicului sudic al fasolei - Southern bean mosaic virus SBMV, Sobemovirus, sinonime: Bean southern mosaic virus 1, Bean mosaic virus 4, Marmor laesiofaciens; tulpini. B (bean), C (cowpea), G (Ghana), si M (mexicana), (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 238). Mozaicul sudic al fasolei a fost descris prima data la probe de Phaseolus vulgaris din Lousiana si California, S.U.A. (Zaumeyer si Harter, 1942, Phytopathology 32, 438). În prezent, este raspandit in regiunile temperate calde si tropicale din Africa, America de Nord, America Centrala, America de Sud, Brazilia si India, un virus asemanator fiind izolat de la fasole si in Franta (Ferault s.a., 1969, Ann. Phytopathol. 1, 619). Virusul are un cerc restrans de plante gazda. La fasole (Phaseolus vulgaris), simptomele foliare sunt asemanatoare cu cele produse de virusul mozaicului comun al fasolei. Primele semne ale infectiei constau intr-o mozaicare usoara a frunzelor trifoliate, mai tarziu aceasta se intensifica, tesuturile internervuriene fiind clorotice, iar cele din apropierea nervurilor de culoare normala. Suprafata limbului poate fi incretita sau cu tesuturile verzi bombate spre fata superioara.În timp ce unele soiuri, ca Stringless Green Refugee, manifesta simptome foarte slabe, la altele pot apare necroze pe nervuri, ducand la uscarea frunzelor. Pe pastaile soiurilor verzi, apar pete neregulate de culoare verde-inchis, cu aspect apos si sub forma de zone galbene-cenusii la soiurile cu pastai galbene. Numeroase soiuri de fasole sunt rezistente, reactionand la inocularile artificiale prin leziuni locale necrotice (Schmelzer si Pop, 1957, Nachrichtenbl. Deutschen Pflanzenschutzd. Plantele de fasolita (Vigna sinensis si V. mungo) infectate natural manifesta mozaic pronuntat, cu benzi verzi in lungul nervurilor si clorozarea tesuturilor internervuriene, iar la Glycine max prin mozaic, marmorare si piticire.

Susceptibile la inocularile artificiale sunt Cyamopsis tetragonoloba, Glycine max, Phaseolus lunatus, Pisum sativum si Vigna radiata. La Phaseolus vulgaris soiurile Bountiful, Pinto, Blue Lake, Kentuky Wonder si altele, tulpinile B si M produc pete clorotice sau leziuni locale cu sau fara infectie sistemica, tulpina G produce, de regula, infectie latenta, iar C, obisnuit, nu infecteaza aceasta gazda. Soiurile cu samanta mica din Phaseolus lunatus reactioneaza la tulpina B prin leziuni locale necrotice mici, Glycine max prin marmorare sistemica la majoritatea tulpinilor, Vigna radiata prin leziuni locale necrotice mici la tulpina G, la V. unguiculata tulpinile C si G induc reactie de hipersensibilitate la soiurile Georgia 21, PI 399419 si Clay, ocazional, tulpina C infectand sistemic cv. PI 399419 si alte soiuri, iar Gomphrena globosa reactioneaza prin simptome sistemice la izolata Coasta de argint. Particulele tulpinilor B si C au fost puse in evidenta in citoplasma si nucleii celulelor mezofilului. La tulpina C, in celulele infectate apar incluziuni cristaline care contin virioni. Experimental, virusul este usor de transmis prin inoculare de suc. În natura, se transmite, in mod semi-persistent circulativ, prin gandacii Ceratoma trifurcata, Epilachna varivestis si Ootheca mutabilis, timpul de hranire pentru achizitionare fiind de 24 ore, iar persistenta in vectori, in general, 5 zile, tulpina C fiind transmisa prin C. trifurcate timp de 19 zile. Virusul este transmisibil prin samanta, in proportii de 1-5 % la fasole si 5-40 % la fasolita. Virusul, fiind foarte stabil si realizand concentratii ridicate in plante, sucul extras din frunzele infectate contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 90-95°C, dilutia limita este 10^-5-10^-6, longevitatea in vitro de 20-165 zile la 18-20°C, la -18°C virusul ramanand infectios timp de peste 2 ani. Virionii sunt izometrici, uniformi, cu profil rotund si aranjamentul capsomerelor obscur, masurand 30 nm in diametru cand sunt distantati intre ei si ceva mai putin (28 nm) si avand o forma poliedrica (hexagonala) cand se gasesc in contact unii cu altii, in cadrul unor mase compacte. Particulele sunt stabile intre pH 2 si 9,5 (punct izoelectric 5,5), iar la ultracentrifugare se separa intr-un singur component. Genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit. Boala poate fi prevenita prin cultivarea soiurilor de fasole hipersensibile, cum sunt Northern U.I. 59, Corbet Refugea si altele (vezi Schmelzer si Pop, 1957), folosirea de samanta libera de virus in cazul soiurilor sensibile si combaterea vectorilor cu insecticide corespunzatoare. La fasolita, se gasesc, de asemenea, soiuri rezistente prin hipersensibilitate.