Broad bean stain virus, BBSV
- Virusul patarii semintelor bobului, Comovirus, Comoviridae, sinonime
Virus de la mosaique de la feve, MF virus, Broad bean F1 virus (Gibbs s.a., 1968, Ann. appl. Biol.
16, 99), Broad bean Evesham stain virus
(Lloyd s.a., 1965, Hort.
res. 5, 13), tulpini Pea green mottle virus, Pea seed-borne symptomless virus (Beczner s.a., 1983, Zesz. Probl. Poste. Nauk
rol. 291, 21), (Pop,
2009, TVV, II, 330).
Izolatele din Anglia, Franta, Finlanda
si Cehoslovacia s-au dovedit serologic identice sau foarte strans
inrudite. Virusul poate fi identificat in plante,
seminte si embrioni germinati prin procedee ELISA (Makkouk s.a., 1987, Neth. J. Pl.
Path. 93, 97). Poate fi confundat usor cu Broad bean true mosaic virus (BBTMV), ambele virusuri
producand simptome similare la Vicia
faba, sunt transmisibile prin samanta si au
virioni asemanatori, dar bbsv,
spre deosebire de BBTMV, infecteaza soiurile de Phaseolus vulgaris Tendergreen si Canadian Wonder, produce
cloroze si necroze fara distorsiuni foliare la Pisum sativum, are numeroase particule
de 60 S libere de ARN si nu reactioneaza cu antiserul BBTMV, A
fost raportat prima data la Vicia
faba in Regatul Unit, de Lloyd
s.a. (1965, l.c.), fiind identificat ulterior in Franta,
Finlanda, fosta R.D.G., fosta Cehoslovacie, Polonia, Italia si alte
tari (Musil, 1981,
Zesz. probl. Post. Nauk rol. Virusul este cunoscut, de
asemenea, in Nordul Africii, Asia de Vest, si izolat din
samanta importanta din Australia (Makkouk s.a., 1987, l.c.). Virusul infecteaza
natural bobul (Vicia faba), iar
tulpina pea green mottle virus, mazarea (Pisum sativum) si fasolea (Phaseolus
vulgaris), producand simptome care variaza ciclic, sezonal, sau
in decurs de cateva saptamani (Valenta s.a., 1969, Acta Virol
Prague, 13, 422). Plantele de bob (Vicia
faba) infectate natural manifesta un mozaic relativ slab, cu pete galbene si
verzi. În unele cazuri, cloroza cuprinde portiuni mari
din suprafata limbului, in cadrul carora raman
insule de culoare normala. Datorita cresterii mai incete a
tesuturilor afectate, suprafata frunzelor este
mai mult sau mai putin incretita. Manifestarea
bolii depinde, in mare masura, de conditiile climatice, la
temperaturi ridicate simptomele fiind slabe iar pe vreme racoroasa
mult mai severe. Cresterea plantelor bolnave este
mult franata, numarul de pastai micsorat,
productia de boabe putand fi redusa cu 50-60 %. Caracteristic
pentru acest virus este aparitia, la aproximativ 25 % din boabele
plantelor infectate, a unei patari sau benzi necrotice, de culoare
bruna-inchis, care inconjoara si cuprinde latura mai
ingusta a semintelor, cu exceptia hilului. Tulpina pea
green mottle infecteaza mazarea (Pisum
sativum), producand clarifierea fina a nervurilor, urmata de o marmorare verde a frunzelor (Valenta s.a., 1969, l.c.).
Tulpina
de la mazare a fost identificata, de asemenea, la fasole (Phaseolus vulgaris), plantele infectate
natural reactionand printr-o patare slaba
spalacita sau printr-o patare inelara evidenta. În fosta
Cehoslovacia, virusul a fost izolat si de la plante de mazariche
(Vicia sativa), manifestand simptome
de mozaic. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium album, C. capitatum, C. murale,
C. quinoa, Cicer arietinum, Grotalaria spectabilis, Glycine max, Lathyrus
odoratus, Lupinus hirsutus, Melilotus alba, Phaseolus vulgaris, Trifolium
incarnatum si Vigna unguiculata. Soiurile de fasole (Phaseolus vulgaris), Tedergreen si
Canadian Wonder reactioneaza la tulpina tipica prin leziuni
locale si mozaic, iar soiurile de mazare (Pisum sativum) prin pete clorotice locale,
urmate de patare clorotica, ondularea si incretirea
foliolelor si piticire, la temperaturi scazute aparand
necroze pe frunze
si tulpina. Plantele de Atriplex
litoralis
reactioneaza prin leziuni locale clorotice iar Chenopodium amaranticolor la izolatele
din Franta, prin leziuni locale clorotice, mozaic si deformarea
foliolelor. Tulpina pea green mottle, izolata de la fasole in
Cehoslovacia, produce leziuni locale necrotice la Chenopodium murale si clorotice la C. quinoa, leziuni locale necrotice
la soiurile de fasole De Banat, Pinto
si Perlicka si infectie inaparenta la Saxa si Prince.
Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare
de suc. În natura, se raspandeste prin
samanta, care la unele soiuri de Vicia faba este de pana la 10 %
(Cockbain s.a., 1976 Ann. appl.
Biol. 84, 321,). Ca vectori, sunt considerate speciile de
gandaci Apion vorax, A. aethiops,
Sitona lineatelus si S. hyspidus (Cockbain s.a., 1975, Ann. appl. Biol. 81, 331). Virusul poate rezista peste iarna in plantele de
mazariche (Vicia spp.)
si alte leguminoase perene spontane (Makkouk
s.a. , l.c.). Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din
toate partile plantelor bolnave, unde se gasesc si
incluziuni neobisnuite, in forma de randuri de virioni
in tubuli, cresteri in forma de degete la plasmodesme,
corpuri vacuolat-veziculate si agregate virale (Russo s.a., 1982, J. Submicrosc. Cytol.
Sucul foliar contine
numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 55-65°C,
dilutia limita este de 10-3-10-4, longevitatea in vitro 31 zile la 40°C si de
peste un an la -15°C, iar infectiozitatea nu este influenta de
tratamentele cu eter etilic. Virusul a fost purificat de Gibbs s.a. (1968, l.c.), este
moderat imunogen, putand fi identificat prin ELISA in seminte cu o sensibilitate de o
samanta infectata intr-o proba de 50
seminte. Virionii sunt izometrici, avand c. 25-28
nm in diametru, contur poliedric unghiular si aranjamentul
capsomerelor neevident. Desi virionii sunt
aparent uniformi, la ultracentrifugare, preparatele purificate se separa
in trei componente, genomul consta din doua parti de
ARN monocatenar, iar replicarea acestuia nu depinde de prezenta unui virus
ajutator. Masurile de prevenire constau
in utilizarea in productie a semintelor libere de virus,
eliminarea plantelor infectate din cultura si combaterea speciilor de
gandaci vectoare prin tratamente chimice. Dupa
unele cercetari, virusul ar putea fi eliminat din seminte prin
mentinerea acestora timp de 8 zile la 46-48°C.