Virusul ofilirii bobului 2

Broad bean wilt virus 2 BBWV-2 - Virusul ofilirii bobului 2, Fabavirus, Comoviridae, sinonime Parsley virus 3, Patchouli mild mosaic virus

Broad bean wilt virus (Stubbs, 1947, J. Dept. Agric. Vict. 45, 323.), Broad bean wascular wilt (Kim si Hagedon, 1959, Phytopathology 49 (10), p. 656), Nasturtium ringspot virus (Smith, 1950, J. R. Hort. Soc. 75, 350), Tropaeolum ringspot virus (Smith, 1957), P.O. pea streak virus (Kim si Hagedorn, 1959, l.c.), Petunia ringspot virus (Rubio-Huertos, 1959, Microbiol. Espan. 12, 325), Ringmosaik-Virus der Kapuzinerkress (Schmelzer, 1960, Z. Pflanzenkrankh. 67, 193), Catalpa chlotoric leaf spot (Schmelzer si Wolf, 1969, Zbl. Abt. II, 123, 577), (Frowd si Tomlinson, 1970, Pl.Dis. Reptr. 54, 734); tulpini: Sunt cunoscute mai ales tulpinile tipica (broad bean wilt virus), P.O. pea streak virus, Nasturtium ringspot virus, Petunia ringspot virus si Parsley virus 3 (Taylor si Stubbs, 1972, /AAB Descr. Pl. Viruses No. 81, 4 pp). Tulpinile acestuia, unele strans inrudite serologic intre ele, au fost impartite initial in doua serotipuri diferite, serotipul I, reprezentat de tulpina tipica si serotipul II reprezentat de tulpina nasturtium ringspot virus, acestea devenind apoi Broad bean wilt virus 1 si, respectiv, Broad bean wilt virus 2, ambele apartinand genului Fabavirus din familia Comoviridae (Fauquet si Mayo, 1999, Arch. Virol. 144/6 VDV, 1249-1273), deosebindu-se intre ele serologic si prin secventele nucleotidelor (Pop, 2009, TVV, II, 334). Virusul a fost raportat prima data la Vicia faba sub denumirea de Broad bean wilt virus, in Australia (Stubbs, 1947, l.c.), apoi in Anglia, la Tropaeolum majus, sub denumirile Nasturtium ringspot virus si Tropaeolum ringspot virus (Smith, 1957, l.c.) si la patrunjel sub denumirea de Parsley virus 3 (Frowd si Tomlinson, 1970, l.c.). În Spania, a fost descrisa prima data tulpina Petunia ringspot virus (Rubio-Huertos, 1959, l.c.), iar pe continentul american tulpina P.O. pea streak virus (Kim si Hagedorn, 1959, l.c.). Ulterior, virusul a fost identificat si cercetat la Digitalis lanata, Catalpa bignoidoides, Daucus carota, Pisum sativum, Centaurea canariensis, C. webbina, Galvezia speciosa, Leonurus cardiaca, Spinacia oleracea, Pisum arvensis, Vicia faba, Lupinus spp., Lactuca sativa, Cornus in fosta R.D.G., Leonurus cardiaca, Plantago lanceolata si Lobelia siphilitica in Polonia, Vicia faba, Lycopersicon esculentum si Cynaria scolymus in Franta, Nicotiana tabacum si Capsicum annuum in Bulgaria, Ajuga reptans si Vigna rosea in Australia, Spinacia oleracea, Lactuca sativa si Phaseolus vulgaris in S.U.A. (Pop, 2009, TVV, II, 336). În prezent, virusul este cunoscut in regiunile africana, euroasiatica, nordamericana, orientului mijlociu si a Pacificului, Australia, Argentina si China, producand pierderi de productie la numeroase plante de cultura. Mai recent, in cadrul Bazinului Mediterranian, BBWV-1 a fost identificat la planta medicinala si alimentara Polygonum fagopyrum cu simptome de ingalbenire sau marmorare clorotica in Italia (Bellardi s.a., 1997, Plant Dis. 81, 959 (Abstr.) si la plante de Capsicum annuum manifestand pete clorotice pe frunze si fructe in Spania (Rubio s.a., 2002, Plant Dis. 86, 698). În tara noastra, virusul a fost izolat de la plante de Tropaeolum majus cu simptome caracteristice (Pop, date nepublicate). BBWV are un cerc foarte larg de plante gazda cultivate si spontane, o izolata de "bean wilt" infectand 43 specii din 14 familii (Stubbs, 1947, l.c.), iar una de la Nasturtium 63 de specii din 19 familii dicotiledonate (Schmelzer, 1960, l.c.), Narcissus fiind singura gazda monocotiledonata cunoscuta. Produce boli grave la unele culturi, ale caror simptome variaza cu sezonul, patarile inelare fiind reactii caracteristice, mai ales speciilor solanacee. Ofilirea bobului (broad bean wilt), descrisa la Vicia faba in Australia (Stubbs, 1947, l.c.), se caracterizeaza prin clarifierea nervurilor, aparitia de marmorari cu pete verzi pe fond clorotic si desene inelare difuze la suprafata frunzelor, formarea de pete necrotice pe petioluri si tulpini, malformatiuni, piticire, necrozarea varfurilor lastarilor si ofilirea plantelor in intregime. Celelalte tulpini ale virusului produc simptome slabe la plantele de bob. Strichul mazarii, produs de tulpina P.O. pea streak virus, descrisa la Pisum sativum in S.U.A. (Kim si Haderdorn, 1959) se caracterizeaza prin simptome asemanatoare cu ale ofilirii bobului din Australia (Stubbs, 1947). O boala similara cu acestea, denumita "piticirea necrotica a mazarii" (nekrotische Stauchung der Erbse), produsa de "tulpina nasturtium", a fost descrisa, la soiuri din sortimentele experimentale, din fosta R.D.G. (Schmidt si Schmelzer, 1973, Arch. Phytopathol. u. Pflanzenschutz, Berlin, 9, 69). Aceasta se caracterizeaza prin clorozarea nervurilor, prezenta de pete verzi inchis pe fondul clorotic, rasucirea frunzelor spre fata superioara, scurtarea internodurilor, necrozarea varfurilor lastarilor, frunzelor si a unor parti ale tulpinii si prezenta petelor necrotice la suprafata pastailor, plantele infectate in faza tanara fiind complet distruse. Plantele de Lupinus luteus, L. polyphyllus x L. arboresus si L. polyphulus infectate natural cu broad bean wilt virus, in fosta R.D.G., au manifestat mozaic, piticire, necrozarea varfurilor si necroze tulpinale, in cazuri grave, plantele fiind complet distruse (Schmidt si Schubert, 1979, Arch. Phytopathol. u. Pflanzenschutz, Berlin, 15 (3), 169). Fasolea (Phaseolus vulgaris) infectata natural manifesta necroze sistemice pe frunze si tulpini, ofilirea frunzelor si distrugerea plantelor infectate in faza tanara, boala fiind importanta in S.U.A., mai ales la soiurile cu pastai galbene. La spanac (Spinacia oleracea), virusul produce marmorare, ofilire, necroze si distrugere totala (Schmelzer, 1975; Provvidenti si Gonsales, 1984), salata (Lactuca sativa) manifesta simptome de tip mozaical, iar la patrunjel (Petroselinum crispum) infectiile sunt latente. Plantele de ardei (Capsicum annuum) infectate natural manifesta pete inelare cloroto-necrotice si deformari pe frunze si fructe (Jankulova si Kaitazova, 1979, Horticultural and Viticultural Science, Sofia, 16 (4), 47), iar cele inoculate artificial "leaf puckering" si ingalbenirea tesuturilor internervuriene, in Spania BBWV-1 manifestandu-se prin aparitia de pete clorotice pe frunze si suprafata fructelor (Rubio s.a., 2002, l.c.). Virusul infecteaza frecvent si alte plante cultivate, producand boli grave la Nicotiana tabacum, Daucus carota, Digitalis lanata, Cynaria scolimus, infectii latente la Vitis vinifera, mozaic si patari inelare la Tropaeolum majus (Schmith, 1950, l.c.), desene inelare si in forma frunzei de stejar la Petunia hybrida, numeroase pete galbui sau alburii, neregulate sau in forma de arc, la Leonurus cardiaca, marmorari si patari inelare la Ajuga reptan si Plantago lanceolata, infectii latente la Vinca rosea si pete neregulate sau inelare, clorotice pana la galbui, frecvent asociate cu nervurile, in faza de soc a bolii, la puetii tineri ai arborelui ornamental Catalpa bignonioides (Schmelzer, 1970, Phytopath. Z. 67, 285). Prin inoculari artificiale virusul a fost transmis la Antirrhinum majus, Beta vulgaris, Brassica campestris, B. campestris ssp. rapa, Calendula officinalis, Capsella bursa pastoris, Capsicum frutescens, Chenopodium hybridum, C. quinoa, Cucumis sativus, Cyamopsis tetragonoloba, Datura metel, D. stramonium, Glycine max, Gomphrena globosa, Lactuca sativa, Latyrus odoratus, Lupinus anguitifolius, Matthiola incana, Nicandra physaloides, Nicotina clevelandii, Nicotiana x edwardsonii, N. debneyi, N. glutinosa, N. rustica, N. sylvestris, N. tabacum, Ocimum basilicum, Petroselinum crispum, Petunia hybida, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana, Ph. peruviana, Pisum sativum, Solanum nigrum, Spinacia oleracea, Tropaeolum majus, Vicia faba si Vigna unguiculata (Gracia si Feldman, 1976, Phytopath. Z. 85, 227; Schmelzer, 1960, l.c.). La inocularile artificiale, plantele de Vigna sinensis reactioneaza prin leziuni locale brune-rosietic la 3-4 zile de la inoculare, fiind o gazda cu reactie locala buna pentru tulpina broad bean wilt. La Chenopodium amaranticolor si C. quinoa virusul produce leziuni locale clorotice, de 4-5 mm in diametru, la 4-6 zile de la inoculare, urmate de cloroze sistemice la toata planta sau numai la frunzele apicale, care prezinta epinastie si necroze letale, ambele specii fiind sensibile la tulpinile nasturtium, parsley si petunia. Plantele de Vicia faba reactioneaza prin clarifierea nervurilor, necrozarea rapida a frunzelor din varf si ofilire generala, plantele partial refacute avand frunzele cupate, distorsionate si cu mozaic verde-inchis la tulpina broad bean wilt si leziuni locale dupa 4-5 zile de la inoculare urmate de marmorare si necroze sistemice la tulpina P.O. pea streak, la tulpinile nasturtium, parsley si petunia reactinand prin simptome slabe. Plantele de Datura stramonium reactioneaza la BBWV prin leziuni locale necrotice, in forma de inele concentrice care colapseaza ducand adesea la abcizia frunzelor inoculate, urmate de pete inelare clorotice sau necrotice si desene in forma frunzei de stejar pe frunzele tinere, tulpina petunia ringspot infectand mai greu si producand simptome mai putin pronuntate la aceasta specie. La Nicotiana tabacum soiul White Burley, virusul produce inele clorotice apoi necrotice de pana la 8 mm in diametru si reactie sistemica putin evidenta, simptomele de patare inelara fiind caracteristice mai ales speciilor solanacee. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din epiderma si mezofil, virusul producand, de asemenea, incluziuni specifice (vezi, Pop, 2009, l.c.). În conditii experimentale, virusul se transmite usor prin inoculare de suc. În natura, transmiterea are loc, nepersistent, prin afidele Acyrthosiphon pisum, Aphis craccivora, A. fabae, A. nasturtii, Macrosiphon eupharbiae, M. solanifolii si Myzus persicae, sursele initiale de infectie fiind numeroasele plante gazda multianuale sau anuale de toamna, cum sunt plantele medicinale Digitalis lanata si Leonurus cardiaca, frecvente si in flora spontana. Sucul foliar contine numerosi virioni. Dupa unii autori, inactivarea termica are loc la 58°C, dupa altii la 55-60°C, dilutia limita este 10^-4-10^-5, iar longevitatea in vitro, la 21°C, variza intre 2-3 zile. Virusul poate fi purificat din plante de Vicia faba si Chenopodium quinoa, utilizand extractia in tampon fosfat 0 M (pH 7,6), ultracentrifugarea obisnuita si in gradiente de zaharoza, o metoda mai performanta fiind utilizata de Doel (1975, J. gen. Virol. 26, 95). Virusul este puternic imunogen, in testul de difuzie in gel, cu virus purificat, formandu-se o singura banda de precipitare. Virionii sunt izometrici, de 25 nm in diametru, la parsley virus 3 de 28-32 nm, avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident si fiind stabili in acid fosfotungstic si acetat de uranil pH 4,7. Particulele sunt de trei tipuri diferite, unele (T) fiind lipsite, iar altele (M, B) continand cantitati diferite de ARN. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma de trei componente, genomul consta din doua parti de ARN monocatenar linear, iar in virioni, se gasesc doua proteine structurale (Doel, 1975, l.c.). În vederea prevenirii sau reducerii atacului, se recomanda evitarea amplasarii culturilor de fasole, mazare, naut si lupin in apropierea gradinilor sau a terenurilor intelenite, unde se gasesc frecvent surse de infectie cu virusul ofilirii bobului. Terenurile pe care se amplaseaza aceste plante vor fi mentinute libere de buruieni iar, in cazul unor culturi valoaroase, se pot aplica tratamente chimice combinate cu uleiuri minerale, care previn transmiterile prin afide. Comportarea soiurilor de fasole fata de acest virus fiind diferita, se prevede posibilitatea obtinerii, prin ameliorare, a soiurilor rezistente.