Virusul
patarii inelare gravate a garofelor - Carnation etched ring virus CERV, Caulimovirus,
Caulimoviridae (Pop, 2009, TVV, IV, 65). A
fost raportat prima data la Dianthus
caryophyllus in Anglia, de Hollings si Stone (1960, Rep. Glassh. Crops Res. Inst. 1960, p. 94), ulterior dovedindu-se frecvent
in culturile de garoafe din intreaga lume, avand
influenta negativa asupra numarului de flori si asupra
calitatii acestora. Infectii naturale
cu acest virus s-au gasit la Dianthus
caryophyllus, D. barbatus si D. carthusianorum. Plantele de D. caryophyllus infectate natural sunt adesea fara
simptome, uneori manifestand insa pete
si linii necrotice, variabile in functie de sezon. La soiul Joker, pe suprafata
frunzelor plantelor atacate se pot observa pete
si inele clorotice, de culoare alburie, uniform gravate, situate mai ales
la centrul suprafetei limbului. La unele soiuri, pe tulpina apar, de
asemenea, dungi si inele neregulate clorotice sau necrotice. Plantele
infectate sunt slab dezvoltate, cresterea florilor este
franata, uneori, obsevandu-se, de asemenea, patarea
si deformarea florilor. La garoafele infectate simultan si cu
carnation mottle virus, pe suprafata frunzelor si tulpina apar pete necrotice cenusii sau brune deschis cu marginea
mai inchisa. Simptomele pot fi accentuate de prezenta a
doua virusuri sferice incomplet caracterizate, masurand 25-29
nm in diametru. Acestea sunt influentate de conditiile de
mediu, fiind mai evidente pe frunzele tinere ale plantelor infectate cultivate
in sera in cursul lunilor martie-iunie. De asemenea, plantele
soiului Pearce River crescute la 15000 luxi
manifesta pete si inele necrotice la
21ºC, fiind insa fara simptome la 26ºC. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Saponaria vaccaria si Silene armeria (Lawson
si Civerolo, 1977, CMI/AAB
Descr. Pl. Viruses No. 182, 4 pp). Plantele de D. caryphyllus cv. Joker
reactioneaza prin simptome tipice de inele corodate ("etched ring"). Inoculat prin altoire soiul a reactionat caracteristic
in Anglia avand insa o
comportare variabila in Olanda. Plantele de Saponaria vaccaria cv
Pink Beauty reactioneaza prin pete inelare rosii sau pete, linii
si inele necrotice, rezultate bune obtinandu-se daca
plantele sunt crescute in conditii de lumina si
temperaturi controlate si prevenind inflorirea (Hsu si Lawson, 1985; Hearon
si Lawson, 1981). În
cazul plantelor mentinute 12 h/zi la 10.000-12.000 luxi, pe frunzele
inoculate, apar linii si inele rosii concentrice dupa 10-13 zile
la 21-26ºC si inele clorotice concentrice la 32ºC. La Silene armeria virusul produce linii
si blocuri necrotice sistemice dupa 2-3 saptamani de
la inoculare, simptomele fiind grave cand plantele sunt infectate si
cu carnation mottle virus. Virionii se gasesc in
citoplasma si nucleii celulelor infectate din toate partile
plantelor, unde apar si incluziuni sub forma de viroplasme care
contin virioni. Incluziunile sunt corpuri cu forme neregulate, mari
de pana la 10 µm, usor observabile la microscopul obisnuit
direct in celulele epidermice colorate cu 1 % fuxina B, sau
cand acestea sunt extrase si concentrate prin centrifugare. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc si
altoire. În culturi, se transmite, in mod
semi-persistent, prin afidul Myzus
persicae, virusul fiind pierdut la naparlire si nu se
multiplica in vector. La distanta
este diseminat prin multiplicarea si comercializarea materialului
saditor infectat. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea
termica are loc la 80-85ºC, dilutia limita este 10-3-10-4, iar virusul din
incluziuni suspendate in apa si mentinute la 4ºC
isi pastreaza infectiozitatea timp de cel putin
7 luni. Virusul a fost purificat de Hull
s.a. (1976, J. gen. Virol. 31, 9246). Pentru
diagnoza se recomanda mai ales imunoelectronomicroscopia
utilizand colorarea cu acetat de uranil. Virionii
sunt izometrici, avand 45 nm in diametru, profil unghiular si
aranjamentul capsomerelor evident. La ultracentrifugare se separa un singur comonent. Genomul este
ADN dublucatenar, circular, linear sau super rasucit, unipartit (Lawson si Civerolo, 1978, Phytopathology 68, 181; Hull si Donson, 1982, J. gen. Virol. 60, 125). Principala
masura de prevenire consta in identificarea si
eliminarea de la multiplicare a plantelor infectate in cadrul sistemului
producerii materialului saditor liber de virusuri (Pop s.a., 1994, Proc. ISHS Int. W.G. on Virus Dis. Orn.
Pl. Prague,
24-28.08.1992). Virusul este mai dificil de eliminat din plantele
infectate prin termoterapie sau culturi meristematice decat celelalte
virusuri ale garoafelor (Hakkaart
si Jordanova, 1968), nefiind
eliminat prin mentinerea acestora timp de 132 zile la 38ºC, rezultate
ceva mai bune obtinandu-se utilizand procedeul culturilor
meristematice singur sau in combinatie cu termoterapia.