Virusul piticirii astragalusului

Virusul piticirii astragalusului - Milk vetch dwarf virus MDV, Nanovirus, Nanoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 440). Se cunoaste izolata MDV-N, care, experimental, infecteaza si unele plante solanacee si chenopodiacee (Sano s.a. 2003, J. gen. Virol. 79, 3111). A fost descris si este raspandit la Astragalus sinicus in Japonia (Inouye s.a., 1968, Ann. Phytopath. Soc. Japan 34, 28). În conditii de infectii naturale, produce piticire galbena la Astragalus sinicus Vicia faba, Pisum sativum si Glycine max Alte specii susceptibile sunt Arachis hypogaea, Cassia tora, Crotalaria spectabilis, Datura stramonium, Glycine max, Lathyrus odoratus, Medicago sativa, Melilutus alba, Nicotiana glutinosa, N. tabacum, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Spinacia oleracea, Trifolium incarnatum, T. subterraneum, Vicia faba, V. sativum, V. villosa, Vigna angularis, V. unguiculata si V. unguiculata ssp. Sesquipedalis. Inoculat experimental, virusul produce piticire galbena la Astragalus sinicus si Vicia sativa, piticire galbena si rasucirea frunzelor la Spinacia oleracea si Vigna unguiculata ssp. sesquipedalis, ingalbeniri internervuriene la Datura stramonium si rasucirea frunzelor la Nicotiana rustica. Virionii se gasesc in floem, fiind localizati in citoplasma si vacuole. În natura virusul este transmis persistent prin Aphis craccivora, experimental transmiterea avand loc si prin A. gossypii, A. gabae, Mergoura vicia si Acyrthosiphon pisum (Sano s.a., 2003, Z. PflKrankh. u. PflSchutz 110, (1), 97). Sucul extras din frunze contine putini virioni, icosaedrici, de 18-20 nm in diametru, cu profil unghiular (poliedrici) si aranjamentul capsomerelor neevident, fiecare particula continand cate un singur fragment de ADN gnomic (Vetten s.a., 2003, Z. PflKrankh. u. PflSchutz 110, 73). Genomul este format din 10 segmente de ADN monocatenart, circular. Raspandirea bolii poate fi franata prin prevenirea atacului si combaterea vectorilor.