Virusul
mozaicului raigrasului - Ryegrass mosaic
virus RGMV, Rymovirus, Potyviridae, sinonim Ryegrass streak
mosaic virus, (Ref. Pop, 2009,
TVV, II, 130). Virusul a fost descris
prima data la Lolium multiflorum,
in statul Washingtin, S.U.A., (Bruehl
s.a., 1957, Phytopathology 47, 517) si in Anglia (Slykhuis s.a., 1957, Rep.
Rothamsted Exp. Stn.1956, p.104), ulterior fiind identificat in Canada,
fosta R.D.G. si Polonia (Hoppe,
1979, Zesz. probl. Post. Nauk rol.
266, 161), producand scaderi de productie de
30 - 50 %. La Lolium spp., in Europa si la Lolium spp. si Dactylis glomerata in America de Nord, boala se
manifesta prin mozaic verde deschis pana la galben (Slykhuis, 1958), necroze (in
cazul unor izolate), piticire si reducerea infratirii,
plantele infectate fiind mai usor de recunoscut in culturile rare
decat in cele bine incheiate. Simptomele sunt mai evidente la L. multiflorum si L. multiflorum x
L. perenne decat la L. perenne,
la care necrozele sunt rare. Artificial, izolatele din S.U.A., Regatul Unit
si Canada au fost transmise la L.
multiflorum, L. perenne, Dactylis glomerata, Avena fatua, A. sativa, Agrostis
scabra, Bromus arvensis si Poa annua, la majoritatea
producand mozaic de culoare verde deschis, plantele de Cynosurus cristatus s-au dovedit
susceptibile la izolatele din Anglia si Canada. Izolata britanica a
fost transmisa si reizolata la Alopecurus agrestis, Bromus sterilis, Fescuta pratensis, Oryza sativa,
Poa pratensis si Poa trivialis, dar nu a infectat plantele de
grau, iar incercarile de a transmite cele trei izolate la
diferite soiuri de grau si la un soi de Oryza sativa au dat rezultate negative.
La Avena
sativa si Lolium multiflorum, virusul produce
mozaic, dungi clorotice si patare necrotica, iar la L. perenne numai simptome de tip
mozaical. Virusul nu infecteaza sau infecteaza foarte rar plantele de
Triticum aestivum, Hordeum vulgare,
Secale cereale si Agropyron repens susceptibile la alte
virusuri ale ierburilor graminee cu particule asemanatoare. Virionii se
gasesc in citoplasma celulelor mezofilului. În celulele infectate apar incluziuni neregulate, de
forma cilindrica sau cu aspect de turbina, lipsite de virioni.
Virusul produce, de asemenea, vacuolarea citoplasmei. Experimental,
virusul se transmite prin inoculare mecanica, iar in natura
prin acarianul Abacarus hystrix (Eriophidae).
Perioada de hranire pentru achizitionare este
de 2 ore, iar retinerea in vector de 24 ore.
Însamantarile efectuate in toamna sunt
colonizate cu acarianul vector, transportat de vant, incepand
cu luna mai pana in toamna anului
urmator. De la un an la altul, virusul
rezista in speciile susceptibile perene. Sucul extras din plantele
infectate contine virioni putini. Inactivarea termica are loc la
60ºC, longevitatea in vitro este de o zi, iar dilutia limita 10-3.
Virionii sunt filamentosi, flexuosi, cu o lungime modala clara de 700 nm si grosi de 15 nm, structura
helicoidala este neevidenta iar canalul central obscur. La ultracentrifugare, se separa
sub forma unui singur component, genomul consta din ARN monocatenar,
unipartit, iar virionii contin o proteina capsidala.
Masurile de prevenire constau in amplasarea noilor culturi de Lolium la distante cat mai mari de cele vechi si de terenurile
intelenite si recoltarea lor repetata si
completa prin cosire, ceea ce duce la scaderea populatiilor
vectorului. În cazul culturilor valoroase, cum sunt
cele din campurile de ameliorare si de producere de
samanta, pe langa izolarea in
spatiu, se pot aplica tratamente chimice contra vectorului.
Frecventa deosebit de mare a infectiilor cu
acest virus a impus necesitatea crearii si cultivarii soiurilor
rezistente sau tolerante. Genotipurile de Lolium spp., se comporta diferit fata de RGMV, prin
inoculari artificiale identificandu-se forme cu o comportare
buna la acest virus. Rezistenta este
poligenica si se transmite in descendenta aditiv.
Astfel, noile soiuri de raigras italian Skomer,
Mantilla si Mascot, obtinute in Marea Britanie, sunt mult mai
rezistente decat soiul vechi S.24, in cadrul aceluiasi program
de ameliorare obtinandu-se si hibrizi L. perenne x L. multiflorum (Sarbina si Sabel) mijlociu de
rezistenti. În formele rezistente, s-a pus
in evidenta prezenta unui factor inhibitor.