Virusul piticirii galicole a orezului

Virusul piticirii galicole a orezului - Rice gall dwarf virus RGDV, Phytoreovirus, Reoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 97). A fost gasit prima data la Oryza sativa, in Thailanda (Omura s.a., 1980, Plant Dis. 64, 795), fiind raspandit in China si gasit in Malaysia si Thailanda (Omura si Inoue, 1985, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 296, 4 pp). Plantele de orez infectate natural manifesta piticire, formarea de gale in lungul frunzelor si a tecilor, colorarea in verde inchis a frunzelor, rasucirea in spirala a varfurilor frunzelor si reducerea numarului de frati. Artificial, virusul a fost transmis la Avena sativa, Hordeum vulgare, Lolium multiflorum, Secale cereale si Triticum aestivum, plantele de orez reactionand prin piticire, formarea de gale si decolorarea frunzelor, unele fiind total distruse. Virionii se gasesc in citoplasma si vacuolele celulelor floemice. În celulele infectate, se gasesc incluziuni sub forma de viroplasme, care nu contin virioni, observandu-se insa frecvent particule asemanatoare virionilor incompleti (Omura s.a., 1980, l.c.). Virusul se transmite prin insectele Nephotettix nigropictus, N. cincticeps, N. malayama, N. virescens si Recilia dorsalis Cicadellidae . Relatia dintre virus si vector este de tip persistent propagativ, acesta fiind retinut la naparlire, se multiplica in insecte si se transmite congenital la urmasi. Sucul foliar contine putini virioni. Virionii sunt izometrici de 65 nm in diametru, cu profil unghiular si cu aranjamentul capsomerelor evident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in doua componente, genomul consta din 12 parti de ARN dublucatenar (S₁-S₁₂), iar virionii contin 7 proteine. Masurile de prevenire se bazeaza pe evitarea atacului si combaterea insectelor vectoare.