Virusul patarii necrotice a slabanogului

Virusul patarii necrotice a slabanogului - Impatiens necrotic spot virus INSV, Tospovirus, Tospoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 163). Se cunosc tulpinile TSWV-I, TSWV-NL-07 si TSWV-serotip III. Virusul a fost descris prima data, la Impatiens spp., sub denumirea de TSWV-I, in S.U.A. (Law si Moyer, 1990, J. gen. Virol. 71, 933) si in Olanda, sub numele de izolata NL-07. Ulterior, a fost identificat in Olanda, Republica Ceha, America de Nord, Italia, Iran si alte tari, avand importanta economica ridicata mai ales pentru industria plantelor ornamentale. Simptomele izolatei NL-07 la plantele de Impatiens spp. infectate natural constau in aparitia de pete necrotice, adesea cu inele necrotice concentrice, pe unele frunze tinere complet dezvoltate, majoritatea frunzelor avand aspect normal. La unele plante, se observa pete necrotice si pe tulpini. Dupa Verhoeven si Roenhorts (1998), in Olanda, infectii naturale cu INSV s-au gasit la specii din 41 de genuri, majoritatea reprezentand plante floricole. Alte plante gasite infectate natural sunt Columnea spp. si Curcuma spp. importate, 17 specii ornamentale autohtone si Stellaria media in Republica Ceha, Arachis hypogaea si Helianthus annuus in S.U.A., Chrysanthemum spp., Dianthus caryophyllus, Gazania spp., Leuchanthemum spp., Matricaria camomida, Pelargonium roseus, Salvia spp. si Rosa spp. in Iran si Spathiphyllum spp. in Italia.

Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Gomphrena globosa, Impatiens spp., Chenopodium quinoa, C. amaranticolor, Emilia sonchifolia, Zinnia elegans, Cucumis sativus, Vigna unguiculata, Capsicum annuum, Datura stramonium, Lycopersicon esculentum, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. glutinosa, N. rustica, N. tabacum si Petunia hybrida. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale punctiforme fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, inele necrotice concentrice locale si necroze tulpinale la Impatiens spp., pete clorotice locale fara infectie sistemica la Cucumis sativus si spre deosebire de TSWV, leziuni locale brune deschis, fara infectie sistemica la Vigna unguiculata. La transmiterile prin tripsi, plantele de Emilia sonchifolia reactioneaza prin pete clorotice, mozaic si marmorare (Naidu s.a., 2001, Plant Dis. 85, 1211). În plantele de Impatiens infectate natural cu izolata NL-07 s-au observat agregate de particule virale in cisternele reticulului endoplasmatic, la Nicotiana clevelandii in celulele mezofilului apar particule virale si agregate capsidale denumite anterior mase dense, iar in celulele parenchimatice se gasesc aranjamente paracristaline de fibre asemanatoare unor bastonase rigide. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura este transmis prin speciile de tripsi Frankliella occidentalis si F. fusca. În preparatele obtinute prin metoda cufundarii din frunze de Nicotiana clevelandii, colorate cu solutie apoasa neutra de 1 % acetat de uranil, s-au observat particule caracteristice tospovirusurilor (de Avila s.a., 1992, J. Phytopath.134, 133). Segmentele ARN genomice sunt identice ca marime cu ale virusului ofilirii patate a tomatelor, dar secventele nucleotidice ale segmentelor M si S sunt diferite. Masurile de prevenire constau in cultivarea speciilor susceptibile izolat de sursele permanente de infectie, eliminarea plantelor atacate si combaterea tripsilor vectori.