MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE ATENTIEI

MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE ATENTIEI

Atentia consta in orientarea si concentrarea selectiva ale a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini in vederea obtinerii unei perceptii optime si a adaptarii comportamentului la modalitatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor interne.

Declansarea starii de atentie orientata (focalizata) este concomitenta cu declansarea de catre un obiect stimul sau de comanda voluntara a subiectului, a perceptiei, memoriei, gandirii, imaginatiei, praxiei etc.

Indiferent de controlul oricarui proces psihic sau act comportamental se realizeaza, atentia pune in evidenta relativ aceleasi trasaturi sau calitati si anume:

concentrarea care se exprima in planul performantial, in precizia si corectitudinea testelor zise de atentie ( de baraj, de substitutie ) si in rezistenta la influenta factorilor distractivi (perturbatori);

stabilitatea data de durata de mentinere a nivelului maxim sau optim de concentrare in cadrul sarcinii sau activitatii date (opusul acestei activitati fiind instabilitatea sau fluctuatia);

distributivitatea care rezida in capacitatea de concentrare simultana a atentiei asupra a doua sau mai multe obiecte. Astazi se apreciaza ca este vorba de comutarea foarte rapida la intervale de sutimi de secunda a centrului atentiei de la un obiect sau element la altul;

mobilitatea sau comutativitatea care exprima rapiditatea proceselor de prelucrare a informatiei si de decizie, precum si rapiditatea trecerii la elementele sau secventele urmatoare.

Atentia poate fi involuntara, pasiva sau reflexa, aparand in caz de schimbari neasteptate, bruste, si voluntara sau activa.

Atentia depinde de stimul (natura, viteza, si durata acestuia, ea scazand progresiv pe masura cresterii timpului consacrat indeplinirii unei sarcini) si de organism (varsta, sex, defecte senzoriale, starea de sanatate, timp de adaptare si starea de trezire care atunci cand este medie, individul este foarte atent si opereaza cu un nivel optim de randament, iar cand se ridica la un nivel foarte inalt duce la anxietate perturband desfasurarea comportamentului.

Aceasta reglare a sistemului de trezire precum si anularea intrarii altor informatii, se optimizeaza printr-un joc continu-functional intre sistemul reticulat activator ascendent (SRAA) si sistemul reticulat inhibitor ascendent (SRIA) care prin mecanismele de feed-back, fixeaza atentia catre un stimul anumit in functie de interes, vointa sau directionare voluntara.

Subiectii difera dupa capacitatea de a-si mentine atentia asupra aceluiasi stimul pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp, precum si dupa capacitatea de a-si concentra si orienta atentia asupra unui anumit stimul, fara a fi distras de alti stimuli sau de alte activitati.

Aceasta este controlata intr-o mai mare masura de catre mecanismele nervoase si de starea organismului decat de atributele fizice ale sistemului.

Prin faptul ca atentia se fixeaza pe stimuli semnificativi, ea este in stransa legatura cu motivatia. Pentru desfasurarea procesului de atentie, reflexul de orientare este deosebit de important. Fiind un reflex specific, acesta apare si se manifesta dupa o crestere, diminuare sau modificare calitativa a stimulului.

Prin prezentarea repetata a unui agent, apare fenomenul de stingere sau obisnuinta. Prima prezentare a stimulului produce un raspuns generalizat, iar dupa un numar de 20-30 de prezentari, raspunsul devine din ce in ce mai restrans localizat EEC la aria corticala motorie, celelalte raspunsuri fiind inhibate. Reflexul de orientare corespunde unei stari alerte nespecifice pe cand atentia este o stare de alerta specifica.

Baza neurofiziologica a atentiei

Atentia este legata de activitatea intregului sistem nervos, in special de functia receptorilor, a cailor aferente, a cortexului cerebral, a formatiunii reticulate si a conexiunilor inverse (feed-back).

Datorita fluxului informational din ce in ce mai mare pe care omul trebuie sa-l selecteze si sa-l ordoneze, mecanismul de filtrare trebuie sa constituie partea esentiala a procesului de atentie care sa actioneze asupra marimilor de intrare. Mecanismul de filtrare a stimulilor interni sau externi, lasa sa patrunda in constiinta si stimuli nesemnificativi, care perturba activitatea mintala focalizata si fluxul operatiilor motorii executive.

In astfel de cazuri perceptia selectiva devine imposibila, intrucat aspectele neesentiale ale situatiei devin dominante.

Functia de SRAA si a SRIA impreuna cu conexiunile lor inverse (feedback)este determinanta in atentie.

Cortexul isi pastreaza rolul sau dominant in prelucrarea marimilor de intrare care de cele mai multe ori ajung la el inainte de a trece prin sistemul reticulat, care executa ordinul de inchidere sau deschidere a accesului altor stimuli.

Stimulii repetati isi pierd efectul excitator.

In general exista doua tipuri de reactii de trezire: una mai scurta ca durata si latenta denumita reactie fazica, si se afla cu latenta mai lunga si persistenta, denumita reactie tonica, ce continua si dupa distrugerea cortexului specific.

Autorii conchid ca raspunsul tonic, persistent de trezire este legat de partea inferioara a sistemului reticulat ascendent, pe cand cel fezic, rapid si diferentiat este legat de sistemul nespecific de proiectie talmica si de structurile senzoriale adiacente.

S-a constatat ca potentialele evocate prin stimuli senzoriali (auditivi, vizuali) neutrii sunt reduse in amplitudine, dar atunci cand acesti stimuli sunt asociati cu factori avand o semnificatie biologica, potentialele evocate sunt facilitate atat la nivelul centrilor din encefal, cat si la nivelul organismului receptor si al nucleului cohlear din bulb.

Exista deci mecanisme intime, care controleaza accesul stimulilor aferenti la diferiti centrii encefalici, cu ajutorul conexiunilor feed-back, prin reducerea campurilor perceptive in cursul atentiei.

Un aspect inportant al reglarii transmisiei senzoriale consta in succesiunea rapida a influentelor SR AA si SRIA care sunt implicate in facilitarea raspunsurilor organismului la impulsurile senzoriale in trezire si in mentinerea starii de atentie.

Pentru atentia voluntara este necesara participarea cailor corticoreticulare, in special frontale, pe cand pentru atentia involuntara sunt solicitate numai structurile subcorticale si frontale.

Blocarea sau desincronizarea ritmului alfa este prezentata ca un indicator de atentie sau trezire, ca rezultat al impulsurilor din SR care creste nivelul de excitatie corticala. Inregistrarea potentialelor evocate, direct sau prin intermediul scalpului, la oameni, a confirmat constatarile facute pe animale privind suprimarea senzoriala in timpul distragerii atentiei de la stimulii-test.

Acelasi fenomen se intampla cand atentia subiectului este voluntar concentrata asupra amintirii altor sarcini mintale sau cand este abatuta asupra altor stimuli auditivi, olfactivi, durerosi ori asupra unor operatii de calcul. In timpul distragerii s-a constatat o reducere generala a amplitudinii activitati evocate.

Cand atentia este concentrata asupra unui obiect, se produce o inhibitie partiala sau totala in caile senzoriale care nu sunt implicate direct, avand loc excluderea unor mesaje aferente in favoarea celor cu semnificatie mai mare.

S-a observat ca potentialul evocat auditiv la om, creste ca amplitudine, numai in cursul unor eforturi discriminatorii dificile, nu si in cursul unor teste usoare. Prezentarea unor numere luminoase ce alterneaza la fiecare trei sferturi de secunda cu un camp alb luminos, in timp ce individul este pus sa rezolve probleme simple, a dus la constatarea ca potentialele evocate sunt mai mari la numere decat la stimulul alb a carui intensitate era de patru ori mai mare. Deci, marimea potentialului evocat vizual este controlata mai de graba de mecanismele neurale ale atentiei decat de intensitatea fizica a stimulului. S-a mai constatat ca amplitudinea potentialelor evocate prin stimuli luminosi inregistrate prin electrozi implantati in lobul occipital, variaza in raport cu intensitatea stimulilor si cu gradul de atentie acordat acestora. Amplitudinea se reduce pana la disparitie cand bolnavul isi concentreaza atentia in rezolvarea unor probleme aritmetice. Si stimulii auditivi, olfactivi distrag atentia, reducand mult din amplitudinea efectului stimulului vizual.

Reducerea timpului reactiei de avertizare a fost dovedita de Lansing si colaboratorii (1959) la un individ care a fost pus sa apese pe o cheie imediat ce vedea o lumina, obtinandu-se un timp de latenta de 200ms. Daca individul era pus in stare de alerta printr-un stimul premergator auditiv, timpul de latenta se reducea la 106 ms. Lindsley a numit timpul scurtat timp de decizie.

Interventia S R in acest fenomen este certa deoarece dupa stimularea electrica a FR la maimute, inainte sau in timpul expunerii unor obiecte, timpul mediu de reactie se scurta cu 80-100 ms, imbunatatindu-se totodata si numarul raspunsurilor corecte.

Tulburari ale atentiei

Tulburarea atentiei constitue un semn important pentru diagnosticul anumitor leziuni cerebrale situate la diferite niveluri ale sistemului nervos. In prezent, cunoasterea patologiei atentiei este inca foarte limitata. Atentia nu poate fi studiata ca proces psihic independent, ci numai prin intermediul efectelor sale asupra celorlalte procese psihice sau a performantelor.

O clasificare unanim acceptata a tulburarilor de atentie nu exista inca. In general, tulburarile atentiei pot fi patologice, ca rezultat al unor leziuni cerebrale, si functionale ca rezultat al epuizarii, somnolentei, plictiselii, dezinteresului, neglijentei, etc. Bolnavii cu leziuni cerebrale prezinta tulburari de atentie de tipul unei exagerari ale acesteia (hiperprosexie), ca in sindromul de logoree si hipechinezie sau de tipul distractiei si neatentiei cum se intampla in majoritatea proceselor expansive intracraniene, leziuni vasculare, inflamatii etc. Bolnavii cu leziuni cerebrale unilaterale prelucreaza mult mai lent informatia oricaror stimuli care in mod normal se inregistreaza de partea lezata, si au dificultati in rezolvarea unui volum mai mare de date intr-o anumita unitate de timp.

Numeroase observatii asupra pacientilor cu leziuni cerebrale au evidentiat nu numai o distractie a atentiei ci si o dificultate in mentinerea ei timp mai indelungat. La acestia, timpul de reactie este semnificativ mai mare decat la cei cu creier integru.

Si ritmul de raspuns al pacientilor cu leziuni cerebrale este mult mai rar, iar testul de reactie selectiva releva performante foarte slabe in sarcina de identificare a semnalelor.

Aici intervine atat retinerea semnalului cat si diferentierea lui perceptiva. Anomaliile perceptive sunt expresia directa a unei afectiuni cerebrale, iar gravitatea acestor deficiente de atentie este direct proportionala cu gravitatea leziunilor cerebrale.

S-a ajuns la urmatoarele concluzii in ceea ce priveste atentia la bolnavii cu leziuni cerebrale: cand stimularea este bilaterala si simultama, prelucrarea mai lenta a informatiei in emisfera lezata ne-ar asigura ca emisfera intacta a prelucrat energia senzoriala inaintea celei afectate. Aceste modificari in ritmul de prelucrare sunt cauza multor tulburari de comportament observate la pacientii cu leziuni cerebrale. Deasemenea tulburarile de atentie pot fi constiente (incapacitatea de a se concentra asupra unei sarcini) sau inconstiente.