Informatia ca bun specific in afaceri si-n organizatii publice

Informatia ca bun specific in afaceri si-n organizatii publice

Prin activitatea de creatie intelectuala, informatia este un rezultat al muncii omenesti. In literatura de specialitate insa se fac referiri putine la acest aspect al informatiei, vorbindu-se mai mult de transferul de tehnologie si de utilizarea IT-ului.

In sustinerea afirmatiei ca informatia imbraca forma de bun specific in afaceri si-n organizatii publice, se pot aduce urmatoarele argumente:

     Este destinata unor nevoi de cunoastere a oamenilor;

     Are o anumita utilitate data de capacitatea de a satisface nevoile potentialilor cumparatori;

     Are un anumit cost de prelucrare si un pret de vanzare, care reprezinta "valoarea" informatiei pentru autor, respectiv pentru utilizator;

     Se diferentiaza prin calitate, avand grade diferite de multumire a clientilor;

     Se plaseaza (circula) de la "autor" la "utilizator".

Este necesar sa se sublinieze faptul ca utilitatea informatiei - mai ales a celei cuprinse in tehnologiile de varf - are un caracter dual, in sensul ca poate servi unor nevoi constructive sau unor scopuri distructive.

Mai mult, informatia nu are valoare prin ea insasi. Valoarea ei deriva din schimbarile provocare in comportamentul decizional. Pentru o decizie corecta este nevoie de informatii relevante, care duc la cresterea cunostintelor, reduc incertitudinea si sunt utile scopului propus.

Informatia de calitate este cea care creeaza valoare pentru a multumi pe deplin clientii.

Informatiile au anumite trasaturi distincte, care privesc atat producerea si gestionarea, cat si prin circulatia si consumul lor:

1. Informatia are un caracter de unicat. Ea nu se reproduce prin simpla repetare a procesului care a creat-o.
2. Informatia este un bun-necorporal, pentru ca nu se materializeaza (concretizeaza) prin sine insusi, ci se manifesta prin alte actiuni concrete de analiza, decizie si sinteza.
3. In gestiunea informatiei, ea este supusa unor legi specifice de protectie, cum este "Legea dreptului de autor".
4. La vanzarea ei, informatia este practic inepuizabila. De aceea, vanzarea informatiei unui cumparator nu-l deposedeaza pe autor de utilitatea acesteia sau de posibilitatea de a o vinde unei terte persoane.
5. Prin consum, informatia nu se uzeaza fizic si nu se distruge. Ea ramane permanent o sursa disponibila si doar generarea de noi informatii poate duce la perimare, proces similar uzurii morale.