Virusul sferic al soiei

Virusul sferic al soiei - Soybean spherical virus, neclasificat, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 290). A fost descris la Glycine max (Behncken, 1972, Aust. Pl. Path. Soc. Newsl. 1, 17) in Australia, plantele infectate natural manifestand simptome persistente de marmorare foliara. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Cassia occidentalis, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Cyamopsis tetragonoloba, Gomphrena globosa, Lathyrus odoratus, Lupinus angustifolius, Macroptilium lathyroides, Phaseolus lathyroides, Ph. lunatus, Ph. vulgaris si Vigna unguiculata, producand marmorare patata sistemica la Glycine max, leziuni locale clorotice si marmorare clorotica sistemica la Chenopodium quinoa si Phaselus vulgaris soiul Bountiful, leziuni locale necrotice si pete clorotice sistemice la C. amaranticolor, mozaic verde la Vigna unguiculata soiul Blackeye si inele necrotice sistemice la Cyamopsis tetragonoloba. La diagnosticare se foloseste mai ales Chenopodium quinoa, iar pentru mentinerea si multiplicarea virusului Glycine max si Chenopodium quinoa. Virionii se gasesc in tesuturile foliare. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. Inactivarea termica are loc la 65-70°C, longevitatea in vitro este de peste 42 zile, iar dilutia limita 10^-4-10^-5. Virionii sunt izometrici, de 25 nm in diametru, avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. Probabil, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma a doua componente. Boala avand importanta economica redusa, nu se aplica masuri speciale de prevenire.