Virusul mozaicului napilor

Virusul mozaicului napilor - Turnip mosaic virus TuMV, Potyvirus, Potyviridae, sinonime: Anemone mosaic virus, Turnip virus 1, Hogan si Johnson, Brassica virus 1, Brassica virus 2 si 4, Smith, Cabbage A virus, Cabbage black ring virus, Cabbage black ringspot virus, Cabbage ring necrosis virus, Daikon mosaic virus, Horseradish mosaic virus, Radish P si R viruses, Trigida mosaic virus, Marmor brassicae Holmes; tulpini: TuMV are o variabilitate pronuntata. Jenner si Walsh (1996, Pl. Path. 45, 848) au colectat izolate TuMV din toata lumea care, cu un set de plante test din genul Brassica, au diferentiat 12 patotipuri diferite, care, pe baza caracteristicilor serologice, moleculare si biologice, au fost plasate in patru grupe filogenetice diferite (Ohshima s.a., 2002, J. gen. Virol. 83, 1511), (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 596). A fost descris prima data la Brassica chinensis, B. japonica si B. rapa in S.U.A (Schultz, 1921, J.agric.Res. 22, 12), ulterior, fiind identificat in toata lumea, infectand numeroase plante de camp si legume din familia Cruciferae. În tara noastra, virusul produce pagube importante la guliile furajere si napii de miriste (Pop, 1984,), precum si la alte culturi de varza, conopida si brocoli (I.V.Pop, date nepublicate). Virusul produce boli de importanta economica la diferite specii, subspecii si varietati de Brassica (B. campestris ssp. napus, B. campestris ssp. peckinensis, B. campestris ssp. rapa, B. japonica, B. juncea, B. oleracea ssp. botrytis, B. oleracea ssp. capitata, B. nigra, B. perviridis), infectand de asemenea plantele de Anemone spp., Capsella bursa-pastoris, Stellaria media, Trifolium hybridum, Alliaria officinalis, Calanthe spp., Hesperis matronalis, Matthiola, Papaver s.a. (Sylvester, 1953, Phytopathology 43, 541). La varza alba (Brassica oleracea var. capitata), virusul produce patarea inelara neagra a verzei (Kohlschwarzringfleckigkeit), si pete necrotice in interiorul capatanii in timpul depozitarii, forte frecvente in Germania (Kramer s.a., 2002,) si in tara noastra (I.V.Pop, date nepublicate).

Plantele de gulii furajere (Brassica napus subsp. rapifera) si de napii de miriste (Brassica rapa subsp. rapa) infectate natural manifesta, la inceput, clorozarea nervurilor si pete verzi-deschis in lungul acestora. Mai tarziu, pe suprafata limbului apar pete sau zone clorotice mai extinse, iar frunzele se incretesc si se deformeaza, datorita cresterii mai accentuata si bombarii spre fata superioara a tesuturilor de culoare normala. La gulii (B. oleracea var. gongylodes), un simptom caracteristic consta in clorozarea tesuturilor internervuriene si prezenta unor benzi verzi in lungul nervurilor. Într-un studiu mai avansat, pe frunze, petioluri si tulpini, pot apare pete necrotice neregulate sau alungite. Cresterea plantelor infectate este franata, radacinile raman mici si adesea putrezesc in timpul pastrarii peste iarna. Folosite ca butasi, plantele infectate formeaza tulpini florifere slab dezvoltate si flori putine, producerea de samanta fiind grav afectata. Mai recent, virusul a fost identificat la plante de Camelina sativa, Pisum sativum cu simptome de clarifierea nervurilor, marmorare clorotica, deformarea frunzelor, avortarea florilor, patarea necrotica si deformarea pastailor si piticirea plantelor in Spania, la Hibiscus esculentus manifestand clarifierea nervurilor, cloroze, necroze si franarea cresterii in Israel, Spinacia oleracea cu patari galbene in Cehia, Rorippa nasturtium-aquaticum cu mozaic, cloroze si deformari foliare in Venezuela, Zantedeschia ssp. cu pete si dungi galbene pe frunze in Taiwan, Lysianthus si Statice. În conditii experimentale, susceptibile s-au dovedit Allium spp., Amaranthus caudatus, Beta vulgaris, Calendula officinalis, Cessia occidentalis, Celosia argentea, Cheiranthus cheiri (izolatele din Marea Britanie), Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Cicer arietinum, Cichorium endiva, Clarkia amoena, Cucurbita pepo, Datura metel, D. stramonium, Gomphrena globosa, Lactuca sativa, Lens esculenta, Lupinus albus, Lycopersicon pinpinellifolium, Matthiola incana, Melilotus alba, Nicandra physaloides, Nicotiana x edwardsonii, N. glutinosa, N. rustica (unele izolate), N. sylvestris, N. tabacum, Papaver nudicaule, Petunia hybrida, Physalis floridana, Phytolacca ammericana, Pisum sativum, Raphanus sativus (unele izolate), Senecio vulgaris, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Trifolium incarnatum si Zinnia elegans si neinfectate Antirrhinum majus, Apium graveolens, Bellis perenis, Capsicum frutescens, Cheiranthus cheiri, Chenopodium album, Cucumis sativus, Cyamopsis tetragonoloba, Dianthus barbatus, Fagopyrum esculentum, Glycine max, Hibiscus esculentus, Lablab purpureus, Lactuca sativa (la unele izolate), Lotus corniculatus, Lupinus augustifolius, Lycopersicon esculentum, Medicago sativa, Nicotiana rustica (la unele izolate), Phaseolus vulgaris, Raphanus sativus (la unele izolate), Ricinus communis, Solanum nigrum, S. tuberosum, Trifolium pratense, T. repens, Trapoeolum majus, Vicia faba, V. sativa, V. villosa, Vigna angularis, V. unguiculata, V. unguiculata ssp. sesquipedalis si Viola cornuta Inoculat experimental, virusul produce leziuni locale necrotice brune fara infectie sistemica la Nicotiana tabacum soiul Xanthi, pete necrotice putin numeroase pe frunzele inoculate la N. glutinosa, leziuni locale necrotice, cu halou clorotic la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale clorotice/necrotice fara/cu infectie sistemica la C. quinoa, leziuni locale rosietice la Gomphrena globosa, leziuni locale necrotice la Atriplex hortensis, leziuni locale clorotice urmate de mozaic si rugozitate la Brassica peckinensis si mosaic foliar si rugozitate la Brassica nigra, B. oleracea var. capitata, Cichorium endiva, Cucurbita pepo si Pisum sativum. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor, incluziuni cilindrice, de tip "pinwheels", sau in forma de manunchiuri, suluri sau formatiuni lamelare, care nu contin virioni. Experimental, virusul este transmisibil usor prin inoculare de suc. În natura, se raspandeste printr-un numar mare de afide (40-50 specii), principalii vectori fiind Myzus persicae, Brevicoryne brassicae, Acyrtosiphon pisum, Aphis craccivora, A. fabae, A. medicaginis, Aulacorthum aegopodii, A. circumflexus, A. solani, Macrosiphum euphorbiae, Myzus ascalonicus si Rhopalomyzus lonicerae.Virusul este de tip nepersistent, perioadele de hranire pentru achizitionare si infectie fiind mai scurte decat un minut, iar persistenta lui in vectori mai scurta de 4 ore. Transmisibilitatea prin afide este conditionata de persistenta unui component ajutator, existent in frunzele plantelor infectate (Sako, 1980, Phytopathology 70, 647). De la un an la altul, se transmite prin semincerii speciilor susceptibile si plantele gazda perene sau anuale de toamna. Inactivarea termica are loc la 62°C, longevitatea in vitro este de 3-4 zile iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, cu o lungime modala clara, de 720 nm si de 12-13 nm in diametru. Genomul consta din ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Avand in vedere modul de transmitere si circuitul virusului in natura, principala masura de prevenire consta in amplasarea culturilor furajere din genul Brassica din primul an de vegetatie (butasi pentru samanta si culturi pentru furaj) la distante cat mai mari, de minimum 1 km, de semincerii acestora, precum si de suprafetele legumicole si gradinile particulare, unde se gasesc seminceri infectati sau specii de plante inmultite vegetativ susceptibile la virusul mozaicului napului. Pentru evitarea atacului la butasii pentru samanta, se recomanda, cultivarea lor sub planta protectoare si aplicarea de tratamente chimice contra vectorilor, ultima devenind obligatorie mai ales la culturile fara planta protectoare. Culturile pentru samanta se vor planta cat mai timpuriu, realizand densitatea maxima recomandata de tehnologie, iar, in primele faze de vegetatie, se vor aplica 1-2 tratamente cu insecticide sistemice contra afidelor vectoare. Soiurile comportandu-se diferit fata de virusul mozaicului napului se recomanda utilizarea in productie a celor rezistente, soiul de gulii Ruta fiind citat ca imun la TuMV. Obtinerea si cultivarea soiurilor rezistente are importanta majora pentru eliminarea pierderilor de productie cauzate de TuMV la diferite culturi. În acest scop, in genomul A al plantelor de Brassica rapa si B. napus s-au identificat gene de rezistenta extrema specifice tulpinilor, cum sunt TuRB01 si TuRB02, TuRB01 b, TuRB03, TuRB04 si TuRB05, care nu s-au gasit in genomul C al plantelor de Brassica oleracea, precum si genele de rezistenta cu spectru mai larg ret01 de rezistenta si ConTR01 prezente in genomul Brassica, in prezent efectuandu-se cercetare privind clonarea genelor de rezistenta si transferarea lor non-transgenicala de la genomul A la genomul C al plantelor de Brassica (Walsh s.a., 2003, Z. PflKankh. u. Pflanzenschutz 110, 81).