Abordarea holonica a organizarii firmei

Abordarea holonica a organizarii firmei

Conceptul de holon (din limba greaca: "holos"-intreg si "on"- parte) a fost introdus de scriitorul maghiar Arthur Koestler pentru a descrie o unitate organizatorica de baza a sistemelor sociale si biologice. Termenul a aparut pentru prima data in lucrarea "The Ghost in the Machine", publicata in 1967

In contextul economic, o organizatie holonica reprezinta un grup de unitati economice care, actionand intr-o maniera integrata, este capabil sa se autoconfigureze pentru a profita de orice oportunitate de afaceri aparuta. Fiecare componenta a retelei ofera capacitati diferite de executie a  proceselor si se numeste holon (din limba greaca: "holos"-intreg si "on"- parte) . Fiecare configuratie a proceselor din interiorul retelei se numeste firma virtuala.

Combinand abilitatile multitudinii de holoni din cadrul retelei, fiecare firma virtuala este mai puternica si mai flexibila decat unitatile economice luate individual. Componentele unei firme virtuale sunt alese din cauza nivelului lor de excelenta in tratarea unui proces. O caracteristica de baza a unui holon este granularitatea (posibilitatea de a fi descompus in mai multe structuri similare lui insusi, pe mai multe nivele ierarhice, un holon reprezinta in acelasi timp un intreg si o componenta a unui intreg de nivel superior). O astfel de descompunere da nastere unei ierarhii de entitati, denumita holarhie. Holarhia este deci un sistem de holoni care coopereaza pentru a atinge un obiectiv, holarhia defineste regulile de baza pentru colaborarea intre holoni si stabileste autonomia fiecaruia.

Punctul forte al unei organizatii holonice consta in posibilitatea de a construi sisteme complexe, extrem de eficiente in folosirea resurselor, rezistente la evenimentele negative din exterior, cu un grad mare de adaptabilitate la schimbari. Holonii sunt entitati ce pot functiona de sine statator (ceea ce le ofera o mare stabilitate si rezistenta), au un anume grad de independenta, pot fi controlati de holonii de nivel superior (aceasta proprietate asigura eficienta activitatii intregii structuri holonice)[3]. Holonii de nivel inalt traseaza sarcini catre holonii de la baza schemei, acestia din urma beneficiaza de o autonomie controlata.

In cazul organizarii sub forma intreprinderii virtuale (la care participa mai multe companii), aceasta (intreprinderea virtuala) reprezinta holonul de pe nivelul cel mai inalt, in timp ce firmele participante se situeaza pe nivelul imediat urmator. Fiecare firma va avea posibilitatea sa se organizeze asa cum considera potrivit.

Organizarea activitatilor economice sub forma sistemelor holonice permite atingerea obiectivelor economice cu maximum de eficienta (pornind de la considerentul ca fiecare holon sau multime de holoni din cadrul holarhiei angajati in desfasurarea unui proces beneficiaza de un nivel inalt de excelenta in tratarea acestuia, automat intreaga holarhie va beneficia de acest lucru).

In economia moderna de astazi, in care intreprinderile colaboreaza intre ele pentru a-si atinge obiectivele, intreprinderea virtuala este un model corespunzator pentru reprezentarea parteneriatelor strategice (de exemplu, firmele ce fac parte din lantul de distributie al unui produs sunt parteneri strategici ai firmei producatoare).

Principalul element motor al crearii de aliante intre firme este faptul ca succesul unei afaceri este dependent de succesul partenerilor sai (clienti, furnizori etc.). Dezvoltarea unei strategii de afaceri bazata pe aliante trebuie deci sa tina seama de urmatoarele considerente:

- care sunt actorii (firmele ) ce actioneaza in sistem;

- cum pot acestia colabora pentru maximizarea rezultatelor;

- care sunt caile reciproc avantajoase de colaborare intre actori.

Modelarea unei organizatii economice (firme virtuale) prin prisma conceptelor holonice este facilitata de o serie de caracteristici ale holarhiilor:

a)     comunicarea bidirectionala: fiecare holon poate primi / transmite semnale catre partenerii sai din cadrul holarhiei, indiferent de nivelele pe care se afla acestia;

flexibilitatea: sistemele holonice nu sunt structuri rigide, permitand modificari si adaptari (un element extrem de important in economie). Un holon poate fi membru al mai multor holarhii. De asemenea, mai multe holarhii pot fi concatenate sau interconectate.