Formele de relief create de catre apele curgatoare - Albia
majora (Lunca)
Albia majora (Lunca)
Sunt doi termeni folositi in literatura
geografica romaneasca care se refera la aceeasi unitate spatiala - teritoriul
pe care il acopera apele raului la debite mari
(viituri). Diferenta consta in faptul ca primul are sens pur geomorfologic -
relieful si evolutia lui din acest spatiu, pe cand cel al doilea are referinta
la intregul sistem al componentelor geografice.
- Caracteristicile si dimensiunile albiei majore sunt variabile de la un rau la altul si chiar la acelasi rau, de la un sector la
altul.
in raport cu albia minora se desfasoara pe latimi
deosebite pe ambele parti sau numai pe una. La exterior intra in contact cu
frunti de terasa, iar cand acestea lipsesc direct cu versantii, ceea ce face ca ele sa aiba un caracter bilateral sau
monolateral.
Luncile au dimensiuni mari in regiunile de campie si
podis, in depresiuni, in cursul inferior al raurilor; opus, raurile au albii
majore inguste, monolaterale sau acestea lipsesc in munti, in cursul superior,
in sectoarele unde s-au adancit in roci cu rezistenta mare (calcare, roci
cristaline etc.). Ca urmare, in lungul unui rau mai intins se
pot separa sectoare in care luncile au dimensiuni, alcatuire si morfologie
variate. Situatiile devin mult mai complexe la
raurile care traverseaza unitati montane, depresionare, deluroase, campii. (ex. Oltul, Jiul, Muresul,
Dunarea, Rinul, Elba etc.) unde alternantele de
situatii sunt numeroase.
- Formarea luncilor este conditionata de atingerea
locala a unui stadiu de echilibru morfodinamic, cand raul isi concentreaza
energia de care dispune pentru transportul apei, aluviunilor si in realizarea
eroziunii asupra malurilor concave. Ca urmare isi extinde meandrele lasand spatii
tot mai largi de lunca in sectoarele convexe. Prin dezvoltarea meandrelor,
suprafata de lunca rezultata printr-o meandrare excesiva poate sa ajunga la o latime de pana la 18 ori marimea albiei
minore. in conditii exceptionale impuse in regiunile
de campie, de atragerea unui rau de catre centre de subsidenta activa, luncile
capata caracter asimetric, dar si o dezvoltare foarte mare (ex. Argesul la
intrarea in campie, Siretul in campia omonima).
- Morfologia luncii este in cea mai mare masura
rezultatul migrarii prin meandrare a albiei raului, a proceselor de eroziune
laterala si de acumulare a aluviunilor la viituri sau la varsarea afluentilor. in cupinsul ei exista forme de relief pozitive si negative
(fig. 22). Cele mai insemnate dintre acestea sunt
- grindurile - ca forme de acumulare a pietrisurilor si nisipurilor grosiere in
vecinatatea albiei prezente, dar si a unor foste albii; sunt alungite, au
lungimi de sute de metri si inaltimi de pana in 10 m; frecvent sunt acoperite
de vegetatie.
- popinele (gradistile) - martori de eroziune in foste
meandre parasite; pe unele se practica culturi sau sunt asezari; au forma
rotunjita si inaltimi de 5-10 m.
- conurile de aluviuni depuse de paraie sau torenti care ajung in lunca; cele
extinse si cu inaltimi mai mari sunt utilizate pentru culturi sau asezari.
- trepte de lunca desfasurate la 0,5 m, 1 m, 1,5 m, 2,5 m etc. - variaza ca
numar, altitudine fiind rezultatul proceselor morfodinamice din albia minora;
cele mai inalte au caracter de terasa de lunca fiind folosite agricol si pentru
asezari.
- diguri - forme de relief pozitive amenajate antropic (din pietris, argila,
uneori placi de beton etc.) in vecinatatea albiilor minore pentru a feri restul
luncii de inundatii; au lungimi de ordinul kilometrilor si inaltimi de 5 �
15 m.
- meandre parasite (belciuge) care au rezultat prin procese de autocaptare; in
lungul lor sunt ochiuri de apa, sectoare cu exces de umiditate etc.
- cursuri parasite ale raului principal sau ale afluentilor; exista si situatia
in care afluentii patrunzand in lunca urmaresc pana la varsare albiile parasite
de colector (ex. Jijia in lunca Prutului).
- microdepresiuni cu dimensiuni variabile, unele avand
lacuri (balti), iar altele, suprafete cu exces de umiditate.
- canale de drenaj sau pentru irigatii realizate antropic; au lungimi de sute
de metri si chiar kilometri si adancimi de 1-3 m.
- Alcatuirea si structura luncii depind in mare masura de marimile debitului,
pantei longitudinale, de unitatea de relief pe care o strabate raul (munti, campie),
stadiul de evolutie a procesului de meandrare. Comun la toate sunt cateva
elemente - patul albiei taiat in roca de baza si o
patura de aluviuni, heterogena ca alcatuire si granulometrie. Aluviunile au o dubla provenienta. Majoritatea rezulta din
aportul raului principal indeosebi la revarsari cand se produc inundatii care
acopera suprafete diferite ca marime din lunca (la marile inundatii apa o cuprinde in intregime). Alte
materiale sunt aduse si depuse de catre afluenti (conuri aluviale).
Repartitia lor este neuniforma, dar reflecta o
conditie dinamica. Aluviunile grosiere se afla in vecinatatea albiei actuale,
dar si a vechilor albii, a meandrelor parasite, fiind primele depuse la
revarsari in locurile unde viteza suvoaielor de apa
este mare. Cele fine sunt legate de sectoarele joase si
departate de cursul actual, acolo unde au ajuns curentii de apa cu viteze mici
la inundatii. Se adauga pe de-o parte conurile de aluviuni ale afluentilor care
variaza ca dimensiuni si alcatuire in functie de puterea de transport a
acestora, dar si rocile pe care le-au fragmentat, iar pe de alta, depozitele
coluviale de la contactul luncii cu versantii sau cu fruntile de terasa si care
au provenit din erodarea suprafetei acestora (sunt materiale marunte, frecvent
aduse prin pluviodenudare).
Concluzii - Studiul luncilor are o dubla insemnatate - stiintifica (ele
reprezinta o treapta de relief care reflecta un stadiu din evolutia vaii;
analiza componentelor releva relatii dinamice etc.) si practica (sunt terenuri
ce pot capata utilizari adecvate fertilitatii solului, gradului de umezire,
pentru piscicultura, exploatari forestiere, exploatarea nisipului, balastului,
argilei; pe treptele mai inalte se realizeaza unele culturi agricole, se pot
amenaja drumuri si chiar gospodari).
Folosirea luncilor implica pe de-o parte stabilirea corecta a potentialului
suprafetelor ce o alcatuiesc, iar pe de alta masuri de
protejare la inundatii, a spatiilor folosite, inclusiv a asezarilor limitrofe
(diguri, canale etc.). intrucat reprezinta sectoare
joase situate in vecinatatea albiilor.
.com