Virusul
necrozei vaniliei - Vanilla necrosis
virus, VanNV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 727). A fost raportat prima data la Vanilla fragrans, in Tonga (Pearson si Pone, 1988,
Australas. Pl. Path. 17, 59), ulterior fiind identificat si
in Fiji,
plantele infectate natural manifestand pete sau
dungi clorotice si malformatiuni foliare marginale pe frunzele
terminale, leziuni necrotice care evolueaza in cruste brune si
leziuni necrotice ce cuprind si nervurile frunzelor, ducand la
distrugerea acestora. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis
la plante ierboase, producand
leziuni locale necrotice la Chenopodium
amaranticolor, leziuni locale clorotice difuze fara infectie
sistemica la C. quinoa,
marmorare slaba la Nicotiana
clevelandii si cloroze nervuriene si malformarea frunzelor la N. benthamiana. Virionii
se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului foliar, unde apar
si incluziuni de tip "pinwheels". Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire, iar
in natura este transmis, in mod nepersistent prin afidele Aphis gossypii si Myzus persicae.
Sucul foliar contine putini virioni.
Inactivarea termica are loc la 58-60ºC, longevitatea in vitro este
de 1-2 zile, iar dilutia limita 10-4-10-5.
Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o
lungime modala clara de 775 nm, canalul
axial obscur si structura helicoidala obscura. În
preparatele purificate se separa un singur
component, iar in virioni se gaseste o singura
proteina capsidala. Boala este
prevenita prin protejarea plantelor de infectarea lor prin afide si
eliminarea exemplarelor atacate.
.com
