Virusul rozetei alunelor de pamant
- Groundnut rosette virus, GRV,
Umbravirus, (Ref. Pop, 2009,
TVV, II, 373). Rozeta alunelor
de pamant (Groundnut rosette disease-GRD) este
cauzata de un complex de trei agenti, Groundnut rosette virus (GRV),
Groundnut rosette assistor virus (GRAV) si Groundnut rosette virus
satellite RNA (GRV- sat RN). GRV nu produce singur simptome evidente la alunele
de pamant, fiind lipsit de capsida, este impachetat,
impreuna cu ARN-ul lui satelit, in capsida lui GRAV, devenind
astfel transmisibil prin afide; GRAV nu produce singur simptome evidente la
alunele de pamant, dar ajuta la transmiterea lui GRV prin
afide; GRV-sat RNA, este, in cea mai mare parte, raspunzator de
simptomele rozetei alunelor de pamant (Murant
s.a., 1988, J. Gen. Virol. 69, 1479; Blok
s.a., 1994, Virology 202, 25). Rozeta a fost descrisa prima data
la Arachis hypogaea, in
Tanzania si Africa de Sud (Zimmerman,
1907, Pflanzer 3, 129) si identificata apoi in toate
regiunile de cultura din Africa subsahariana si insula
Madagascar, dovedindu-se cea mai distructiva viroza a alunelor de
pamant, in Nigeria si Zimbave putand produce
pierderi de productie de pana la 100 %, cand
infectiile au loc inainte de inflorire, rozeta clorotica
fiind predominanta in Africa subsahariana, iar rozeta verde
raportata in vestul, estul si sudul Africii. Diferitele izolate
ale complexului care determina aceasta boala (GRV, GRAV si
GRV-sat RNA) produc la plantele de Arachis
hypogaea infectate natural trei tipuri de rozete: Rozeta clorotica,
caracterizata printr-o marmorare fina a frunzelor tinere, care mai
tarziu manifesta ingalbeniri, incretiri,
deformari, patari si benzi in lungul nervurilor;
Rozeta verde, in cazul careia plantele infectate manifesta
marmorare si patare fina, frunzis de culoare
verde-inchis si piticire severa; Rozeta mozaicala,
manifestand patari verzi si cloroze severe, dar piticirea
si transformarea frunzisului in rozete sunt mai putin
severe decat in cazul rozetei verzi.
Plante susceptibile la
inocularile artificiale sunt Chenopodium
amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Glycine max, Nicotiana
benthamiana, N. clevelandii, N. rustica,
Trifolium incarnatum si Trifolium
repens, alte specii dovedindu-se nesusceptibile. Inoculat
artificial, virusul produce leziuni locale clorotice fara
infectie sistemica la Chenopodium
amaranticolor si inele necrotice pe frunzele inoculate, urmate de
incretiri si malformatiuni sistemice la Nicotiana clevelandii si simptome
asemanatoare cu ale plantelor infectate natural la Arachis hypogaea. Experimental,
virusul este transmisibil prin inoculare de suc.În natura, GRV
si ARN satelit, incapsidati in capsida virusului ajutator,
sunt transmisi, impreuna cu acesta, in mod persistent,
prin afidele Aphis craccivora si
A. gossypii, infectiozitatea
fiind retinuta la naparlire, virusurile
nemultiplicandu-se insa in vectori si
netransmitandu-se congenital la urmasi. Virusul este lipsit de virioni, constand numai din filamente
de acid nucleic (Umbravirus). La
purificare, se recomanda metoda descrisa de Reddy s.a. (1985, Ann. appl. Biol., 107, 57). La
ultracentrifugare, in preparatele purificate apare o singura
fractie. Genomul este format din ARN monocatenar,
linear, unipartit, GRV avand un ARN satelit, cu care este
incapsidat in virionii virusului ajutator (Groundnut rosette assistor virus). Pentru
prevenirea raspandirii bolii, se recomanda masuri privind
evitarea atacului, combaterea afidelor vectoare si utilizarea surselor
existente pentru obtinerea soiurilor rezistente.
.com
