Virusul
piticirii meisorului - Pangola stunt
virus PaSV, Fijivirus, Reoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 152). Descris prima data la Digitaria decumbens din Surinam (Dirven si van Hoff, 1960, Tijdsch. Pl. Ziekt.
66, 344), este cunoscut in prezent in Australia, Brazilia,
Fiji, Guyana, Peru
si Taiwan
(Boccardo si Milne, 1984, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 294, 7 pp). Pana acum, se cunosc infectii naturale numai la
planta tropicala furajera Digitaria
decumbens, este insa probabil ca
virusul apare si la alte graminee. Plantele infectate se
caracterizeaza prin ingalbenirea, incovoierea si
rasucirea in spirala a frunzelor si inflorescentelor,
prezenta de umflaturi pe nervurile mici, infratire
excesiva, inrosirea marginilor limbului, piticire severa
si regenerare slaba dupa recoltare. Susceptibile s-au dovedit
aproape toate speciile de Digitaria,
virusul producand piticire, ingalbenirea si
rasucirea in spirala a frunzelor si spiculetelor,
umflaturi nervuriene si infratire excesiva la D. decumbens PI 111110, D. longiflora PI 299642, D. pentzii PI 299769, D. setivalvola PI 299795 si D. valida PI 299875. Ca
plante test se pot utiliza linii de Digitaria
foarte sensibile, cum sunt D. decumbens
PI 111110, D. longiflora 299642, D. pentzii 299769, D. setivalvola 299795 si D. valida 299875.
Acestea reactioneaza prin simptome
asemanatoare cu ale plantelor infectate natural, in
conditii de sera, enatiunile foliare mici fiind detectabile la
examinarea cu lupa iar, in camp, unele celule ale vaselor
conducatoare din teaca au peretii extrem de grosi. În
citoplasma celulelor parenchimului floemic si a tuburile ciuruite tinere
apar numerosi virioni raspanditi individual sau
formand incluziuni cristaline, viroplasme mari de pana la 10
µm avand un continut fibros in care sunt incluse capside goale
sau pline, precum si structuri tubulare de 100-120 nm in diametru
continand un singur rand de particule virale, initial,
mitocondriile cloroplastele si nucleii nemanifestand modificari
evidente, insa peretii celulelor infectate sunt puternic
ingrosati. Virusul multiplicandu-se
in majoritatea tesuturilor vectorului, in celulele acestuia
apar virioni, viroplasme si tuburi cu particule virale ca in cazul
celulelor plantelor infectate. Virusul
este transmis, in mod persistent, prin insecta Sogatella furcifera Delphacidae),
incubatia in vector fiind foarte lunga (2-3 luni), virusul se
multiplica in aproape toate tesuturile vectorului, este
retinut la naparlire, dar nu se transmite congenital la
urmasi. Sucul extras din frunzele infectate contine putini
virioni, insa concentratia acestora creste esential
cand sucul este extras numai din portiunile
de frunze cu
enatiuni. La examinarile cu microscopul electronic, este necesar ca preparatele sa nu fie fixate cu
glutaraldehida, iar la contrastarea acestora sa se foloseasca
solutie apoasa de 2 % acetat de uranil si nu acid fosfotungstic. Virionii
contrastati negativ apar sferici sau usor unghiulari de cca.
65 nm in diametru, avand centrul dens si o capsida
icosaedrica formata din doua straturi, cel exterior avand
12 proiectiuni (proiectiuni A) de 10 x 10 nm si aranjamentul
capsomerelor evident. Proiectiunile A cu o parte din
stratul exterior al capsidei se pierd usor, rezultand capsida
interna de cca. 50 nm in diametru, care
poseda 12 proiectiuni goale (proiectiuni B), lungi de 8 nm
si largi de 12 nm.
La ultracentrifugare, preparatele purificate
se sedimenteaza sub forma de doua componente, una
reprezentand virioni intacti, iar a doua subvirioni cu
proiectiuni B. Genomul
consta din 10 parti de ARN dublucatenar, linear,
infectiosi fiind numai virionii completi. Acesta se replica
in viroplasme citoplasmatice iar ARNm pentru proteina capsidala este tradus in citoplasma. Cea mai buna
masura de prevenire consta in obtinerea si
cultivarea souirilor rezistente sau tolerante, cum este
D. decumbens "Transvaal
digitgrass" PI 299601, obtinuta in Africa de Sud.
.com
