Virusul trandafirului

Virusul trandafirului - Rose virus, Tobamovirus, sinonim Rose colour break virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 275). A fost raportat prima data la Rosa spp. (Hicks si Frost, 1984, Pl. Path. 33, 581), in Essex, Regatul Unit, plantele infectate natural manifestand simptome persistente, caracterizate prin deformarea si patarea petalelor, insa la trandafirii infectati prin inoculare mecanica sau altoire cu acest tobamovirus nu apar pete florale caracteristice. Experimental, virusul a fost transmis la Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Cucumis sativus, Cucurbita moschata, Datura stramonium, Gomphrena globosa, Lycopersicon esculentum, Nicotiana clevelandii, N. debneyi, N. glutinosa, N. rustica, Petunia hybrisa, Phaseolus vulgaris, Spinacia oleracea si Vigna unguiculata. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice urmate de linii si pete clorotice la Chenopodium amaranticolor, leziuni cu amidon fara infectie sistemica la Cucumis sativus cv. Lemon si BDR, leziuni locale maronii fara infectie sistemica la Datura stramonium, marmorare, mozaic sau leziuni necrotice sistemice la Nicotiana debneyi, leziuni locale necrotice urmate de mozaic si deformarea frunzelor la N. glutinosa, leziuni locale necrotice si infectie sistemica latenta la N. megalosiphon si N. tabacum cv. White Burley si leziuni locale necrotice, marmorare, patarea florilor sau infectie sistemica latenta la Petunia hybrida cv. Rose de Heaven. Virusul este transmisibil prin inoculare de suc si, cu dificultate, prin altoire, iar in natura se raspandeste prin multiplicarea plantelor infectate pe cale vegetativa. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 90ºC, longevitatea in vitro este de 730 zile, iar dilutia limita 10^-6-10^-7. Virionii sunt in forma de bastonase drepte, fara o lungime modala clara, de 310-320/15 nm, iar genomul este ARN monocatenar. Masurile de prevenire constau in eliminarea plantelor infectate din cultura si plantarea de material liber de virus.