Virusul stricului porumbului

Virusul stricului porumbului - Maize streak virus, MSV, Mastrevirus, Geminiviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 175). Sinonime: Bajra streak virus, Cereal African streak virus, Maize streak A virus. Se cunosc mai multe izolate sau tulpini, denumite dupa virulenta lor la porumb si plantele de la care au fost izolate (Willment s.a., 2002, Phytopathology 92, 81). A fost descris prima data la porumb (Zea mays), in Africa de Sud, de Fuller (1901, În: 1 st Rep. Gov. Entomologist, Natal, pp. 17-18) si Storey (1925, S.Afr. Sugur Technol. Assoc. 4, 69), ulterior fiind identificat in Kenia, Madagascar, Mauritius, Nigeria, Reunion, Yemen si India, virusuri similare fiind cunoscute, de asemenea, in Australia, Vanuatu, Japonia, Asia si Europa (Markham, 1995). Atacul limiteaza productia de porumb in mai multe zone ale Africii, insa pierderile exacte de productie nu au fost stabilite. Virusul infecteaza in natura porumbul (Zea mays), sorgul (Sorghum bicolor si S. sudanense), graul (Triticum aestivum), orzul (Hordeum vulgare), secara (Secale cereale), meiul (Panicum miliaceum), ovazul (Avena sativa) si numeroase alte specii de graminee la care produce leziuni sau dungi clorotice sau alburii. Astfel, susceptibile la VSP sunt Aegilops cylindrica, A. triaristata, A. triucialis, A. umbelliata, Agropyron repens, unele forme de A. cristatum, Agrostis gigantea, Alopecurus pratensis, Andropogon gerardii, Avena fatua, Bothrichloa alata, Brachiaria erusaeformis, B. repens, B. uniloides, Calamagrostis canadensis, C. achinatus, C. argentina, C. cucullata, C. gayana, C. radiata, C. submutica, C. virgata, Chloris gayana, Coix lacrima jobi, Cymbopogon distans, C. schoenanthus, Cynodon dactylon, Digitaria enantha, D. horizontalis, D. longiflora, D. marginata, D. milanjiana, D. sanguinalis, D. trenata, Echinochloa polystachya, Eleusine africana, E. coracana, E. indica, Eragrostis abyssinica, E. ciliaris, E. curvula, E. valida, Euchlaena mexicana, Festuca elatior var. arundinacea, Glyceria fluitans, Heteropogon contortus, Holcus lanatus, Hyparrhenia rufa, Imperata arundinacea, Leptochloa virgata, Lolium perenne, L. subulatum, Panicum subulatum, P. bergii, P. coloratum, P. hallii, P. texanum, P. virgatum, Paspalum almum, P. notatum, P. scrobiculatum, P. urvillei, Pennisetum clandestinum (unele forme), P. purpureum, Rottboellia exaltala, Schedonnardus paniculatus, Schizachrium scoparium, Setaria chevalieri, S. faberi, S. homonyma, S. italica, S. pallidifusca, Sorghastrum nutans, Trichachne californica, Trichloris crinita, T. pluriflora, Urochloa helopus, U. panicoides, U. trichopus si Vaseyochloa multinervosa.

Ca plante test si la multiplicarea virusului se utilizeaza porumbul (Zea mays), care reactioneaza prin dungi clorotice sistemice, toate izolatele testate infectand soiul Golden Cross Bantam, orzul (Hordeum vulgare) si graul (Triticum aestivum), reactionand, de asemenea, prin simptome sistemice. Ca plante imune la MSV se folosesc mai ales Zea perennis, Z. diploperennis si Pennisetum americanum. Virionii formeaza incluziuni pseudo-cristaline, localizate in nucleii si, uneori, in citoplasma tuturor tipurilor de celule foliare exceptand vasele lemnoase, alte efecte celulare constand in dezorganizarea interna a cloroplastelor, reorganizarea interna a cromatinei in nucleu si hipertrofia nucleolilor (Bigarre s.a., 1995, Agronomie 15, p. 506). Experimental, virusul poate fi transmis prin insectele vectoare si prin agroinoculare (Martin si Rybicki, 2000, Plant Dis. 84, 1096). În natura, transmiterea are loc, in mod circulativ nepropagativ, prin 8 specii de cicade din familia Cicadulina, mai importante fiind Cicadulina mobila, C. storeyi, C. bipunctella zeae, C. latens si C. parazeae. Virusul este retinut la naparlirea vectorilor, nu se inmulteste in insecte si nici nu se transmite la urmasi. Toate cele cinci stadii nimfale sunt capabile sa achizitionee virusul in decurs de 1 h (minimum 15 secunde) si sa-l inoculeze in 5 minute, dupa o perioada de latenta in vector de 6-12 ore, ramanand apoi infectioase toata viata, la C. mobila, dupa o perioada de achizitionare de trei zile, virusul fiind identificat in intestin, hemolimfa si cap (Lett s.a., 2002, Phytopathology 92, 65). La patru din aceste specii, s-au gasit rase vectoare si nevectoare, abilitatea de a fi vector se transmite ereditar ca o gena dominanta simpla lincata cu sexul. Sucul extras din frunzele infectate contine virioni putini, iar longevitatea virusului in suc este de peste 7 zile. Virionii sunt ingemanati sau individuali, fara anvelopa, monomerii fiind izometrici, de 20 nm in diametru, iar dimerii de 18 x 30 nm, cu profil unghiular, avand aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, se sedimenteaza doua componente, genomul este AND monocatenar, circular, unipartit, virionii contin o singura proteina capsidala, iar genomul se replica in nucleu. Pentru prevenirea infectiilor se recomanda distrugerea plantelor gazda spontane, combaterea insectelor vectoare si cultivarea hibrizilor partial rezistenti, hibridul D 212 prezentand o rezistenta poligenica la multiplicarea virusului.