Virusul piticirii alunelor de pamant

Virusul piticirii alunelor de pamant - Peanut stunt virus PSV, Cucumovirus, Bromoviridae, sinonime Groundnut stunt virus, Robinia mosaic virus (Schmelzer, 1971, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 65, 3 pp), Black locust true mosaic virus, Clover blotch virus (Richter s.a., 1979, Acta Virol. 23, 489). În S.U.A., au fost diferentiate doua tulpini majore, tulpina estica, producand leziuni locale necrotice urmate de necroze inelare si nervuriene sistemice la Phaseolus vulgaris cv Tennesee Greenpod si mozaic la Pisum sativum cv. Perfected Wales si tulpina vestica producand mozaic fara necroze la fasolea Tennessee Greenpod si mozaic cu necroze severe pe tulpini si petioluri la mazarea Perfect Wales. Se cunosc, de asemenea, tulpinile peanut common mosaic virus, B, P, W si serotipul E. Este inrudit serologic cu Cucumber mosaic virus si Tomato aspemy virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 364). A fost descris prima data la Arachis hypogaea in Virginia (S.U.A) de Miller si Toutman (1966, Pl. Dis. Reptr. 50, 139), in prezent , fiind cunoscut in S.U.A., Franta, Germania, Insula Coreeana, Japonia, Maroc, Polonia, Spania si Ungaria (Twardowicz-Jakusz s.a , 1983, Zsz. probl. Post Nauk rol. În tara noastra, s-au gasit la salcam simptome asemanatoare cu ale acestui virus, dar nu s-au efectuat teste serologice pentru identificarea virusului prezent (I. Pop, observatii personale).

În conditii de infectii naturale, virusul produce simptome persistente de piticire, marmorare slaba si deformarea pastailor la Arachis hypogaea, mozaic si deformarea frunzelor la Robinia pseudo-acacia, marmorare clorotica la Trifolium repens, T. pratense, T. vesiculosum, T. incarnatum, T. subterraneum si Medicago sativa, leziuni locale clorotice si marmorare, urmate de mosaic, alungirea si deformarea frunzelor trifoliate la Phaseolus vulgaris soiul Bountiful, marmorare clorotica la Vicia spp. si cloroze foliare la Glycine max, Pisum sativum, Vigna angularis, Coronilla varia, Tephrosia vogelii, Nicotiana tabacum, Apium graveolens si Lupinus luteus. Mai recent, virusul a fost identificat in Florida si Georgia (S.U.A.) la specia furajera perena Arachis glabrata cv. Floragraze, plantele bolnave manifestand marmorari foliare, cloroza generala, piticire si reducerea productiei furajere, prezenta infectiilor la aceasta planta avand importanta epidemiologica deosebita. La infectiile experimentale, s-au dovedit susceptibile Amaranthus caudatus, Apium graveolens, Beta vulgaris, Brassica campestris ssp. rapa, Capsicum annuum, C. frutescens, Cassia occidentalis, Catharanthus roseus, Chenopodium amaranticolor, C. foetidum, C. murale, C. quinoa, Cicer arietinum, Citrullus lanatus, Crotalaria spectabilis, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita maxima, C. moschata, C. pepo, Cyamopsis tetragonoloba, Datura metel, D. stramonium, Dianthus barbatus, Gomphrena globosa, Helianthus annuus (unele tulpini), Lens esculenta, Lespedeza stipulacea, Lobelia erinus, Lupinus albus, L. angustifolius, Lycopersicon esculentum, Melilotus alba, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N. rustica, N. tabacum, Ocimum basilicum, Petunia hybrida, Phaseolus acutifolius, Ph. lanatus, Physalis floridana, Ph. peruviana, Sesamum indicum, Sesbania exaltata, Solanum melongena, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Torenia fournieri, Trifolium dubium, T. hybridum, Vicia faba, V. sativa, V. villosa, Vigna radiata, V. unguiculata, V. unguiculata ssp. sesquipedalis si Zinnia elegans.

Inoculat artificial, virusul produce transformarea foliolelor in formatiuni asemanatoare frunzelor de feriga produse de virusurile cucumber mosaic si tomato aspermy la Lycopersicon esculentum, leziuni locale clorotice fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale clorotice sau necrotice, marmorare clorotica sau mozaic la Phaseolus vulgaris, alungirea si deformarea frunzelor trifoliate la Ph. vulgaris soiul Bountiful, leziuni locale clorotice, clarifierea nervurilor si epinastie grava la Vigna unguiculata, marmorare clorotica la Spinacia oleracea, Tetragonia expansa si Glycine max, marmorare clorotica si piticire la Pisum sativum, marmorare clorotica cu insule verzi la Datura stramonium si inele verzi deschis sau galbene, apoi zone sistemice clorotice la Nicotiana tabacum. Virionii se gasesc in citoplasma si vacuolele celulelor din toate partile plantelor, unde se formeaza, de asemenea, incluziuni cristaline caracteristice. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste, in proportie de 0,1 % prin samanta de Arachis hypogaea, iar de la o planta la alta se transmite, nepersistent, prin afidele Aphis craccivora, A. spiraecola si Myzus persicae, dar nu si prin Aphis gossypii, timpii de achizitionare si inoculare fiind de sub un minut. Sucul foliar contine multi virioni.Inactivarea termica are loc la 50-60°C, longevitatea in vitro este de 4-24 h pana la mai multe zile in cazul tulpinii P, iar dilutia limita este 10^-3-10^-4. Virusul prezentand o instabilitate pronuntata, pentru examinari la microscopul electronic este necesara fixarea particulelor cu formaldehida (Richter s.a., 1979, l.c.). Virionii sunt izometrici, de 30 nm in diametru si penetrati de acidul fosfotungstic, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor evident. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare o singura componenta in cazul tulpinii W si patru componente in cazul tulpinilor B si P. Punctul izoelectric este pH 6 . Genomul consta din trei parti de ARN monocatenar. În virioni, se mai gaseste un ARNm subgenomic, care codifica proteina de invelis, denumit ARN-4, avand 0,986 kb, precum si un ARN satelit, PARNA-5, avand 197 sau 620 nucleotide. Infectiile pot fi prevenite folosind samanta de alune de pamant libera de virus si prin amplasarea leguminoaselor si a altor plante susceptibile izolat in spatiu de suprafetele cultivate cu trifoi si de trenurile intelenite.