Virusul rasucirii frunzelor ciresului

Virusul rasucirii frunzelor ciresului - Cherry leaf roll virus, CLRV, Nepovirus, Comoviridae. Sinonime: Ash mosaic virus, Sambucus ringspot and yellow net virus. Tulpini: Birch ring and line pattern virus, blackberry and raspberry strains, Berteroa ringspot virus, elm mosaic strain, dogwood ringspot strain, golden elderberry strain, red elder ringspot strain, rhubarb strain, type-cherry-strain, walnut black line virus, walnut line pattern and mosaic virus, walnut yellow mosaic virus, walnut ringspot si walnut yellow vein strain (Jones, 1985, CMI/AAB. Descr. Pl. Viruses No. 306, 6 pp) (vezi si Pop, 2009, TVV, III, 371). Înnegrirea liniei de sudura a nucului (Juglans regia) a fost descrisa de Schuster si Miller (1933, Phytopathology 23, 408), in estul S.U.A. si de Posnette si Cropley (1955, Rep. E. Malling Res. Stat. 1954, p. 126) in Anglia, iar mozaicul inelar si in benzi al nucului de Cristohff (1958, Phytopath. Z. 31, 381) in Bulgaria. Rasucirea frunzelor ciresului (cherry leaf roll) a fost descrisa prima data la Prunus avium de Posnette si Cropley (1955, l.c.) in Anglia si identificata apoi in numeroase tari europene si in S.U.A.. Ulterior, virusul a fost izolat de la mai multe specii cultivate si din flora spontana, la care determina diferite efecte negative, la cires, producand, adesea, distrugerea totala a pomilor infectati. În prezent, este raspandit in regiunile euroasiatica si nordamericana, Australia, China, Noua Zeelanda, Turcia si fosta URSS. În Romania, virusul a fost semnalat prima data la nuc, de Docea s.a 1962, Gradina, Via si Livada 11, 73) si, mai recent, de Preda si Isac (1998, Lucr. Conf. Nat. De Fitovirologie, Bucuresti, pag. 21). Virusul infecteaza mai multe specii lemnoase si ierboase, manifestandu-se prin simptome persistente variabile in functie de sezon, sau gasindu-se in stare latenta, producand: rasucirea frunzelor si distrugerea pomilor la cires (Prunus avium), visin (P. cerasus) si P. serotina; innegrirea liniei de sudura, mozaic clorotic, desene inelare si distrugerea pomilor atacati la nuc (Juglans regia); mozaic clorotic, desene inelare si distrugerea copacilor la ulm (Ulmus americana); inele clorotice, desene foliare si/sau clorozarea nervurilor la mesteacan (Betula spp.), soc (Sambucus nigra), boz (S. racemoza), S. canadensis, zmeur (Rubus spp.), coacaz (Ribes spp.) si corn (Cornus florida); patare galbena la Ptelea trifoliata; infectii latente la maslin (Olea europea), revent (Rheum rhaponticum), ciucusoara (Berteroa incana), Delphinium elatum si Rumex obtusifolius (Jones, 1986), infectii naturale gasindu-se, de asemenea, la castan (Aesculus spp.), liliac (Syringa spp.) si lemnul cainesc (Lygustrum vulgare). Ciresii (Prunus avium) infectati pe cale naturala se caracterizeaza prin cresterii reduse si inflorire saracaciaosa in primavara, frunzele si florile fiind stranse in rozete. Mai tarziu, are loc rasucirea frunzelor spre fata superioara, la unele soiuri, ca Early Rivers, marginile limbului colorandu-se in rosietic, in timp ce altele, ca Bing, manifesta inele clorotice si enatiuni de dimensiuni reduse pe fata inferioara a limbului. Odata cu dezvoltarea bolii, are loc uscarea unor parti ale coroanei, pomii in intregime fiind distrusi dupa 4-5 ani de la aparitia simptomelor. În cazul clonei sensibile F 12/1, are loc craparea scoartei urmata de scurgeri de gome. În plantatii, boala poate fi greu deosebita de atacul ciupercii Armillaria melea sau de simptomele produse de Pseudomonas mors-prunorum. Soiurile Bing, Lambert, Napoleon si Sam inoculate artificial reactioneaza, in primul an, prin rasucirea frunzelor, pete sau inele clorotice, franarea cresterii, aparitia unui pigment rosietic la marginea frunzelor si formarea de enatiuni mici pe fata inferioara a limbului. Plantele de soc (Sambucus ssp.) infectate natural manifesta pete si inele clorotice. Portaltoiul P. avium x P. pseudocerasus Fb2/58/3 este hipersensibil, reactionand prin necroze locale. Soiurile de visin (P. cerasus) Montmorency si Schatenmorelle reactioneaza prin simptome asemanatoare celor de la cires. În cazul infectiilor complexe cu Cherry necrotic ring spot virus, boala este deosebit de grava, ducand la necrozarea mugurilor in curs de deschidere si la distrugerea pomilor dupa aproximativ 2 ani de la infectie. Împreuna cu Tomato bushy stunt virus CLRV a fost izolat din ciresi cu simptome de "detrimental canker", iar impreuna cu Cherry necrotic ringspot virus, de la visini cu simptome de mozaic linear (sour cherry line mosaic) cunoscut in fosta R.D.Germana. În cazul soiului Schatenmorelle, pomii infectati cu aceste virusuri au frunzele slab deformate si rasucite, pe suprafata limbului observandu-se pete si linii difuze de culoare verde deschis. Cresterile sunt reduse, unele parti ale coroanei manifesta necroze, pomii in intregime fiind distrusi dupa cativa ani de la infectie. Pomii de nuc (Junglans regia) infectatti manifesta innegrirea liniei de sudura si pete mari clorotice, unele de forma inelara. Piersicul (Prunus persica) este, de asemenea, susceptibil la infectiile controlate cu CLRV. Infectii naturale cu CLRV apar si la plante ierboase, printre care Rheum rhabarbum si Petunia hybrida. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la numeroase specii de plante, iar altele s-au dovedit nesusceptibile (vezi Pop, 2009, TVV, III, 371).

Inoculat mecanic, virusul produce leziuni locale clorotic sau necrotice, urmate de marmorare, necroze si malformatiuni la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale clorotice si, uneori, mozaic la Cucumis sativus si leziuni locale si inele necrotice urmate de inele necrotice sau clorotice sistemice la Nicotiana rustica si N. tabacum soiurile White Burley si Xanthi-nc. Ca indicatori, in conditii de sera, se pot utiliza Prunus persica din samanta, GF 305 sau Elberta, iar in conditii de camp P. avium soiurile Bing, Sam, Caninder I, sau clona F 12/1. La piersic, infectia se manifesta prin franarea cresterii si aglomerarea lastarilor in manunchiuri, in cazul izolatelor slab virulente avand loc o insanatosire aparenta. Hibridul P. avium x P. pseudocerasus este hipersensibil la acest virus, permitand separarea lui de Prunus necrotic ringspot virus si Prune dwarf virus. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din frunze, radacini, meristeme si, in interiorul unor tubule, in polen, ovule si semintele mature. Virusul produce incluziuni, de regula adiacente nucleului, continand elemente ale reticulului endoplasmatic, vezicule membranoase si ribozomi, vizibile la microscopul electronic, care pot fi insotite si de agregate sferoidale formate din particule virale. În citoplasma celulelor infectate apar, de asemenea, tuburi continand un singur rand de particule virale, capabile sa treaca prin plasmodesme, uneori, observabile si in extracte de tesuturi crude, colorate negativ (Walkey si Webb, 1970, J. gen. Virol. 7, 159). Experimantal, virusul poate fi transmis prin altoire si inoculare de suc, extractele din mugurii de cires fiind mai infectioase decat din plantele de tutun. La transmiterea de la speciile lemnoase fortate in sera la plantele test, cele mai bune rezultate s-au obtinut folosind amestecul Tris. În conditii naturale, raspandirea lui are loc prin material saditor infectat, samanta, polen (la nuc) si nematozi, rata transmiterii prin samanta variind intre 0 - 100 %. La nuc, transmiterea prin samanta a fost de 3 - 5 %, iar prin polenul infectat la pomii sanatosi polenizati de 3,5 - 18,5 %. Izolatele de la cires se transmit prin nematozii Xiphinema coxi, X. diversicandatum si X. vuittenezi, care nu transmit izolatele de la Sambucus nigra var. durea si Rheum spp. Sucul extras din plantele infectate contine numerosi virioni. Virusul rezista la inghet si la precipitarea cu sulfat de amoniu. Constantele fizice variaza, in functie de izolate si tulpini, inactivarea termica avand loc la 52-60°C, dilutia limita este intre 10^-3-10^-4, iar longevitatea in vitro de 5-10 ore, dupa unii autori 4-16 zile. La tulpina Berteloa, in suc de castraveti nediluat, temperatura de inactivare este 41-45°C, dilutia limita 10^-3-10^-4, iar longevitatea in vitro 2-3 zile la 22°C, in suc diluat cu tampon fosfat 0,025 M (pH 7,4) virusul rezistand 22-25 zile. Virusul a fost purificat de Tomlinson si Walkey (vezi Pop, 1986, Virusurile Pl. Hort.). Virusul are proprietati antigenice bune, utilizand metoda ELISA fiind identificat atat in frunze cat si in seminte de cires. Virionii sunt izometrici, cu contur poliedric, de 28 nm in diametru, avand aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele se sedimenteaza sub forma de trei componente, preparatele virale sunt stabile la pH 4-8 si inactivate la pH 3,5, genomul consta din doua molecule de ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Virusul raspandindu-se prin comercializarea materialului saditor infectat si samanta, principala masura de prevenire consta in plantarea de material saditor liber de acest virus, utilizand altoi sanatosi si portaltoi obtinuti din samanta neinfectata, care au dat rezultate negative la testarea pe plante test ierboase, prin procedee ELISA si RT-PCR, transmiteri pe seminceri de P. persica clona GF 305 sau soiul Eleberta in sera si pe soiul de cires Bing (P. avium) in camp. La nuc, pentru a evita recontaminarea pomilor cu acest virus, materialul de baza liber de virus va fi amplasat la distanta de plantatiile de productie, iar exemplarele gasite bolnave vor fi eliminate din camp inainte de inflorire. De asemenea, la nuc, s-a obtinut o reducere a proportiei semincerilor infectati prin mentinerea semintei la 45°C inainte de germinare.