Chestionarele de personalitate construite de Eysenck

Temperamentul este acel aspect al personalitatii noastre care are o baza genetica, este innascut. Acest lucru nu inseamna insa ca teoriile temperamentului spun ca noi nu avem aspecte ale personalitatii care sunt invatate! Pur si simplu, ele se centreaza pe aspectele innascute ale personalitatii, lasand aspectele invatate pe seama altor teoreticieni.

Problema tipurilor de personalitate, inclusiv cele de temperament, este la fel de veche ca si psihologia insasi. De fapt, este chiar mult mai veche. Spre exemplu, vechii greci vorbeau despre doua dimensiuni ale personalitatii care duceau la patru "tipuri" bazate pe tipul de fluid (sau humoare) de care aveau prea mult sau prea putin. Aceasta teorie devenise foarte populara in Evul Mediu.

Vechii greci:

tipul sangvin este vesel si optimist, o persoana placuta si care se simte confortabil in munca sa. El are o abundenta de sange si se caracterizeaza printr-o infatisare sanatoasa.

tipul coleric se caracterizeaza printr-un temperament rapid, adesea de natura agresiva. Numele se refera la bila. Trasaturile fizice ale persoanei colerice include o culoare mai galbena a pielii si muschi puternici.

tipul flegmatic este incet, lenes si monoton. Numele vine de la flegma. Fizic, acesti oameni au tendinta de a fi foarte reci.

tipul melancolic se caracterizeaza prin tristete, depresie. Au o viziune pesimista asupra lumii. Numele vine de la bila neagra. Cum aceasta secretie nu exista, nu se stie la ce anume se refereau vechii greci. Ei spuneau ca persoanele melancolice au prea mult din aceasta secretie.

Aceste patru tipuri sunt de fapt colturile unui patrat definit de doua axe: temperatura si umiditatea:

sangvinii sunt calzi si umezi;

colericii sunt calzi si uscati;

flegmaticii sunt reci si umezi;

melancolicii sunt reci si uscati.

De-a lungul timpului au existat chiar teorii care sugerau ca aceste patru tipuri temperamentale s-ar relationa cu climatul geografic. Astfel:

italienii (calzi si umezi) ar fi sangvini;

arabii (calzi si uscati) ar fi colerici;

englezii (reci si umezi) ar fi flegmatici;

rusii (reci si uscati) ar fi melancolici.

Teoria lui Hans Eysenck

Date biografice

Hans Eysenck s-a nascut in Germania in martie . Parintii sai erau actori si au divortat cand el avea 2 ani. A fost crescut de bunica sa. La ani, cand nazistii au venit la putere, Hans fiind un simpatizant activ al evreilor a parasit tara, stabilindu-se in Anglia. In si-a luat doctoratul in psihologie la Universitatea din Londra. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost psiholog intr-un spital de urgenta, unde a facut cercetari legate de fidelitatea diagnosticului psihiatric. Rezultatele l-au dus la un puternic antagonism cu psihologia clinica a vremurilor.

Dupa razboi a predat la Universitatea din Londra si a fost director al departamentului de psihologie al Institutului de Psihiatrie asociat cu Bethlehem Royal Hospital. A scris de carti si de articole, fiind unul dintre cei mai prolifici teoreticieni din domeniul psihologiei. S-a pensionat in , dar a continuat sa scrie pana la moartea sa, in septembrie

Teoria

Teoria lui Eysenck se bazeaza in primul rand pe fiziologie si genetica. Desi este un behaviorist si da o foarte mare importanta obiceiurilor invatate, el considera ca diferentele de personalitate isi au radacinile in mostenirea genetica. A fost in special interesat de temperament.

Eysenck a fost de asemenea un mare cercetator in domeniul psihologiei. De numele sau este legata o tehnica statistica foarte cunoscuta astazi, numita analiza factoriala. Aceasta tehnica extrage un numar de dimensiuni dintr-o masa mare de date.

Prima cercetare realizata de el folosind aceasta tehnica a descoperit doua mari dimensiuni ale temperamentului:

neuroticismul

extraversie-introversie

Neuroticismul

Neuroticism este numele pe care Eysenck l-a dat unei dimensiuni de la calm, linistit la "nervos". Cercetarile lui au aratat ca oamenii nervosi au tendinta sa sufere de nevroza , de aici numele dimensiunii. Dar el nu spunea ca oamenii care au scoruri mari pe scala de nevroticism sunt neaparat nevrotici, ci doar ca sunt mai sensibili la acest gen de probleme.

Eysenck era convins ca, de vreme ce fiecare individ isi are un loc pe axa normalitate-neuroticism, atunci aceasta dimensiune a personalitatii este una cu baza genetica si suport fiziologic. Din acest motiv, si-a indreptat atentia spre cercetarea fiziologica pentru a gasi un suport pentru aceasta ipoteza.

In primul rand si-a indreptat cercetarile spre sistemul nervos simpatic.

Acesta este o parte a sistemului nervos care functioneaza separat de sistemul nervos central si controleaza raspunsurile noastre emotionale la situatiile de urgenta. Spre exemplu, atunci cand semnalele de la nivelul creierului ii spun sa faca acest lucru, sistemul nervos simpatic instructioneaza ficatul sa elibereze zahar pentru energie, determina sistemul digestiv sa-si incetineasca activitatea, deschide pupilele, creeaza starea de "piele de gaina", etc. Modul traditional de a descrie functia sistemului nervos simpatic este de a spune ca ne pregateste pentru "fuga sau lupta".

Eysenck a lansat ipoteza ca unii oameni au un sistem nervos simpatic mult mai responsiv decat altii.

Unii oameni raman foarte calmi in timpul situatiilor de urgenta, altii simt o teama considerabila sau alte emotii, in timp ce altii sunt terifiati chiar si de cele mai minore incidente. El a sugerat ca acest din urma grup au o problema de "hiperactivitate simpatetica", care ii face principali candidati la nevroze.

Cel mai "arhetipal" simptom nevrotic este atacul de panica

Pattern-ul urmat aici este urmatorul: persoana este speriata putin de ceva. Acest fapt declanseaza sistemul nervos simpatic. Persoana devine mai nervoasa, deci mai susceptibila la stimulare, ceea ce mareste activitatea sistemului nervos simpatic, si asa mai departe. Cu alte cuvinte, persoana nevrotica raspunde mai mult la propria panica decat la obiectul original al fricii.

Extraversie - introversie

Definitia celor doi termeni este asemanatoare cu cea data de Jung, precum si cu cea cunoscuta la nivelul simtului comun. Eysenck spune ca si aceasta dimensiune se regaseste in orice individ. Explicatia fiziologica pe care el o da este insa mai complexa. Eysenck a plecat de la ipoteza ca extraversia-introversia tine de balanta dintre inhibitie si excitatie la nivelul creierului.

Excitatia este atunci cand creierul "se trezeste", intra in alerta, starea de invatare.

Inhibitia este atunci cand creierul se "calmeaza" singur, fie in sensul relaxarii sau somnului, fie cu scopul autoprotejarii in caz de suprastimulare.

Ipoteza lui Eysenck a fost urmatoarea:

Extravertul are o inhibitie foarte puternica. Cand o persoana extraverta se confrunta cu o situatie traumatizanta (ex: un accident de masina), creierul sau se inhiba, adica devine imun la trauma, si isi va aminti foarte putin legat de ceea ce s-a intamplat. Dupa accident, va uita evenimentul si ii va intreba pe ceilalti ce s-a intamplat. Datorita faptului ca nu simte impactul mental complet al accidentului, el va putea sa se urce la volan fara probleme imediat dupa accident.

Introvertul are o inhibitie foarte slaba. Cand este lovit de o astfel de trauma, creierul sau nu se protejeaza suficient de repede si nu se inhiba. In schimb, devine mai alertat si invata foarte bine in acele momente, amintindu-si tot ce s-a intamplat. Persoana poate afirma chiar ca a vazut accidentul "in miscare lenta". De regula el nu va mai conduce prea curand masina, unii chiar deloc.

Cum duc insa toate acestea la timiditatea introvertului si dragostea pentru petreceri a extravertului?

Ei bine, imaginati-va un extravert si un introvert care merg impreuna la o petrecere, se imbata amandoi, se dezbraca si danseaza in pielea goala pe o masa din restaurant. A doua zi dimineata extravertul va va intreba ce s-a intamplat si unde ii sunt hainele. Atunci cand ii veti spune, se va amuza copios si va incepe pregatirile pentru urmatoarea petrecere. Introvertul insa isi va aminti fiecare moment semnificativ pentru umilirea sa si pentru o perioada importanta nu va mai merge la petreceri.

Interactiunea dintre neuroticism si introversie-extraversie

Un alt aspect care l-a interesat pe Eysenck a fost interactiunea dintre cele doua dimensiuni descrise de el si ce rol are aceasta interactiune in privinta problemelor psihologice.

A observat de exemplu ca oamenii cu fobii si cu tulburare obsesiv-compulsiva au tendinta sa fie introvertiti, in timp ce oamenii cu tulburari disociative (ex: amnezie) au tendinta sa fie extraverti.

Explicatia data de el este urmatoarea: persoanele cu neuroticism ridicat raspund excesiv la stimuli ce produc teama.

Astfel, daca sunt introvertiti, ei invata sa evite  situatiile care cauzeaza panica, ajungand pana la a intra in panica la cele mai mici semne ale acestor situatii si a dezvolta astfel fobii. Alti introverti vor invata foarte repede comportamente care le opresc panica: cum ar fi sa verifice lucrurile de nenumarate ori, sa se spele pe maini foarte frecvent, etc.

Extravertii cu un grad ridicat de neuroticism sunt foarte buni la a ignora si a uita foarte usor lucrurile care ii coplesesc. Ei se angajeaza in mecanisme clasice de aparare, cu sunt negarea si reprimarea.

Psihoticismul

In urma realizarii acestor studii, Eysenck a observat ca, desi si-a realizat cercetarile pe esantioane reprezentative la nivelul populatiei, el a uitat sa ia in consideratie bolnavii internati in clinicile de psihiatrie. Atunci cand a cules date si de la acest nivel si a aplicat analiza factoriala pentru a le prelucra, el a extras un al treilea factor: psihoticismul.

La fel ca in cazul neuroticismului, un scor mare la psihoticism nu inseamna ca persoana este psihotica sau pe cale sa devina astfel, ci doar ca manifesta anumite trasaturi frecvente la psihotici si ca este mai susceptibil sa devina psihotic daca conditiile de mediu sunt prielnice.

Principalele trasaturi ale unei persoane psihotice sunt: nepasarea, neluarea in consideratie a simtului comun si a convenientelor, precum si un grad nepotrivit de expresivitate emotionala.

Timp de peste de ani Eysenck a studiat, a experimentat si a sustinut modelul tridimensional al personalitatii: extraversia, nevrotismul si psihotismul.

Eysenck nu a recunoscut niciodata ca teoria sa asupra extraversiei - introversiei datoreaza substantial lui Jung si a dedicat un numar impresionant de cercetari experimentale, in marea lor majoritate de laborator, pentru a determina corelatele fiziologice ale acestei dimensiuni. In lucrarea sa Dimensions of Personality publicata in Eysenck dadea urmatoarea definitie a personalitatii:

▲ Personalitatea este suma totala a modelelor comportamentale prezente sau potentiale ale organismului, asa cum sunt determinate de ereditate si mediu; ea are originea si se dezvolta prin interactiunea functionala a patru sectoare principale in care sunt organizate aceste patru mari modele comportamentale:

sectorul cognitiv (inteligenta),

sectorul conativ (caracterul),

sectorul afectiv (temperamentul)

sectorul somatic (constitutia).

Pentru Eysenck personalitatea este structurata pe patru nivele interrelationale:

I. La nivel bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular.

II. Nivelul doi cuprinde deprinderile sau actele mentale habituale.

III. Nivelul al treilea este reprezentat de trasaturi, definite ca si corelatii intre comportamentele habituale (o consistenta observabila intre deprinderi sau acte habituale).

IV. Nivelul al patrulea, care are cel mai inalt grad de generalizare, este reprezentat de tipul personalitatii, definit ca o corelatie a trasaturilor sau "constelatii observabile sau sindroame de trasaturi".

dimensiunile primare ale personalitatii

Trasaturile sau dimensiunile primare ale personalitatii sunt conceptualizate de Eysenck ca un continuum dimensional de-a lungul caruia putem afirma ca unele persoane sunt mai aproape de o extrema, altele de cealalta, altele se afla in diferite pozitii pe acest continuum. Pe baza teoriei sale, Eysenck a construit, succesiv, trei chestionare de personalitate:

Maudsley Medical Questionnaire MMQ

Eysenck Personality Inventory (EPI

the Eysenck Personality Questionnaire (EPQ) and the revised version of the latter (EPQ-R

Maudsley Medical Questionnaire MMQ

Cuprindea o scala pentru nevrotism formata din 40 de itemi.

Ulterior, chestionarul a fost revizuit, devenind Maudsley Personality Inventory - contine scale pentru masurarea: nevrotismului si a extraversiei-introversiei

Eysenck Personality Inventory (EPI

Adauga scala L (minciuna) pentru a masura disimularea

Construita in doua variante paralele pentru a permite testarea repetata a aceleiasi populatii.

Modificari:

completa independenta a celor doua dimensiuni (nevrotism si extraversie-introversie);

descrie cele 4 structuri ale temperamentului (sangvinic, coleric, flegmatic, melancolic).

Eysenck Personality Questionnaire (EPQ

Introduce scala psihotism

la capatul superior include: schizofrenie, criminalitate, psihopatie, tulburari maniaco-depresive.