Notiuni generale despre Internet

Notiuni generale despre Internet

Definitie si functii

Principalele utilizari

Motoare de cautare

Definitie si functii

    Internetul este o retea globala formata prin interconectarea mai multor calculatoare , ce faciliteaza comunicarea intre utilizatori prin transferul de date de pe un calculator pe altul .

O retea este formata dintr-un grup de calculatoare care utilizeaza in comun echipamente , date si aplicatii , adica resurse hardware si software .
    Resurse hardware = dispozitive fizice (calculatoare , imprimante , etc) :
    Resurse software = se refera la informatii de tip logic (foldere , fisiere , aplicatii , etc) .

Domeniile in care se utilizeaza cu precadere Internetul sunt:

1. Accesul la informatie de la distanta
2. Comunicatiile interpersonale
3. Divertismentul interactiv

Accesul la informatie poate avea diferite forme: accesul la institutii financiare, cumparaturi de la domiciliu cu consultarea prealabila a cataloagelor on-line, accesul la World Wide Web, biblioteci digitale, informatii despre arte, politica, stiinta, sport. Acest tip de comunicatie presupune o interactiune dintre o persoana si o baza de date aflata la distanta.

Comunicatiile interpersonale reprezinta o extensie a telefonului clasic. Posta electronica, mijloc flexibil de comunicatie, este deja larg utilizat de catre milioane de oameni. Deja exista posibilitatea de a comunica in timp real, eventual folosindu-se chiar sunete si imagini. Aceasta tehnologie face posibila intalnirile virtuale, numite videoconferinte, intre oameni aflati in locuri diferite pe glob.

A treia categorie, divertismentul interactiv, reprezinta deja o industrie uriasa. Aplicatia care se bucura de cel mai mare succes este video la cerere. In plus, filmele noi ar putea fi interactive, spectatorul poate decide asupra derularii actiunii. Dupa alte pareri jocurile interactive vor avea un impact si mai spectaculos. Jucatorii, aflati de altfel la mare distanta intre ei, cu ajutorul animatiei tridimensionale in timp real, vor avea senzatia de realitate in timpul derularii jocului

Pentru a intelege mai bine importanta si structura Internetului este util un istoric al aparitiei acestuia. Astfel, la mijlocul anilor 1960 cand Razboiul Rece era in punctul culminant, DoD (Department of Defense) a dorit o retea de comanda si control care sa poata supravietui unui razboi nuclear. Pentru rezolvare DoD s-a orientat catre agentia sa de cercetare ARPA. ARPA a fost creata ca raspuns la lansarea sputnik-ului de catre URSS in 1957 si avea misiunea de a dezvolta tehnologia care putea fi utila scopurilor militare. Agentia nu dispunea de savanti sau laboratoare de aceea a furnizat fonduri si contracte universitatilor care aveau idei promitatoare. ARPA a decis ca are nevoie de o retea cu comutare de pachete constand dintr-o subretea si din calculatoare gazda.

Dupa aceea ARPA a cautat o oferta pentru construirea subretelei. A fost aleasa firma BBN si in 1968 a incheiat cu aceasta un contract pentru construirea subretelei si scrierea programelor de subretea. Subreteaua trebuia sa fie formata din minicalculatoare numite IMP-uri (Interface Message Processors) conectate prin linii de transmisie. Pentru siguranta fiecare IMP trebuia legat la cel putin alte doua IMP-uri. Subreteaua avea sa fie o retea datagrama, astfel ca daca unele linii si IMP-uri se defectau mesajele puteau fi redirijate pe cai alternative.

Pe post de IMP-uri au fost utilizate minicalculatoare DDP-316 special modificate, cu 12K memorie, fara discuri.

1969, la Snowbird, Utah are o intalnire intre cercetatori din domeniul retelelor, cei mai multi proaspat absolventi de facultate. S-a constatat ca nu exista experti in retele de calculatoare si nu exista nici o proiectare serioasa. Urma ca ei sa faca si proiectarea si realizarea retelei.

decembrie 1969, functioneaza o retea experimentala cu 4 noduri cu calculatoare gazda diferite si complet incompatibile. Mai tarziu programele pentru IMP-uri au fost modificate pentru a permite terminalelor sa se lege direct la un IMP special fara a fi nevoit sa treaca printr-o gazda. S-a facut posibila existenta a mai multor gazde pentru un IMP, comunicarea gazdelor cu mai multe IMP-uri si separare gazdelor de IMP-uri prin distante mari (pentru ca gazdele sa se afle departe de subretea.) Asa s-a nascut reteaua ARPANET.

1974, Cerf si Kahn -inventia modelului si a protocoalelor TCP/IP. Acest model a fost proiectat special pentru a trata comunicarea prin inter-retele. Pentru introducerea acestor noi protocoale, ARPA semneaza contracte cu BBN si univesitati pentru a integra aceste protocoale in Berkeley Unix

1983, ARPANET are 200 IMP-uri si sute de gazde. ARPA incredinteaza administrarea retelei Agentiei de Comunicatii a Apararii pentru a o folosi ca retea operationala. Agentia izoleaza portiunea militara intr-o subretea separata, MILNET si prevede porti stricte intre MILNET si subreteaua de cercetare ramasa. In timpul anilor 1980 au fost conectate la ARPANET multe alte retele in special LAN-uri. Odata cu cresterea retelei, gasirea gazdelor devenea tot mai dificila si costisitoare, de aceea a fost creat DNS (Domain Name Server - Sistemul Numelor de Domenii).

se inchide si se demonteaza ARPANET

La sfarsitul anilor 1970 , NSF (U.S. National Science Foundation - Fundatia Nationala de Stiinta din SUA) a remarcat enormul impact pe care ARPANET-ul il avea asupra cercetarii universitare, reteaua permitand savantilor din toata tara sa partajeze date si sa colaboreze la proiecte de cercetare. Dar pentru a se conecta la ARPANET, o universitate trebuia sa aiba un contract de cercetare DoD, iar multe universitati nu aveau. NSF-ul a organizat o retea virtuala, CSNET, centrata in jurul unei singure masini de la BBN care asigura suport pentru linii telefonice si care aveau conexiuni cu ARPANET-ul si cu alte retele. Astfel cercetatorii puteau suna si lasa posta pentru a fi citita mai tarziu de alte persoane.

In 1984 NSF a inceput proiectarea unei retele deschise tuturor grupurilor de cercetare din universitati . Se incepe construirea unei coloane vertebrale care leaga supercalculatoarele din 6 orase: San Diego, Boulder, Champaign, Pittsburgh, Ithaca, Princeton Fiecare supercalculator a primit un frate mai mic constand dintr-un microcalculator numit fuzzball. Fuzzball-urile au fost legate prin linii inchiriate 56kbps formand subreteaua. De fapt aceasta a fost primul WAN TCP/IP.

NSFNET-ul a reprezentat un succes instanteneu si a fost suprasolicitat din clipa in care a inceput sa functioneze. Se introduc fibre optice de 448 kbps in a doua coloana vertebrala , se folosesc rutere In 1990, a doua coloana vertebrala este adusa la viteza de 1.5 Mbps Incep sa devina interesate organizatii comerciale, dar statutul NSF le interzicea sa se lege la retele finantate de NSF. In 1990 apare ANS Advanced Networks and Services o corporatie non-profit. Liniile 1.5 Mbps sunt inlocuite cu linii de 45 Mbps si i se schimba numele, devine ANSNET.Apar oferitanti de servicii, devine comercial . Alte tari si regiuni construiesc retele comparabile cu NSFNET. In Europa exista doua coloane vertebrale:

• EBONE, pentru organizatii de cercetare
• EuropaNET, domeniul comercial

Numarul retelelor, masinilor si utilizatorilor conectati la ARPANET a crescut rapid dupa ce TCP/IP a devenit, la 1 ianuarie 1983, unicul protocol oficial. Candva, pe la mijlocul anilor 1980, lumea a inceput sa vada colectia de retele ca fiind un internet, iar apoi ca fiind Internetul.

Cresterea a continuat exponential si in 1990 Internet ajunsese sa cuprinda 3000 de retele si 200000 de calculatoare.

In 1992 a fost atasata gazda cu numarul 1.000.000. Tot in acest an a fost infiintata Societatea Internet, cu scopul de a promova utilizarea Internetului. Traditional Internetul a avut patru functii principale:

• Posta electronica (E-mail)
• Stiri (News)
• Conectare la distanta (Telnet)
• Transfer de fisiere (Ftp)

Pana la inceputul anilor 1990 Internet-ul a fost utilizat mai ales de cercetatori din domeniul academic, guvernamental si industrial. aplicatia WWW (World Wide Web), a schimbat toata situatia si a adus in retea milione de utilizatori care nu fac parte din mediul academic. WWW-ul cu aplicatiile specifice a reusit sa puna la dispozitie un numar de pagini de informatii continand text, poze, sunet si chiar video, in fiecare pagina existand legaturi catre alte pagini. Printr-un clic pe legatura, utilizatorul este transportat la pagina indicata de legatura.

O masina este pe Internet daca foloseste stiva de protocoale TCP/IP, are o adresa IP si are posibilitatea de a trimite pachete IP catre toate celelalte masini Internet. Simpla posibilitate de a trimite si primi posta electronica nu este suficienta.

Multe calculatoare personale pot sa apeleze un furnizor de servicii Internet folosind un modem, sa primeasca o adresa IP temporara si apoi sa trimita si sa primeasca pachete IP spre sau de la alte gazde. Aceste masini fac parte din Internet numai atata timp cat ele sunt conectate la ruterul furnizorului de servicii.

Deci, cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:

World Wide Web (WWW) - serviciu multimedia care permite lucrul cu documente formatate special, intr-un limbaj numit HTML (Hyper Text Markup Language) ce permite integrarea elementelor grafice si a hyperlink-urilor. Acest serviciu permite accesul la o cantitate imensa de informatii; informatiile accesate pot fi selectate cu ajutorul unor programe numite  motoare de cautare.

2. E-mail - posta electronica;

3. Chat - conversatie pe Internet;

4. Newsgroups - ultimele noutati pe o anumita tema;

5. ftp - serviciu ce permite transferul fisierelor la distanta

si nu uitati ca inter-retea = INTERNET

MOTOARE DE CAUTARE SI PORTALURI

MOTOARE DE CAUTARE

Fara organizare si fara control, nu poti avea acces la o informatie precisa. Astfel, ideea de a indexa web-ul a aparut ca fiind cea mai buna alternativa pentru a avea acces la informatii. Aceasta solutie era de a parcurge diferitele site-uri si de a aranja informatiile colectate in "banci de date". In fata cantitatilor uriase de informatii ce trebuiau tratate, automatizarea acestei munci se dovedea a fi indispensabila. Iar dezvoltarea primelor unelte de cautare s-a facut pentru a putea raspunde la aceasta cerere.
            Se pot regasi astfel imagini, texte, sunete, imagini video si alte tipuri de informatii. Deci, metodele folosite pentru a efectua o cautare de informatii variaza in mod egal, de la un motor de cautare la altul. Reguli exista, dar ele intretin abuzurile, uneltele de cercetare modificandu-si continuu metodele de lucru pentru a le limita. Oricum algoritmii de indexare care decid, de exemplu, ca un continut este similar cu un altul sunt tinuti secreti.

            Pentru a face fata multitudinii de informatii, s-au creat numeroase servicii de indexare si de cautare.

            Odata ce site-ul este postat pe retea, autorul paginilor HTML trebuie sa se faca cunoscut. In cazul motoarelor de cautare, este suficient ca autorul sa inregistreze URL-ul paginilor in cadrul motoarelor cele mai cunoscute (Google, Yahoo, AltaVista, Infoseek, Lycos, Excite, Hotbot etc.). In unele cazuri, motorul de cautare va vizita site-ul web si abia dupa aceea il va indexa cu toate paginile propuse.
            Am precizat "in unele cazuri", deoarece metoda de indexare variaza, asa cum am precizat, de la un motor la altul. De exemplu, in Romania, exista https://www.top100.ro care indexeaza site-urile fara nici o verificare in prealabil. Aici, aparitia in top este conditionata doar de numarul de voturi al potentialilor vizitatori.
           

Principalele motoare de cautare la nivel international sunt: Altavista (<https://www.altavista.com>) si cu versiunea sa in franceza (<https://www.altavista.fr>); Google (<https://www.google.com>) este considerat astazi unul dintre motoarele cele mai performante prin calitatea algoritmilor si a rezultatelor afisate; Lycos (<https://www.lycos.com>); Inktomi (<https://www.inktomi.com>); Hotbot (<https://www.hotbot.com>); Excite (<https://www.excite.com>).

Google
            Google a cunoscut, doar in cativa ani, un succes fenomenal. Lansat ca un simplu motor in faza de testare, in septembrie 1998, de doi studenti de la Universitatea Stanford, Larry Page si Sergey Brin, motorul de cautare isi inaugura versiunea sa comerciala un an mai tarziu. Google primeste in fiecare zi circa 130 de milioane de cereri din toata lumea deoarece el nu este un motor de cautare ca toate celelalte. Chiar daca se bazeaza pe cautarea cuvintelor cheie, clasate in functie de numar si de site-urile de origine, Google nu merge pe principiul ca site-urile respective sa plateasca pentru a fi afisate in capul listei. Sistemul "page rank", inventat de cei doi studenti, reprezinta popularitatea paginilor.
            O alta particularitate a sa este de ordin strategic: in timp ce alte motoare sunt invadate de zeci de bannere publicitare, pe Google, publicitatea se limiteaza doar la cateva link-uri hypertext discrete, care apar pe ecran doar daca sunt in raport cu informatiile cautate. De asemenea, o alta caracteristica este functionarea in mai multe limbi. Poate chiar exagerat de multe: maghiara, sarba, ucraineana, turca, rusa, poloneza, olandeza etc.
            Pe de alta parte, Google efectueaza cercetari documentare complexe pentru cine este interesat, fie persoana fizica sau juridica, bineinteles, contra cost.
           

Killerinfo
      Bazat pe o noua generatie de aplicatii, Killerinfo (<https://www.killerinfo.com>) ia in considerare clasamentul link-ului corespunzator pentru fiecare unealta de cautare si afiseaza paginile cu rezultatele originale.
            El opereaza, de asemenea, o ierarhizare a temelor propuse. "Quick Peek" permite vizualizarea unei parti din pagina selectionata, ceea ce face ca utilizatorul sa castige o bucata de timp, deloc neglijabila. Pe scurt, chiar daca aceasta unealta nu prezinta nici o functionalitate revolutionara, aduce totusi o multime de idei bune.
            Pentru moment, Killerinfo nu este disponibil decat intr-o versiune anglofona, dar exista posibilitatea ca interfata sa fie dezvoltata si in alte limbi cat de curand.

AltaVista
     AltaVista reprezinta o baza de date, constituita automatic de un robot care indexeaza textul integral al documentelor de pe web si al grupurilor de stiri. DigitalEquipment anunta in 1997 cifre record pentru AltaVista: 32 de milioane de pagini vizualizate zilnic de 18 milioane de utilizatori individuali din intreaga lume.
            AltaVista este situat in SUA, are o acoperire internationala, este in engleza (exista si versiuni in franceza, spaniola si portugheza, dar interfata se poate adapta in functie de limba utilizatorului) si propune doua moduri de cautare: simpla si avansata, aceasta din urma propunand o gestiune completa a operatorilor booleeni, posibilitatea de a selecta limba pentru raspunsurile afisate si rafinarea cautarilor. Cautarea avansata permite limitarea rezultatelor in functie de data, limba etc..
            Ofera, de asemenea, si optiunea de cautare in grupurile de stiri Usenet. Singurele inconveniente ar fi ca anumite formate sunt excluse din indexare: pdf-urile, diferite alfabete, fisierele compresate.

HotBot
            Cu 10 milioane de pagini indexate pe zi, HotBot este caracterizat de unii ca fiind "cel mai rapid motor din lume".
            Interfata de utilizare este bine dezvoltata, iar functia de ajutor, exceptionala. Permite utilizarea operatorilor logici si al parantezelor, iar cautarea poate fi limitata prin adaugarea criteriilor suplimentare.

Lycos
            Lycos indexeaza si site-urile FTP, dar dezavantajul este ca se limiteaza la o indexare partiala a documentelor. Permite cautare simpla si avansata cu ajutorul operatorilor logici.

Unelte de cautare romanesti
            La aceasta data, conform statisticilor de la Trafic.ro (Trafic fiind un site de analiza a site-urilor din punct de vedere al numarului de vizitatori), cele mai accesate unelte de cautare din Romania sunt: Kappa, Romania Online, Home.ro, Bumerang, Apropo, Startpage, Index 2000, Acasa, La Start, Onlinemedia, 123Start, Portal, Idilis, Primapagina, Online, Hartionline, Anet, Afla, GoFind si Xportal .

PORTALURI

            Portalurile propun posibilitatea de a cauta pe web fie trecand printr-un motor.
            Ca definitie, un portal este un site web ce ofera utilizatorilor o gama larga de resurse si servicii.
            Cu ajutorul acestuia, puteti gasi toate informatiile pe care le cautati si chiar si pe cele pe care nu le cautati, cum ar fi ultimele cotari de la Bursa, stiri externe, interne, economice, sport, sociale, vremea in week-end din Bucuresti sau Praga sau oricare alt oras din lume, gestionarea casutei de e-mail, horoscopul, etc.
            Cel mai bun exemplu al unei unelte de cautare devenita portal este chiar Yahoo.
           Yahoo!
            Cei doi dezvoltatori ai lui Yahoo! ("Yet Another Hierarchical Officious Oracle"), David Filo si Jerry Yang, au lansat acest portal al web-ului in aprilie 1994. Initial era o unealta rezervata uzului personal, acestia dandu-si ulterior seama ca listele lor incepeau sa devina foarte importante, dar in acelasi timp si dificil de administrat. Nascut dintr-o idee simpla, inceput ca hobby, Yahoo a devenit, in timp, o adevarata intreprindere. Yahoo a cunoscut un succes fulminant si milioane de oameni l-au folosit regulat pentru a explora web-ul. O data cu lansarea lui Yahoo!France, portalul s-a extins cu Yahoo!Japon, Yahoo!Canada, Yahoo!Germany, Yahoo!Irlande, Yahoo!Spany.
            Echipa primeste peste 500 de inscrieri zilnice. Site-urile al caror continut este ilegal sunt "exilate" si totodata, se face distinctia intre site-urile comerciale si celelalte.
            De asemenea, Yahoo se vrea a fi foarte precis in ceea ce priveste clasamentul geografic al site-urilor.
            Ca si concurentii sai, Yahoo! propune servicii gratuite: informatii financiare, meteo, sport, stiri, selectia saptamanii, site-urile zilei remarcate de surferi, adrese de e-mail gratuite etc.
            La un moment dat, Yahoo! chiar a detinut suprematia prin milioanele de accesari zilnice.

            Intr-o alta categorie ar putea intra si uneltele de cautare care au in spate asistenta umana.
            Aici intra WebHelp (<https://www.webhelp.fr>) realizat de Softwin pentru tarile francofone. Diferenta fata de alte motoare de cautare constand astfel in faptul ca raspunsurile la intrebari nu ti se ofera automat, ci prin intermediul asistentei umane. Adica te vei "conversa" cu unul dintre oamenii echipei WebHelp pentru a-ti putea raspunde exact la ceea ce cauti.