SISTEME DE OPERARE ALE CALCULATOARELOR ELECTRONICE

Sisteme de operare ale calculatoarelor electronice

Notiuni generale

Un sistem de operare consta dintr-o colectie integrata de programe de sistem, ce ofera utilizatorului posibilitatea folosirii eficiente a resurselor sistemului de calcul, concurand la dezvoltarea programelor de aplicatie.

Se poate aprecia ca un sistem de operare actioneaza ca o interfata intre componenta hardware a unui sistem de calcul si programele de aplicatie ale utilizatorului.

Pentru a indeplini rolul de interfata intre hardware si utilizatori, un sistem de operare indeplineste urmatoarele functii:

pregatirea si lansarea in executie a programelor de aplicatie, cunoscuta si ca dezvoltarea interactiva a unui task; In acest sens sistemul de operare trebuie sa dispuna:

de un editor de texte pentru a introduce si modifica un program sursa (program scris intr-un anumit limbaj de programare);

de un translator pentru limbajul de programare folosit - asamblor, compilator, interpretor - care sa traduca instructiunile programului sursa intr-o forma recunoscuta de sistemul de calcul (program obiect)

de un editor de legaturi care sa realizeze legatura intre diverse module obiect sau sa apeleze la module obiect existente in bibliotecile sistemului respectiv la module obiect din biblioteca utilizatorului care au fost deja catalogate, pentru a construi structura pe segmente impusa de sistemul de calcul in vederea executiei programelor (program obiect executabil). Odata constituita structura pe segmente, programul va fi gata de executie, executie care va fi precedata de incarcarea in memoria interna a programului (componenta sistemului de operare ce realizeaza acest deziderat se numeste incarcator); daca lansarea in executie se realizeaza automat dupa incarcarea programului in memorie, incarcatorul este de tip LOAD and GO;

alocarea resurselor necesare executarii programelor prin identificarea programelor ce se executa, a necesarului de memorie si a dispozitivelor periferice, identificarea si protectia colectiilor de date;

operatii cu fisiere, cataloage de fisiere, sortare, interclasare, comprimare/decomprimare date, depistare si stergere virusi etc. prin programele utilitare disponibile;

planificarea executiei lucrarilor dupa anumite criterii (timp de executie, prioritati, tehnica FIFO, LIFO, etc.) pentru utilizarea eficienta a UCP in cazul lansarii mai multor programe in executie;

coordonarea executiei mai multor programe prin urmarirea modului de executie a instructiunilor programelor, depistarea si tratarea erorilor, lansarea in executie a operatiilor de intrare/iesire si depistarea eventualelor erori;

asistarea executiei programelor de catre utilizator prin comunicarea sistem de calcul-utilizator atat la nivel hardware, cat si la nivel software;

posibilitatea generarii de catre utilizator a unui sistem de operare pe masura configuratiei de care dispune.

Majoritatea sistemelor de operare, pentru a raspunde rolului de interfata hardware-utilizatori, sunt organizate pe doua niveluri:

nivelul fizic care este apropiat de partea de hardware a sistemului de calcul, interferand cu aceasta prin intermediul unui sistem de intreruperi;

nivelul logic care este apropiat de utilizator interferand cu aceasta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programe, utilitare, etc.

Potrivit acestor doua niveluri, sistemele de operare cuprind in principal doua categorii de programe:

programe de comanda-control cu rolul de coordonare si control a tuturor functiilor sistemului de operare, cum ar fi: procese de intrare/iesire, executia intreruperilor, comunicatia hardware-utilizator;

programe de servicii (prelucrari) executate sub supravegherea programelor de comanda-control, fiind utilizate de programatori pentru dezvoltarea programelor de aplicatie.

Programele de comanda - control cu principala componenta supervizorul (denumit si monitor sau executiv) coordoneaza activitatile tuturor celorlalte componente ale sistemului de operare. Cele mai frecvent utilizate componente ale supervizorului sunt incarcate in memoria interna; aceste componente sunt referite ca rutine rezidente, deoarece sunt pastrate in memoria interna pe tot parcursul executiei de catre sistemul de calcul a oricaror programe; celelalte componente (rutine tranziente) raman in memoria externa cu celelalte componente ale sistemului de operare si sunt incarcate in memoria interna de catre rutinele rezidente atunci cand sunt solicitate.

Supervizorul executa operatiile de intrare/iesire si aloca magistrala pentru diverse unitati de intrare/iesire in scopul transferului.

Programele de comanda-control controleaza si coordoneaza UCP in timpul executiei programelor din memoria interna in sensul receptionarii si transmiterii de mesaje catre periferice prin intermediul magistralei; afectarea dispozitivelor periferice de intrare/iesire etc.

Programele de servicii cuprind urmatoarele categorii de programe:

translatoare de limbaje care au rolul de a traduce programele sursa scrise in diverse limbaje de programare, in forma binara recunoscuta de sistemul de calcul. Programul in forma binara se numeste programul obiect. Translatoarele de limbaj pot fi:

- asambloare - componente specifice fiecarui sistem de calcul;

- compilatoare - componente specifice unui anumit limbaj de programare evoluat;

- interpretor - care dupa translatarea fiecarei instructiuni o si executa.

editoarele de legaturi prelucreaza modulele obiect, le asambleaza intr-un modul executabil, task, preluand eventual si module obiect din bibliotecile de sistem; el aloca adresele reale de memorie;

incarcatorul incarca in memoria interna in vederea executiei, programele executabile;

editoarele de text sunt componente destinate crearii si modificarii programelor sursa, asimilate unor texte;

utilitare care sunt destinate sa execute anumite functii specifice: transfer de fisiere, sortare, interclasare, comprimare/ decomprimare date, etc.;

bibliotecarul si bibliotecile de sistem creeaza si gestioneaza module obiect ale sistemului, apelabile din programele de aplicatii;

organizarea colectiilor de date este tratata de catre componente ce vizeaza gestiunea operatiilor de intrare/iesire prin fisiere, baze de date.

Asadar, sistemul de operare este un sistem de programe care intra in functiune la pornirea calculatorului, asigurand in principal urmatoarele activitati:

gestiunea operatiilor de intrare/iesire;

gestiunea datelor pe suportul de memorie externa;

controlul incarcarii in memoria interna, punerii in functiune si incetarii activitatii programelor utilizatorului.

Conceptele de baza utilizate sunt: fisier, unitate, director, cale, prompter si specificator de fisier.

Un fisier este o colectie de informatii (date de prelucrat, programe, comenzi, texte, imagini, sunete), omogena din punct de vedere al naturii precum si al cerintelor de prelucrare, organizata dupa reguli bine determinate si memorata pe un suport tehnic de pe care pot fi citite automat de calculator in timpul prelucrarii. Fisierul se identifica dupa numele si extensia atribuita la creare.

Orice fisier are un nume alcatuit din doua parti:

numele propriu-zis - numele dupa care poate fi identificat fisierul si care este obligatoriu;

extensia sau tipul - optional.

Tipul sau extensia fisierului este un sir de caractere alcatuit din unu pana la patru caractere (de regula trei). Extensia trebuie sa se separe de numele propriu-zis prin caracterul special punct ( ). Daca pentru anumite fisiere extensia este obligatorie si impusa prin folosirea numai a anumitor grupe de caractere (cum sunt DLL,

EXE, AVI, SYS, DOC, etc), atunci acestea sunt considerate cuvinte rezervate si au un rol determinant in prelucrarea fisierelor respective. Unele din extensiile obligatorii (denumite si extensii standard) sunt atasate la numele propriu-zis al fisierelor in mod implicit de catre programul cu care sunt create fisierele respective.

Unitatea (device reprezinta un echipament periferic identificat printr-un nume simbolic de dispozitiv. Numele de dispozitiv pentru unitatile de disc magnetic consta dintr-o litera urmata de caracterul special doua puncte ( ); litera A: identifica unitatea de floppy disc, litera C: identifica hard discul, iar F: identifica unitatea de CD-ROM.

Hard discul poate fi impartit logic in mai multe discuri virtuale numite partitii, care se identifica tot printr-un nume simbolic asociat (de exemplu: D:, E: pentru trei partitii logice).

Directorul (folder) este un concept fundamental pe care se bazeaza organizarea memoriei externe a PC-urilor pe niveluri ierarhice arborescente pentru gestionarea fisierelor pe floppy discuri sau hard discuri. Un director se constituie ca o tabela, ca un catalog ce contine nume de fisiere, dimensiunile acestora exprimate in bytes, data cand fisierele au fost create sau modificate si eventual numele de subdirectori inclusi.

Directorul apare ca o zona virtuala de disc alocata unui grup de fisiere. O comanda este limitata implicit numai la prelucrarea fisierelor si programelor din directorul curent, daca nu s-a specificat in mod explicit un alt director.

Atunci cand numarul de fisiere dintr-un director este destul de mare sau cand exista mai multi utilizatori, fiecare utilizator avand fisiere proprii, se pot folosi subdirectori inclusi intr-unul din directori; in acest caz, organizarea structurala poarta denumirea de sistem de directori multinivel sau sistem ierarhizat de directori; primul nivel este constituit din directorul radacina creat automat atunci cand se formateaza discul, director la care se conecteaza ceilalti directori.

Directorul care contine subdirectori se numeste director de origine sau director parinte.

Calea este o secventa de directori separati prin caracterul special " " (backslash), secventa ce trebuie parcursa pentru a ajunge la directorul care contine fisierul. Sintaxa generala este urmatoarea:

[nume_director_1][nume_director_2]nume_director_n

Un nume de cale este o cale urmata de un nume de fisier, avand sintaxa urmatoare:

[nume_director_1][nume_director_2]nume_fisier

Numele unei caii poate contine orice numar de directori; restrictia este sa nu aiba o lungime mai mare de 63 de caractere. Daca un nume de cale incepe cu caracterul (backslash) sistemul de operare cauta fisierul incepand cu directorul radacina, iar daca incepe cu numele directorului de lucru, cautarea se realizeaza incepand de la acest director.

Specificatorul de fisier este termenul folosit pentru a desemna fara ambiguitati un fisier memorat pe un disc. El se compune din:

numele unitatii;

cale;

numele si extensia fisierului

Caractere speciale in nume de fisiere - cand se folosesc directori multinivel, pentru prelucrarea mai usoara a fisierelor dintr-un director, in numele si extensia fisierelor se pot folosi caracterele speciale si denumite si metacaractere (wildcards

Semnul semnifica faptul ca orice caracter poate ocupa pozitia respectiva, iar simbolul semnifica faptul ca orice sir de caractere poate fi inclus in specificatorul de fisier incepand cu pozitia respectiva, atat in numele fisierului cat si in extensie.

Exemple

Seminar?.DOC - seminifica toate fisierele cu numele Seminar urmat de un caracter oarecare si extensia .DOC

.DOC - semnifica toate fisierele cu extensia .DOC

PROG * - fisierele cu numele PROG si orice extensie;

- semnifica toate fisierele si toate extensiile.

3.2. Sistemul de operare WINDOWS

Caracterizare generala

Numele de Windows (ferestre) vine de la faptul ca fiecare program se executa intr-o fereastra distincta. Fereastra este o zona de forma dreptunghiulara ce apare pe ecran. Pe suprafata ecranului pot exista mai multe ferestre, fiecare fereastra corespunzand unui anumit program.

Windows reprezinta un sistem de programe si come nzi conceput si dezvoltat pe un mediu de interfata grafica de utilizator (GUIGraphical User Interface) care se pot selecta, instala si executa pe calculatoare personale, in functie de configuratiile hardware disponibile si de cerintele utilizatorilor.

Simbolurile grafice (denumite pictograme sau iconuri) sunt mici desene sugestive ale unor elemente cu care opereaza sistemul Windows, insotite de un text explicativ afisat sub desene. Alaturi de iconuri, Windows include si alte forme de prezentare grafica: butoane, casete de dialog, bare de navigare.

Modulele sistemului de operare WINDOWS

In functionarea sistemului de operare WINDOWS trebuie avute in vedere corelatia a trei module:

Kernel - nucleul Windows (KRNL386.EXE sau KERNEL32. DLL) furnizeaza suport pentru functiile de nivel jos de care are nevoie o aplicatie pentru a rula; Kernel nu trateaza nici cu mediul si nici cu echipamentele, el interactionand numai cu Windows insusi;

GDI(Graphical Device Interface) - mediul echipamentelor grafice (GDI. EXE sau GDI32.DLL). Ori de cate ori o aplicatie scrie pe ecran, ea utilizeaza serviciile GDI care are grija de fonturi, de serviciile de tiparire, de monitor, de administrarea culorilor si orice alt aspect artistic al mediului Windows pe care utilizatorii il pot vedea in timp ce utilizeaza propria aplicatie;

User utilizator (USER.EXE sau USER32.DLL Windows este bazat in intregime pe ferestre, avand nevoie de un administrator care sa urmareasca toate ferestrele create de aplicatii pentru a afisa diverse tipuri de informatii. Ori de cate ori o aplicatie afiseaza un icon sau un buton, foloseste un anumit tip de functie inclusa in USER.

Mecanisme de gestionare a memoriei in sistemul de operare Windows

Exista patru principii de gestionare a memoriei interne, in sensul economisirii ei, si anume:

Principiul DLL (Dynamic Link Library

Principiul segmentelor de cod retrase

Principiul replicarii instantelor active

Principiul memoriei virtuale

Principiul DLL (Dynamic Link Library

Reprezinta o facilitate prin care se pot introduce toate functiile de baza in module ce contin seturi de functii utilizate in comun de catre aplicatii.

Principiul DLL consta in faptul ca un program aflat in executie "stie" dinainte ce functie trebuie sa foloseasca pentru a executa o anumita prelucrare, cunoscandu-se DLL ce trebuie folosit. Daca Windows gaseste DLL-ul, in incarca si-l executa, iar la terminare predandu-se controlul programului apelant.

Un fisier DLL se introduce o singura data in memorie indifferent cate programe ii acceseaza functiile.

Principiul segmentelor de cod retrase

Spatiul pe care-l ocupa un program in memoria interna se imparte in doua domenii:

Segmente de cod

Segmente de date

Segmentele de cod ale unui program sau DLL contin codurile executabile ale aplicatiei. Aceste instructiuni nu se modifica in timpul executiei programului.

Segmentele de date contin informatii ce se modifica permanent in timpul executiei aplicatiei curente. Aceste informatii sunt valori luate pentru scopuri intrene sau date introduse de utilizator.

Sistemul de operare Windows analizeaza memoria disponibila si daca aceasta este insuficienta va elimina din memoria RAM segmentele de cod cele mai putin utilizate.

Principiul replicarii instantelor active

Sub Windows mai multe aplicatii identice se pot executa de mai multe ori, aparent simultan. Copiile aflate "simultan" in executie se numesc instante active. Mecanismul replicarii instantelor active consta in urmatorul principiu: prima instanta a programului ocupa spatiu, atat pentru coduri, cat si pentru date, iar oricare alta instanta aferenta aceluiasi program executat va utiliza segmentele de cod ale primei instante si va avea nevoie de memorie numai pentru segmentele de date.

Principiul memoriei virtuale (mecanismul SWAP)

Managerul de memorie din Windows poate pune la dispozitia programelor mai multa memorie interna decat exista fizic pe calculator. Sistemul reuseste acest lucru transferand blocuri de informatii din memorie pe hard disc. Astfel, sistemul simuleaza memoria RAM cu memoria externa de pe hard disc, procesul fiind cunoscut sub forma memoriei virtuale. In cazul mecanismului SWAP al memorie virtuale nu se mai face diferenta intre segmentele de cod si de date, prin transfer neexistand nici o pierdere de informatii.

Versiuni de Windows

Windows NT (New Tehnology) aparut initial in anul 1992, a evoluat pana la versiunea 4.0, fiind comercializat in doua variante:

Windows NT Workstation

Windows NT Server.

Principalele caracteristici se pot sintetiza in:

lucrul in modul multitasking;

utilizarea ca un sistem client/server

operarea in modul exclusiv protejat;

folosirea pana la 4 G de memorie interna RAM;

facilitati avansate de gestionare a fisierelor;

stabilitatea deosebita in exploatare;

gestiune hard discurilor de pana la 16 E.

Windows 95 lansat in exploatare in 1995 ca sistem de operare de sine statator (nu necesita prezenta platformei MS-DOS) are ca principale caracteristici:

mod de lucru multitasking preemptiv care detine in permanenta controlul asupra timpului de lucru si a aplicatiilor;

modul de lucru multithreading ce permite executarea in paralel a mai multor procese ale aceleasi aplicatii;

executarea de aplicatii pe 32 de biti;

exploatarea ca sistem de operare cu interfata grafica;

folosirea platformei de operare DOS numai pentru executarea aplicatiilor elaborate pentru DOS;

folosirea unei interfete de programare a aplicatiilor pe 32 de biti;

includerea ca parte integranta a sistemului de operare, a standardului Plug and Play.

Windows 98, succesorul lui Windows 95, a revolutionat aspectul si modul de utilizare al mediului Windows. Cladit pe baza solida a sistemului de operare Windows 95, Windows 98 a extins inovatiile pe care le-a mostenit. Cu Windows 98 se poate beneficia de performantele noilor tehnologii si platforme, dobandind accesul la Internet si la diferitele retele interne prin intermediul programului Internet Explorer 4.0. Pe langa noile facilitati Windows 98 este compatibil cu aplicatiile si tehnologiile Windows mai vechi, permitand firmelor sa-si valorifice investitiile facute. In ultimii ani, industria a sustinut evolutiile importante din domeniul hardware si software. Windows 98 include suport pentru noile perfectionari hardware si software cum ar fi: Universal Serial Bus, IEEE 1394, FAT 32 si DVD.

Noile tehnologii si functii din Windows 98, pot ajuta la gasirea si formatarea informatiilor dorite cat mai repede posibil, la marirea vitezei aplicatiilor si a conectarii la retea, la automatizarea conectarii lor la o unitate de retea si crearea comenzilor rapide. Windows 98 include functii si facilitati pentru configurarea sistemelor, pentru depanare si pentru permanenta modernizare a calculatoarelor. Windows 98 poate instala in mod automat noi drivere, programe de tip batch si alte componente de actualizare. Prin incorporarea versiunii 4.0 a browserului Web Internet Explorer, Windows 98 contine tot ceea ce este necesar pentru a beneficia de avantajele oferite de Internet si de reteaua interna. Prin facilitatile avansate de cautare, instrumentele de comunicatie pentru Internet si tehnologiile de automatizare a circulatiei informatiilor din Internet si din reteaua locala, Windows 98 ofera un nivel avansat de integrare in Internet.

Windows 2000 a reprezentat pentru universul Microsoft, un punct de rascruce. Cele doua lumi reprezentate prin Windows 95/98 si Windows NT despartite in ultimii ani, sunt combinate in acest produs. Ca rezultat, este anuntat un fel de geniu universal: este dotat pentru jocuri si toata gama de aplicatii multimedia, la fel de bine ca pentru aplicatii profesionale care necesita o maxima securitate a datelor. Trasaturile fundamentale se pot rezuma astfel:

Windows 2000 reprezinta un sistem de operare stabil pentru desktop. In acest sprijin vine noul sistem de fisiere NTFS 5 si un control mai bun asupra fisierelor de sistem, ceea ce are un efect pozitiv asupra stabilitatii sistemului;

interfata lui Windows 2000 corespunde in mare masura celei din Windows 95/98 sau Windows NT cu Activ Desktop;

noile facilitati de securitate si de retea includ functii de control inca greu accesibile

Windows 2000 ruleaza si pe procesoare cu o frecventa sub 300 MHz, insa destul de incet. In plus, este nevoie de cel putin 64 M memorie de lucru RAM si pana la 800 M spatiu liber de stocare pe hard disc.

Windows XP reprezinta o combinatie intre caracteristicile cele mai performante ale versiunilor anterioare (multimedia si Plug_and_play de la versiunile 98 si Me (Millenium), robustetea si securitatea lucrului de la 2000) si alte posibilitati noi. Windows XP a aparut in doua versiuni:

-Windows XP Home Edition, destinat utilizatorilor individuali, de regula pentrucalculatoarele de la domiciliu, fara capabilitati de lucru intr-un mediu administrat (retea),

-Windows XP Professional, destinat lucrului de birou, in re􀄠ea, cu capabilitati extinse (tehnologii de gestionare IntelliMirror, tehnologii de securitate a datelor preluate din Windows 2000, lucrul pe grupuri de utilizatori cu diferite privilegii, posibilitatea de incriptare a fisierelor, aplicatii multiprocesor etc.).

Sistemul de operare Windows XP Professional se deschide cu un ecran specific, numit "desktop" (masa de

lucru virtuala care cuprinde uneltele cele mai uzuale, plasate la indemana utilizatorului. Windows XP Profesional se recomanda a fi instalat pe calculatoare cu un procesor minim Pentium II la 300MHz, cu o memorie RAM minima de 128MB si cu minim 1,5GB spatiu liber pe hard disk.

Diferente fata de versiunile anterioare:

aspectul nou, reproiectarea din punct de vedere a design-ului, capacitatea meniului Start de a pastra aplicatiile recent folosite, personalizarea rapida a meniului Start prin Properties (buton dreapta mouse), plasarea elementelor prin drag & drop in meniul Start,

conturi de utilizatori multiple, gruparea lor dupa permisiuni, securitatea accesului la fisiere, partajarea de fisiere pe acelasi calculator, configurarea conturilor de utilizatori,

gestiunea mai simpla a fisirelor, ferestrele de explorare My Computer􀀃si My Documents au in partea stanga liste de comenzi si de acces rapide, posibilitatea de a vedea imaginile ca Thumbnails, facilitatile Search Companion,

facilitati multimedia (aplicatia complexa MediaPlayer, Movie Maker, Web Publishing, DVD si video etc.),

usurinta obtinerii de ajutor (Help and Support Center), ajutorul de la distantat (My Computer/Properties/Remote/Allow_Remote_Assistance), posibilitatea transferului la distanta a setarilor si configurarilor (/Allow_Remote_Desktop),

aplicatie incorporata de inscriptionare CD-uri, atunci cand in sistem se afla montata o unitate de CD care permite inscriptionarea (varianta "Send_To"->"Writable_CD", respectiv drag & drop icoana fisierului de copiat pe cea a unitatii CD),

recunoasterea fisierelor comprimate (".zip"), si arhivarea lor intr-un director special (Zip_Folder). Dezarhivarea acestor fisiere se face cu aplicatii din afara sistemului de operare Windows XP (WinZIP, WinRAR etc.),

recunoasterea vorbirii si a scrisului de mana, daca in sistem se instaleaza componente capabile sa preia semnal de aceasta natura,

Internet Connection Firewall (ICF), aplicatie de protectie incorporata, care detecteaza incercarile neautorizate de a se intra in sistem ("hacking") si le jurnalizeaza ("logging", inscriere in fisiere tip jurnal, "log files"), se activeaza prin selectare cu butonul din dreapta al mouse-ului a icoanei legaturii la retea , (alegerea Properties/Advanced si selectarea casutei de protectie. Prin apasarea butonului Settings se pot alege modurile de transfer de date cu Internet-ul care sa fie supuse protectiei, caracteristicile fisierelor jurnal, date carora li se restrictioneaza accesul etc. Nu se utilizeaza ICF daca in retea sau pe calculator exista un alt sistem de protectie.

conexiuni de retea speciale (Virtual Private Network, VPN etc.) usor de definit,

restaurarea sistemului in puncte de restaurare definite periodic de sistem sau de utilizator,

compatibilitate mai buna cu aplicatii externe (pentru aplicatiile specifice altor versiuni de Windows exista posibilitatea de a face XP sa se comporte ca versiunile mai vechi: se selecteaza aplicatia cu butonul din dreapta al mouse-ului, Properties/Compatibility, se opteaza pentru variantele in care aplicatia respectiva se stie ca functioneaza).

Windows Vista a fost lansat in noiembrie 2006 pentru firme si parteneri de afaceri iar in ianuarie 2007 a fost lansat pentru utilizatorii obisnuiti. Aceasta lansare vine dupa mai mult de cinci ani de la aparitia pe piata a sistemului de operare Windows XP, fiind cea mai mare distanta intre doua lansari successive. Windows Vista are facilitati noi, cum ar fi o interfata grafica moderna si un stil vizual nou, Windows Aero, tehnologia de cautare imbunatatita, noi unelte multimedia, precum si sub-sistemele complet remodelate de retea, audio, imprimare si afisare (display). Produsul a fost lansat in Romania la 1 februarie de catre co-fondatorul Microsoft, Bill Gates. Initial disponibil doar in versiunea engleza, varianta in romana a iesit pe piata la 20 iunie si este disponibila spre vanzare in toate editiile si pe toate canalele de vanzare, in Romania si Republica Moldova. Ca si versiuni exista Windows Vista Home Basic, Home Premium, Ultimate, Business, si Enterprise. Din data de 22 Octombrie 2009, Windows Vista a fost inlocuit de Windows 7.

Windows 7 este noua versiune de Microsoft Windows, un sistem de operare folosit pentru utilizarea pe calculatoarele personale, inclusiv cele utilizate in domeniul afacerilor, pe desktop-uri, laptop-uri, Tablet PC-uri, netbook-uri si PC-uri Media Center. Windows 7 se doreste a fi un upgrade al lui Vista, cu scopul de a fi pe deplin compatibil cu driverele, aplicatiile si hardware-ul cu care Windows Vista este deja compatibil. Prezentarile oferite de companie in 2008 s-au axat pe suport multi-touch, un Windows Shell reconceput cu o noua bara de activitati, o grupa de retele de sistem numit "HomeGroup", precum si pe imbunatatiri de performanta. Unele aplicatii care au fost impachetate impreuna cu versiunile anterioare de Microsoft Windows, mai ales Windows Movie Maker si Windows Photo Gallery, nu vor mai fi puse acum in acelasi package (pachet software) cu Windows 7, ci vor fi oferite separat (dar gratuit), ca parte din Windows Live Essentials Suite.

Sistemul de operare UNIX

Caracterizare generala

UNIX a fost initial creat pentru minicalculatoare, pentru a mari disponibilitatile sistemlui: memorie virtuala, multiutilizator si multitasking; rescris in limbajul C, a fost portabil pe o gama mai larga de sisteme de calcul: mainframes, microcalculatoare, de unde si unul din marile sale avantaje. Sistemele de operare UNIX sunt proiectate de mai multe firme specializate, ceea ce a condus la existenta mai multor versiuni: AIX, SCO-ODT, HP-UX, SOLARIS, Digital, UNIX, IRIX, Linux, s.a.

Trasaturile principale ale sistemului de operare UNIX sunt:

sistemul de fisiere structurat pe mai multe niveluri, ceea ce permite mai multor utilizatori sa lucreze cu acelasi calculator in acelasi timp (multiuser);

orice utilizator curent poate solicita executia mai multor programe in acelasi timp (multitasking);

un program utilizator poate sa transmita rezultatele sale altui program;

utilizatorul poate redirecta rezultatele programului sau de la un dispozitiv periferic la altul;

existenta unui interpretor de comenzi si un limbaj adecvat, cunoscut sub denumirea de Shell;

foloseste un limbaj structurat numit C pentru programarea sistemelor;

includerea unor componente pentru editarea textelor si formatarea lor pentru tiparire;

utilizarea de tehnici evoluate pentru conectarea sistemelor de calcul care opereaza sub UNIX sau alt sistem de operare;

nu impune vreo limita la eventualele modificari determinate de specificul aplicatiei.

Structura sistemului de operare UNIX

Sistemul de operare UNX cuprinde 3 componente:

Nucleul (Kernel);

Sistemul de fisiere

Shell-ul

Nucleul (Kernel) - este partea centrala a sistemului care asigura servicii catre programele de aplicatie pentru realizarea gestiunii proceselor (program lansat in executie), a memoriei, a intrarilor, a iesirilor si a timpului.

Functiile nucleului sunt:

gestionarea proceselor, efectuand controlul executiei acestora;

gestionarea fisierelor prin alocarea sau eliberarea memoriei externe pentru stocarea si regasirea eficienta a informatiei;

gestionarea dispozitivelor periferice permitand programelor un acces controlat la acestea;

gestionarea memorie prin alocarea si eliberarea memoriei principale pentru procesele aflate in executie.

Schematic, nucleul S.O. UNIX se prezinta astfel:

Nucleul S.O. Unix este alcatuit din urmatoarele elemente:

interfata cu procesele utilizator

subsistemul de control al operatiilor de intrare/iesire

subsistemul de control al proceselor active

interfata cu hardware-ul - realizeaza tratarea intreruperilor si comunicarea directa cu componentele fizice ale sistemului electronic de calcul.

Sistemul de fisiere

Cuprinde ansamblul fisierelor memorate sub forma de: comenzi, programe traducatoare, programe utilitare, sisteme pentru lucru cu colectii de date, programe aplicative, precum si fisiere de date asociate.

SHELL-ul

Reprezinta interpretorul de comenzi al S. O. UNIX care are rolul de a interpreta comenzile utilizatorului, realizand o interfata intre acesta si sistemul de operare.