Virusul mozaicului telinei

Virusul mozaicului telinei - Celery mosaic virus, CeMV, Potyvirus, Potyviridae. Sinonime: Apium virus1, Celery western mosaic virus, Celery ringspot virus, Marmor umbeliferarum Holmes. Tulpini: Se cunosc tulpinile comuna, celery crinkle leaf si Poison hemlock ringspot virus. Pastinaca sativa nu este infectata de tulpina comuna, dar este susceptibila fata de tulpina celery crinkle leaf, (Pop, 2009, TVV, III, 61). Soiurile de Daucus carota Western Red si Early Nantes nu sunt infectate la inocularea mecanica cu izolatele britanice. Pe langa virusurile descrise in acest tratat, plantele de telina sunt frecvent infectate de cucumovirusurile cucumber mosaic, tomato aspermy si peanut stunt, care produc franarea cresterii, clorozarea nervurilor, pete mari galbene si decolorari in forma frunzei de stejar, adesea insotite de pete foliare necrotice, alfalfa mosaic virus producand pete mari galbene stralucitoare preponderent la marginea limbului si nepovirusurile tomato black ring, arabis mosaic si strawberry latent ringspot, care se manifesta prin ingalbenirea nervurilor franarea accentuata a cresterii si dungi clorotice in lungul nervurilor si, respectiv, ingustarea accentuata uneori pana la nervurile principale a suprafetei limbului (vezi Pop, 1986, Virusurile plantelor si combaterea lor). Descris prima data la Apium graveolens var. dulce, in California, de Severin si Freitag (1938, Hilgardia 11, 493). CeMV s-a dovedit ulterior mult raspandit in Argentina, Australia de vest, Canada, fosta Cehoslovacie, Franta, Germania, Italia, Japonia, Noua Zelanda, Regatul Unit, vestul S.U.A. si alte tari europene si de pe alte continente, avand probabil, o raspandire generala. Infectand numeroase umbeliferae, virusul are importanta economica ridicata, producand pierderi insemnate de productie. Virusul infecteaza in natura mai multe speci cultivate si spontane, producand simptome persistente, de marmorare si deformarea frunzelor la telina dulce (Apium graveolens var. dulce), piticire si malformatiuni la marar (Anethum graveolens), cloroze si piticire la coriandru (Coriandrum sativum), mozaic la mocov (Daucus carota), incretirea si marmorarea frunzelor la pastarnac (Pastinaca sativa), cloroze si pete necrotice la patrunjel (Petroselinum crispum) si marmorare insotita de malformatiuni la cucuta (Conium maculatum).

Astfel, plantele de telina (Apium graveolens) infectate natural au cresteri reduse, frunzele mai mult sau mai putin deformate, iar pe suprafata limbului se observa decolorari in lungul nervurilor, insotite de pete sau desene inelare de culoare verde-deschis sau galbuie. Dezvoltarea vegetativa a plantelor infectate este mult franata, iar productia de frunze si radacini poate fi redusa la jumatate fata de cea realizata de plantele sanatoase. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Apium graveolens, Ammi majus, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Conium maculatum, Coriandrum sativum, Daucus carota, crucea pamantului (Heracleum sphondylium), Pastinaca sativa si Petroselinum crispum, producand marmorare si deformarea frunzelor la Apium graveolens var. dulce si Conium maculatum, pete clorotice la Daucus carota var. sativa, malformarea frunzelor la Pastinaca sativa si cloroze sistemice la Coriandrum sativum. La 20ºC, plantele de C. amaranticolor si C. quinoa manifesta, la 7 zile de la inoculare, leziuni locale, sub forma unor puncte clorotice sau galbui, la C. amaranticolor, avand centrul brun si marginea mai inchisa (Wolf, 1969, TagBer. dt. Akad. Wiss. Berlin Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor gazda, unde apar de asemenea incluziuni de tipul "pinwhels" si sub forma de tubulete. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. În natura, este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Myzus persicae, Aphis middletonii, A. ferruginea-striata, A. apigraveolens, A. apii, A. gossypii, A. rumicis, Cavariella capreae, Myzus circumflexus, M. convolvuli, Rhopalosiphum melliferum, Covariella aegopodii si C. pastinacae. De la un an la altul, virusul rezista mai ales in butasii pentru samanta ai numeroaselor specii de umbelifere susceptibile. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 55-60ºC, longevitatea in vitro este de 2-3 zile, iar dilutia limita 10^-2-10^-3. Virusul a fost purificat din frunze de telina, utilizand extractia in tampon borat 0 M (pH 8,7), clarificarea cu cloroform si separarea virusului prin ultracentrifugare. Virusul este puternic imunogen. Dupa tratarea lui cu detergenti sau alte procedee care duc la fragmentarea particulelor, poate fi identificat direct in sucul unor plante infectate prin testul de difuzie in gel (Wolf si Schmelzer, 1972, Zbl. Bakt. Parasitkde Abt. 2, 127, 665). Virionii sunt in forma de bastonase filamentoase, de regula flexuoase, de 15 nm in diametru, cu o lungime modala clara de 780 nm, canalul axial fiind obscur. Genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, iar virionii contin o singura proteina structurala. Pe continentul american, boala a fost efectiv combatuta prin instituirea unei perioade libere de culturi umbelifere in camp (Milbrath, 1948, Bull. Calif. Dep. Agric. 37, 3). Deoarece, in Europa, virusul infecteaza cucuta (Conim maculatum) si alte buruieni umbelifere, aceasta masura este mai putin eficace, pentru prevenirea bolii accentul punandu-se pe izolarea in camp a culturilor umbelifere anul 1, de semincerii acestora, de gradinile particulare si de terenurile invadate de cucuta si de alte buruieni umbelifere, aplicandu-se, de asemenea, tratamente cu uleiuri minerale si preparate chimice pentru combaterea afidelor vectoare.