Virusul
patarii galbene a cresonului de balta - Watercress yellow spot virus, WYSV, neclasificat, (Ref. Pop,
2009, TVV, III, 28). A fost raportat prima data la Rorippa nasturtium-aquaticum, in Franta (Spire, 1962, Ann. Epiphyt.13, 39),
si apoi in Regatul Unit (Walsh
s.a., 1989, EPPO Bull. 19, 463), plantele infectate natural
manifestand simptome care variaza ciclic, constand in paritia de pete sau blocuri
clorotice, mai ales pe nervurile foliare, unele frunze putand fi
deformate si total clorotice. Inoculat artificial, virusul produce leziuni
locale necrotice fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale necrotice mici punctiforme la Brassica napus ssp. oleifera cv.
Mikado, blocuri putin distincte uneori inele clorotice locale
fara infectie sistemica la Nicotiana clevelandii, patari inelare locale
fara infectie sistemica la N. glutinosa, pete si blocuri clorotice mai putin severe
la Rorippa nasturtium-aquaticum
si infectii latente la Barbarea
verna si Brssica juncea cv. Tedergreen. Virionii se gasesc in celulele
infectate din radacini si mai rar in frunze.
Experimental, virusul este foarte dificil de transmis
prin inoculare de suc. În natura, se
raspandeste, probabil, prin ciuperca Spongospora subterranea f.
sp. nasturtium. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea
termica are loc la 65ºC, longevitatea in vitro este sub 24 h, dilutia
limita 10-2-10-3. Virionii sunt izometrici, de 27 nm
(Spire, 1962, l.c.) sau 37-38 nm
in diametru (Walsh
s.a., 1989, l.c.), cu profil rotund, uneori cu aranjamentul capsomerelor
evident. Genomul este ARN monocatenar, linear, iar
in virioni s-a gasit o singura proteina capsidala.
Pentru combatere vezi Spire
(1962, l.c.) si Walsh
s.a. (1989, l.c.).
.com