Virusul stricului transitoriu al lucernei

Virusul stricului transitoriu al lucernei - Lucerne transient streak virus LTSV, Sobemovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 398). A fost raportat prima data la Medicago sativa, in statul Victoria din Australia, in prezent fiind raspandit si in Canada si Noua Zeelanda (Forster si Jones, 1980, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 224, 4 pp). Plantele infectate natural manifesta dungi clorotice sau galbui in lungul nervurilor laterale si, uneori, deformarea frunzelor. Simptomele pot persista dar adesea sunt trecatoare sau absente, boala producand reducerea productiei de masa uscata cu 18 %. Prin inoculare de suc, a fost transmis la Chenopodium album, C. amaranticolor, C. quinoa, Cicer arietinum, Lupinus albus, L. angustifolius, Medicago sativa, Nicotiana clevelandii, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida, Pisum sativum, Spinacia oleracea, Trifolium incarnatum, Vicia faba (unele tulpini), V. sativa si Zinnia elegans. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice/necrotice dupa 3-4 zile la Chenopodium quinoa si pete galbene sau ingalbeniri nervuriene persistente la Trifolium incarnatum, la C. amaranticolor apar numeroase leziuni locale necrotice de marimea unui varf de ac dupa 3-5 zile de la inoculare, urmate de pete clorotice sistemice la izolatele australiene si fara infectie sistemica la izolatele din Noua Zeelanda. Plantele de Nicotiana clevelandii reactioneaza prin leziuni locale clorotice mari si, uneori, marmorare clorotica sistemica la izolatele din Noua Zeelanda si nu sunt nesusceptibile la izolatele australiene, iar la cele de Pisum sativum soiurile Greefeast si Onward izolatele din Noua Zeelanda produc inele necrotice locale iar cele australiene numai infectie locala latenta.

Virusul se gaseste in citoplasma si vacuolele celulelor infectate din toate partile plantelor, dar nu produce incluziuni citoplasmatice. Experimental, se transmite prin inoculare de suc. Nu se cunoaste modul de raspandire in natura, experientele de transmitere prin polen sau samanta dand rezultate negative. În functie de izolata, concentratia virionilor in suc poate fi redusa sau ridicata. La o izolata din Noua Zeelanda in suc de N. clevelandii inactivarea termica a fost peste 70°C, longevitatea in vitro de peste 28 zile, iar dilutia limita de peste 10^-5. La contrastarea cu acid fosfotungstic 2 % (pH 7), numerosi virioni sunt distrusi, dar raman intregi la pH 4 sau la contrastarea cu saruri de uranil, in majoritatea preparatelor gasindu-se si particule penetrate de colorant, cele nepenetrate avand 27-28 nm in diametru, profil hexagonal si aranjamentul capsomerelor neevident, dupa deshidratarea prin inghet, la unii virioni observandu-se subunitati morfologice asemanatoare inelelor. La ultracentrifugarea preparatelor purificate se separa un singur component, genomul este format din ARN monocatenar, linear, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Virusul actioneaza ca ajutator pentru replicarea ARN satelit, dar nu necesita prezenta altui virus pentru replicarea ARN genomic propriu. Modul de transmitere in natura fiind necunoscut, nu se pot recomanda masuri speciale de prevenire.