AFAZIA
MOTIVATIA ALEGERII TEMEI
Comportamentele verbale constituie unul dintre cele mai importante segmente ale activitatilor sociale umane. Evolutia umana din punct de vedere cultural a fost posibila pentru ca oamenii au reusit sa vorbeasca, sa asculte, sa scrie si sa citeasca.
Functia de baza a comunicarii verbale este prezentata si obiectivata prin efectele ei fata de un alter-ego, de alti semeni, de alti subiecti. Cand noi spunem ceva unui subiect, cand vorbim cu cineva noi aproape intotdeauna ne asteptam ca aceasta convorbire sa induca ori chiar sa convinga persoana sa se angajeze cu noi intr-un fel de comunicare. Altfel spus, ne asteptam sa percepem o reactie. Adesea se poate considera ca noi suntem in mod evident avantajati de un astfel de comportament, el devenind un mod de comunicare, mai ales cand noi cerem un obiect, solicitam o informatie, ori cerem ajutor intr-o actiune, ori ne includem in rezolvarea de probleme.
Pentru a evidenția acest lucru, și avand cazuistica- lucrand intr-o instituție unde intalnesc printre altele și persoane cu leziuni cerebrale- mi-am propus sa urmaresc performanțele citit-scris și performanțele calculelor numerice la un subiect cu leziuni cerebrale.
CAPITOLUL I.
AFAZIA
1.ETIOLOGIA AFAZIEI
Constituind una din manifestarile esențiale ale vieții psihice ale omului, limbajul este totodata una din trasaturile sale caracteristice, distinctive. Limbajul este un fenomen deosebit de complex care a preocupat de multa vreme oamenii de știința din cele mai variate domenii.
Limbajul este un mijloc de cunoaștere si comunicare intre oameni, tulburarea sareprezentand o intrerupere a contactului cu ambianța, cu atat mai marcanta in cazul cand coexista cu alte perturbari ale activitații simbolice cognitive corelate cu vorbirea, cum ar fi gnozia, praxia, memoria, schema corporala.
Utilizat de Platon pentru a caracteriza starea unei persoane care, inmarmurita in fața unui argument definitiv « și-a pierdut glasul », termenul de afazie in ințelesul actual a fost introdus in literatura medicala in 1865 de Armand Trousseau, inlocuind termeni mai vechi precum alalie (Jaques Lordat, 1842) sau afemie ( Paul Broca, 1861).
G. Dax (1836) constata pentru prima data o legatura intre funcția limbajului si jumatatea stanga a creierului, observația lui ramanand insa necunoscuta publicului pana in 1865. Tot in 1865, Paul Broca relateaza rezultatele observațiilor anatomo-clinice facute asupra unui pacient, in care constata o leziune circumscrisa in emisfera cerebrala stanga, unde localizeaza " centrul " limbajului articulat. In 1874 Carl Wernicke descrie o alta forma de tulburare a vorbirii, care spre deosebire de cazurile lui Broca se caracterizeaza prin tulburarea ințelegerii limbajului, in timp ce vorbirea proprie este posibila, insa este plina de greșeli. El denumește aceasta forma "afazie senzoriala ", rezervand pentru cazurile descrise de Broca termenul de "afazie motorie ".
2. DEFINIȚIE
Afazia este o tulburare a vorbirii care afecteaza exprimarea sau ințelegerea limbajului vorbit sau scris in absența oricarei modificari senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator, rezultand in urma unor leziuni dobandite ale creierului. Este foarte dificila stabilirea unei definiții stricte a afaziei si se impune clarificarea a doua elemente : neurologic ( leziunea cerebrala) si psiholingvistic ( tulburarea de limbaj) cu privire la afazie.
In prezent se considera ca tulburarea afazica este consecința unei leziuni cerebrale relativ focalizata ( respectiv limitata la o parte a volumului cerebral si ale carei limite pot fi determinate cel puțin in mare) și care este localizata in partea centrala a emisferei stangi. Pentru a stabili existența unei tulburari afazice este necesar sa se elimine existența tulburarilor elementare, de natura motrica sau senzoriala.
Elementul fundamental al unei afazii il constituie tulburarea codificarii lingvistice și nu a articularii sau perceperii verbale. Pacientul afazic nu mai este capabil sa foloseasca limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele gandirii.
3. CLASIFICARI
Diversele tipui de afazie rezulta din localizarile leziunilor in anumite regiuni din creier.
a). Afazia Broca ( afazie motorie sau expresiva) este prototipul tulburarilor afazice cu debit verbal redus, in timp ce ințelegerea limbajului este in mare masura puțin compromisa.
In afazia Broca este lezat piciorul celei de a treia circumvoluțiuni frontale din emisfera cerebrala dominanta pentru vorbire ( in majoritatea cazurilor cea stanga) și substanța alba subiacenta, uneori cu prinderea « insulei lui Reil »
Simptome :
Parafaziile fonemice sau literale : constau in pronunția gresita prin adaugare, omisiuni, deplasarea fonemelor, in limbajul vorbit sau a literelor in limbajul scris.
Trasaturile esentiale ale agramatismului sunt : o reducere a numarului si o simplificare a structurilor sintactice, simplificare facuta prin absenta cuvintelor cu functie sintactica, predominarea cuvintelor cu semnificatie, folosirea verbelor la moduri si timpuri inadecvate, dublate de lipsa acordului si a semnelor de punctuatie. De exemplu, daca i se cere bolnavului sa isi povesteasca istoria bolii, discursul lui poate fi : « Sapte ani.bolnav.operatie.patru
ani.culcat.paralizat.patru ani.paralizat.complet.vorbire.niciodata ».
b). Afazia Wernicke ( afazie senzoriala sau receptiva), caracterizata prin tulburari accentuate ale intelegerii limbajului si printr-o productie verbala fluenta, normala din punct de vedere fonetic, dar profund alterata semantic, de neinteles pentru interlocutor.
In afazia Wernicke leziunea apare la nivelul circumvulotiunii temporale posterioare si a celei parietale inferioare in emisfera stanga.
Simptome :
Surditatea verbala « pura » este caracterizata prin tulburari de identificare si discriminare a sunetelor limbii. Toate celelalte activitati lingvistice, care nu depind de receptia pe cale auditiva a unui mesaj lingvistic sunt conservate, la fel si perceptia tutror celorlalte sunete nonverbale. Alaturi de surditatea verbala (exista si forme mai putin pure care sunt incluse in aceeasi categorie) se descriu tulburarile de comprehensiune verbala propriu-zise, in care frazele emise de examinatori pot fi mai mult sau mai putin corect repetate de bolnav, far aca el sa le inteleaga sensul.
Parafaziile verbale : sunt de doua tipuri : morfologice si semantice.
Primele corespund inlocuirii unui cuvant cu altul asemanator ca forma, iar in ultimele cuvantul ce trebuie pronuntat este inlocuit cu altul cu care are un raport conceptual. Exemplu, intr-o sarcina de denumire a obiectelor sau imaginilor in care bolnavului i se arata imagini, acesta inlocuieste « masa » cu « banca », « picior » cu « mana », « pipa » cu « tigara », iar in lectura cu voce tare inlocuieste « barca » cu « vapor », « mana » cu « deget », « marti » cu « februarie » etc.
Neologisme : este denumit astfel orice segment lingvistic emis de bolnav daca nu exista in limba comunitatii verbale a subiectului.
Jargonofazie :productiile lingvistice prezinta un numar important de parafazii, neologisme si dissintaxii. Aceste segmente de activitate verbala deformata pot fi incomprehensibile pentru examinator. Unii autori disting jargonul semantic (prezenta ridicata a parafaziilor verbale) si jargonul fonemic in care predomina parafaziile fonemice.
In dissintaxa, debitul verbal este relativ normal, numarul structurilor sintactice utilizate corespunde normei, dar utilizarea lor este inadecvata. Exemplu : i se cere bolnavului sa construiasca o fraza folosind cuvintele « fan » si « iunie », iar acesta realizeaza o combinatie de tipul : « fanul taie in iunie cultivatorii »
c). Afazia globala este forma cea mai grava forma de afazie, cu pierderea totala a capacitatii de vorbire si de intelegere a scrisului si a cititului.
In afazia globala leziunile cerebrale cuprind atat zonele anterioare
( Broca) cat si cele posterioare ( Wernicke, circumvolutiunea supramarginala).
Simptome :
d). Afazia amnestica ( Pitres) (Afazie nominala sau Anomie) este caracterizata printr-o tulburare a accesului lexical (in special pentru substantive si adjective atributive), atat la vorbit cat si la scris.
Lipsa cuvantului ( anomie) : consta in dificultatea sau imposibilitatea de a pronunta un cuvant in diferite conditii de enuntare. Aceasta tulburare este marcata in limbajul spontan prin ezitari, pauze, folosirea expresiilor foarte generale, de inlocuire sau a perifrazelor. Doua procedee de facilitare a emisiei sunt mai frecvent intalnite : impulsul oral (se da bolnavului prima litera sau silaba a cuvantului) si prezentarea unui context (i se prezinta bolnavului o fraza lacunara in care acel cuvant se potriveste).
In afazia amnestica leziunea apare la nivelul Gyrus-ului angular, uneori in ariile prefrotale de partea stanga.
Simptome :
dificultatea gasirii cuvantului adecvat cu aparitia de parafazii apropiate de sensul cuvantului dorit si tulburari discrete ale intelegerii semantice
repetitia cuvintelor sau frazelor, precum si cititul cu voce tare raman nealterate
capacitatea de comunicare doar discret limitata
e). Afazia de conducere se caracterizeaza printr-o vorbire spontana fluenta, nealterata, dar cu o dificultate extrema in a repeta cuvintele sau frazele percepute, bolnavul neavand nici o modificare in intelegerea limbajului.
In afazia de conducere descrierea leziunilor cerebrale care sunt la originea acestei forme de afazie este controversata. Unii cercetatori sustin ca ar fi vorba de o distrugere a fascicolului arcuat care uneste aria lui Wernicke cu cea a lui Broca. In unele cazuri s-au constatat leziuni ale cortexului auditiv, ale insulei lui Reil sau in circumvolutiunea supramarginala.
Simptome :
f). Afazii transcorticale
Afazia transcorticala motorie este caracterizata printr-o aspontaneitate sau lipsa de incitatie verbala, atat pentru vorbire cat si pentru scris.
In afazia transcorticala motorie leziunea responsabila este situata inainte de aria lui Broca, in regiunea prefrontala, afectand sistemele axonale care se proiecteaza pe structurile profunde eferente.
Afazia transcorticala senzoriala comporta pe plan receptiv o tulburare a intelegerii limbajului oral si scris, iar pe plan expresiv fie o productie verbala fluenta, fie usoare modificari calitative (parafazii si disortografii).
In afazia transcorticala senzoriala leziunile constatate afecteaza lobul parietal inferior de partea stanga, izoland zona posterioara a limbajului (Wernicke) de restul cortexului cerebral.
Afazia transcorticala mixta se manifesta ca o afazie globala, repetitia cuvintelor si propozitiilor este insa conservata, adesea cu ecolalie.
g). Afaziile zise « pure » ( sau afaziile instrumentale)
Sunt tulburari selective ale unor performante din domeniul limbajului, cum ar fi : cititul, scrisul sau recunoasterea intelesului cuvintelor. De exemplu, un pacient poate scrie dar nu intelege un text scris.
Anartria pura apare, de obicei, in evolutia unei afazii Broca, sub aspectul unei dezintegrari fonetice. Se manifesta sub forma unei imposibilitati de a executa actele motorii necesare producerii unei foneme. Este greu de deosebit de o apraxie buco-faciala.
In anartria pura apare o leziune a portiunii operculare a circumvolutiunii frontale ascendente sau a unor fibre de proiectie in legatura cu aceasta arie corticala.
Agrafia pura se manifesta printr-o tulburare izolata a scrisului, mergand pana la supresiunea totala. Nu se cunoaste cu exactitate localizarea lezionala a acestei perturbari.
Surditatea verbala pura se caracterizeaza printr-o dificultate izolata, adesea grava in recunoasterea informatiilor sonore constitutive ale limbajului oral, in timp ce auzul este intact si semnificatia diverselor sunete non-verbale este recunoscuta. In cazurile cercetate s-a constatat o intrerupere a legaturii dintre ariile auditive primare (drepte si stangi) si zona lui Wernicke.
Cecitatea verbala pura ( Alexia agnozica sau Alexia pura) consista intr-o tulburare izolata a discriminarii si recunoasterii informatiilor vizuale constitutive ale limbajului scris (litere, cuvinte), in timp ce imaginile non-verbale sunt percepute si recunoscute.
Leziunile responsabile constau intr-o intrerupere a legaturilor dintre ariile vizuale primare (ariile calcarine), atat de partea dreapta cat si de cea stanga si regiunile parieto-temporale ale zonei limbajului.
h). Forme particulare de afazie
Afazia la « stangaci »
O mare parte a persoanelor cu preferinta manuala stanga ( stangaci) au o reprezentare a functiei limbajului in ambele emisfere cerebrale, unii au o dominanta emisferica dreapta ( in oglinda fata de dreptaci), iar la o parte dominanta este de partea stanga. Din acest motiv, manifestarile clinice si evolutia sunt foarte diferite de la pacient la pacient. Posibilitatea unei recuerari functionale este mai mare decat la dreptaci.
Afazia la poligloti
In urma unor observatii mai vechi (Pitres, 1895) se considera ca la persoanele ce vorbesc mai multe limbi, aparitia unei afazii afecteaza mai mult limba achizitionata mai recent, in timp ce vorbirea si intelegerea limbii materne sunt mai putin sau deloc tulburate. Studii mai recente au aratat ca situatia este mult mai complexa. Se poate intampla ca limba nou invatata sa devina predominanta prin folosirea zilnica, inlocuind prevalenta limbii materne (cazul persoanelor imigrate in Israel din tari cu limbi diferite). Exista multe exceptii de la regula lui Pitres, manifestarile clinice la poligloti depinzand de factori afectivi, sociali si profesionali.
Afazia la persoanele cu deficiențe de auz
Exista putine observatii in literatura si nu se poate stabili o regula generala. In cazuri izolate s-a constatat ca in situatia unor leziuni cerebrale survenite la surdo-muti, localizate in regiuni care la o persoana obisnuita ar fi produs o afazie, pacientii pierd capacitatea de a comunica prin limbajul gestual, realizandu-se o asa-zisa « asimbolie gestuala ».
i). Tipuri de afazie in functie de debitul verbal
Debitul expresiei orale (fluenta sau fluiditatea verbala) poate fi modificat fie in sensul reducerii (debit lent, intrerupt de pauze frecvente), fie dimpotriva, in sensul accelerarii (logoree: debitul este rapid-tahilalie, dificil de intrerupt, declansat cu usrinta de orice provocare exterioara). Fluenta verbala poate fi apreciata prin masuri obiective, una dintre ele constand in stabilirea numarului de cuvinte produse pe unitate de timp.
Suprimarea, blocajul sau mutismul se caracterizeaza prin absenta totala a emisiei verbale. Adeseori aceasta stare apare la debutul maladiei si precede o reductie cantitativa a vorbirii.
Stereotipiile : constau in emisia repetitiva a aceluiasi segment lingvistic. In unele cazuri pot consytitui singurele emisii posibile si apar in mod automat in afara oricarei tentative de comunicare verbala. Stereotipia poate fi un cuvant sau chiar o scurta propozitie.
Disprozodia se caracterizeaza prin atenuarea melodiei discursului (monotonie), o tendinta de silabisire. Este posibil sa apara un pseudo-accent (pacientul vorbeste ca si cum ar avea un accent strain). Aceste fapte se petrec pe fondul unei reduceri cantitative a debitului.
Lipsa cuvantului (anomie) consta in dificultatea sau imposibilitatea de a pronunta un cuvant in diferite conditii de enuntare. Aceasta tulburare este marcata in limbajul spontan prin ezitari, pauze, folosirea expresiilor foarte generale, de inlocuire sau a perifrazelor. Doua procedee de facilitare a emisiei sunt mai frecvent intalnite : impulsul oral (se da bolnavului prima litera sau silaba a cuvantului) si prezentarea unui context (i se prezinta bolnavului o fraza lacunara in care acel cuvant se potriveste).
Literatura de specialitate americana propune :
Afazii fluente (receptive), cu debit verbal bogat. In aceasta categorie sunt incluse : afazia Wernicke, afazia transcorticala senzoriala, afazia de conducere, anomia (afazia amnestica)
Afazii non-fluente (expresive), cu debit verbal redus. In aceasta categorie sunt incluse : afazia Broca, afazia transcorticala motorie, afazia globala.
4. CAUZELE AFAZIEI
Afazia se dezvolta ca rezultat al unei leziuni cerebrale. Originea unei asemenea leziuni este in mare parte o tulburare vasculara. O asemenea tulburare se mai numeste si atac, hemoragie cerebrala, infarct cerebral sau apoplexie. In termeni medicali se numeste ACV : Accident Cerebral Vascular. Alte cauze pentru aparitia afaziei pot fi un traumatism (o vatamare a creierului cauzata, de exemplu, de un accident rutier) sau o tumoare la creier. Creierul nostru are nevoie pentru afunctiona de oxigen si glucoza. Daca in urma unui accident cerebral vascular sau a uneia dintre celelalte cauze, circulatia sangelui este intrerupta, celulele creierului mor in acea zona. Creierul are zone cu diferite functii. Pentru majoritatea oamenilor zonele pentru folsirea vorbirii sunt situate in jumatatea stanga a creierului. In caz de vatamare in aceste zone vorbim de afazie.
Notiunea de dominanta cerebrala sau specializare emisferica functionala a aparut o data cu primele studii anatomo-clinice asupra afaziei, dar se explica si la alte activitati simbolice ale creierului. La o persoana adulta, se admite ca diverselor functii cerebrale superioare corespund in fiecare emisfera dispozitive anatomo-fiziologice, a caror integritate este necesara pentru exercitarea lor cu eficacitate. Pentru functia limbajului, in cazul unei prferinte manuale drepte (la dreptaci), emisfera cerebrala stanga este dominanta in majoritatea covarsitoare a cazurilor, ceea ce inseamna ca in urma unor leziuni in anumite regiuni de partea stanga a creierului apar tulburari de tip afazic. Dominanta emisferica pentru vorbire in functie de preferinta manuala nu trebuie insa considerata in mod rigid si absolut ; exista exceptii (la stangaci lucrurile sunt mai complicate), iar posibilitatea recuperarii unor activitati compromise demonstreaza existenta unei plasticitati functionale in structura creierului, cu atat mai evidenta cu cat subiectul este mai tanar.
Conform conceptiei clasice « zona limbajului » este constituita din doua arii corticale situate in emisfera cerebrala dominanta (in general ea stanga la dreptaci ) :
Importante sunt si legaturile intre aceste regiuni, cum ar fi « fascicolul arcuat », care uneste aria lui Broca cu aria lui Wernicke.
Zona alcatuita din gyrus supramarginalis si gyrus angularis au un rol deosebit in functia limbajului scris.
-Exemple de cauze ale afaziilor :
Bolile cerebro-vasculare, hemoragii sau infarcte, mai ales in teritoriul arterei cerebrale mijlocii de partea stanga
Traumatisme cranio-cerebrale cu focare contuzionale in parenhimul cerebral
Procese expansive intracraniene, tumori cerebrale benigne sau maligne, primitive sau metastatice
Boli degenerative, de exemplu : Boala Alzheimer, Afazia primara progresiva
Boli infectioase ale creierului si meningelor : abcese cerebrale, encefalite (encefalita herpetica)
-Observatii :
Simptomele afaziei se agraveaza pe masura trecerii timpului.
5.COMPLICATII CE POT APAREA IN AFAZII
Rareori se intampla ca cineva sa sufere doar de afazie. Frecvent si alte zone ale creierului sunt afectate. Exemple de complicatii :
Semiparezele-pentru bolnavii de afazie acestea sunt de obicei pe partea dreapta a corpului. Activitatea musculara este afectata pe o parte iar ca rezultat muschii nu mai colaboreaza bine.
Pierderea a jumatate din vedere (hemiopsie, hemi=jumatate, opsia= a vedea)-cei mai multi oameni vad ot ce este situate pe partea sanatoasa a corpului lor darn u si lucrurile care sunt situate pe partea afectata
Necunoasterea executarii numitor actiuni (apraxia, a=nu, praxia= a executa)-actiuni simple ca: imbracatul, mancatul, bautul brusc nu mai pot fi executate constient. O persoana care sufera de afazie nu stie, de exemplu, cum sa stinga o lumanare daca ei sau lui i se cere sa o faca ( actiune constienta), in timp ce stinge automat un chibrit pe care ea sau el il tine in mana daca este in pericol sa isi arda degetele
Probleme cu mancatul, bautul si inghititul (disfagie, dis=nu bine, phagia= a inghiti)-din cauza leziunii cerebrale, muschii gastrici si ai gatului pot deveni paralizati, foarte sensibili sau insensibili. Acest lucru face ca mancatul si bautul sa fie niste sarcini foarte grele. Din cauza paraliziei si a pierderii sensibilitatii pe o parte a obrazului, saliva poate curge neobservata pe la coltul gurii.
Probleme de memorie-in cazul reproducerii de informatii, vorbirea joaca un rol important. Din cauza problemelor de vorbire, se pare ca memoria nu mai functioneaza la fel de bine. De aceea, noteaza intotdeauna niste cuvinte cheie ; acest lucru face ca bolnavii de afazie sa-si aminteasca lucruri mai usor.
Reactioaneaza diferit -uneori oamenii reactioneaza complet diferit confruntati cu evenimente, dupa ce au suferit un atac, decat inainte. Controlul exprimarii emotiilor a devenit mai dificil. Este posibil ca cineva sa rada sau sa planga mai des.
Este de asemenea posibil ca sa faca mai mult efort sa se opreasca.
Epilepsie -cand creierul se reface in urma unei leziuni, se formeaza țesut cicatrizat. Uneori acest tesut cicatrizat cauzeaza un asa-numit scurt circuit in interiorul creierului. Ca urmare, corpul are convulsii, persoane poate avea dificultati la respiratie si el sau ea isi poate pierde cunostinta. O asemenea
criza dureaza doar cateva minute, dar de obicei este brusca si frica pe care o cauzeaza persoanei suferinde ca si familiei acesteia este de aceea enorma.
Lista de complicatii de mai sus nu este completa. Simptomele afaziei si complicatiile acesteia sunt complet diferite pentru fiecare persoana. Fiecare problema mai sus mentioanata poate aparea in combinatie cu afazia, dar nu este obligatoriu.
6. SEMIOLOGIA TULBURARILOR AFAZICE
Pentru intelegerea tabloului clinic al tulburarilor afazice se analizeaza tulburarile expresiei orale, tulburarile de intelegere ale limbajului vorbit, tulburarile exprimarii scrise si cele ale intelegerii limbajului scris.
Tulburarile expresiei orale
Anomaliile de debit: limbajul afazicului prezinta tulburari la nivelul fluentei sau
fluiditatii verbale.Debitul expresiei orale poate fi unul lent, intrerupt de pauze frecvente, ce este caracterizat prin aspontaneitate si monotonie sau unul alterat in sensul accelerarii exprimarii, caracterizat prin logoree, exprimarea in acest caz fiind dificil de intrerupt si urmarit. Mesajul care este transmis de cel care vorbeste este dificil, din cauza repetarilor de cuvinte, a aproximarilor semantice, a regulilor sintactice neglijate. In 1964,Good Glass, a propus considerarea debitului verbal drept criteriu in clasificarea afaziei. Astfel, se deosebeste afazia fluenta de cea nefluenta sau disfluenta.
Suprimarea cuvantului, blocajul sau mutismul: acestea se caracterizeaza prin absenta emisiei verbale. De mulat ori aceasta stare apare la debutul maladiei si precede reducerea sub aspect cantitativ a emisiilor verbale.
Stereotipiile: constau in repetarea aceluiasi segment fonic. In unele situatii stereotipiile se pot constitui in singurele emisii posibile care apar in mod automat, in afara oricarei tentative de comunicare verbala. De obicei in recuperarea acestor cazuri aceste stereotipii sunt valorificate in timpul terapiei.
Disprozodia: este caracterizata prin alterarea elementelor suprasegmentale a melodiei si prin urmarea a ritmului discursului ceea ce conduce la instalarea monotoniei si a tendintei de silabisire. Poate sa apara un pseudoaccent, pacientul vorbeste ca si cand ar avea un accent strain, conducand astfel si la alterarea contururilor intonationale.
Lipsa cuvantului- anomie. situatie caracteristica imposibilitatii de a pronunta un cuvant in diferite conditii de enuntare. Apar ezitari, pauze, folosirea expresiilor foarte generale de inlocuire. Impulsul oral (se da bolnavului prima litera sau silaba cuvantului) si prezentarea unui context (se da bolnavului o fraza lacunara in care acel cuvant se potriveste) reprezinta doua procedee de facilitare a emisiilor verbale afectate de anomie.
Tulburarile limbajului oral
Transformari fonetice : se caracterizeaza printr-o pronuntie inadecvata a fonemelor
limbii, in general fiind determinata de afectari ale musculaturii aparatului fono-articulator( pareze, distonie, dispraxie).Pronuntia se caracterizeaza prin: nazalizare, ocluzie, palatalizare, desonorizare, schimbarea locului de articulatie, inversiuni, omisiuni.
Parafazii : se caracterizeaza prin modificari la nivelul cuvintelor. Parafaziile sunt de mai
multe tipuri:
o Parafazii fonemice : caracterizate prin transformari ale fonemelor. Apar omisiuni,
substitutii, aditii de foneme, deplasarea fonemelor, in limbajul vorbit sau al literelor in limbajul scris.
unui cuvant cu altul asemanator ca forma si parafazii semantice ce constau in inlocuirea unui cuvant cu un altul cu care are un raport conceptual
vocabularul limbii sale materne. Acel cuvant apartine categoriei in conditiile in care nu poate fi identificat cu nici un alt cuvant din limba care ar fi suferit parafazii.
neologisme, dissintaxi, ele putand fi imcomprehensibile pentru examinator.
Acesta forma de tulburare poate fi investigata doar pe baza reactiilor pacientului la emisiile vocale ale examinatorului. Probele utilizate in mod obisnuit pentru evaluarea acestor tulburari includ indicarea imaginilor unor obiecte si executarea unor actiuni mai mult sau mai putin complexe. Se pot identifica patru mecanisme prin care se explica tulburarile comprehensiunii orale ale bolnavului afazic.
Acestea sunt:
- defecte de perceptie a sunetelor limbajului, asa numita surditate verbala pura caracterizare prin tulburari de identificare si discriminare a sunetelor limbii;
- defecte de acces la semnificatiile cuvintelor;
- diminuarea memoriei verbale;
- tulburarea comprehensiunii raporturilor logico-sintactice dintre elementele unei fraze sau ale unui text.
In aceasta categorie putem mentiona urmatoarele aspecte: agramatismul si dissintaxsa reductia cantitativa a grafemelor, jargonafazia sau jargonagrafia. Pot sa apara si tulburari de natura non-lingvistica care afecteaza sistemul de control vizio-motor al gestului.
CAPITOLUL II
Discalculia de evolutie - aspecte generale si criterii de diagnostic
1.Aspecte generale ale discalculiei de evolutie
Aceasta sintagma, respectiv discalculia de evolutie, se refera la o tulburare cognitiva a abilitatilor matematice. Frecvent, discalculia a fost vazuta ca ingloband toate aspectele legate de dificultatile aritmetice. Paunescu si Musu (1981) considera ca oricat de diverse ar fi moda
litatile acceptate in definirea si intelegerea diferitelor sindroame, una din coordonatele majore ale acestora este tulburarea. Problematica tulburarilor functiei de calcul este extrem de vasta si ancorata in contextul functiilor gnozice. Notiunea de discalculie este asimilata in general cu totalitatea dificultatilor pe care le intampina persoana in abilitațile de calculul, in sensul larg al cuvantului. Etimologic, discalculie inseamna dificultati de calcul: dis=fara (lb. gr.), calculatio=calcul (lb. lt.).
Clarificari terminologice
Termenul de "discalculie" a fost derivat din cel de "acalculie"(care presupune incapacitatea totala in insusirea matematicii, care rezultat al unei leziuni cerebrale )- cunoscuta si sub denumirea de "sindrom Gertsman"
Pentru discalculie, sunt utilizati si alti termeni, precum "dificultate specifica de invatare a matematicii", "tulburare matematica" etc.
Daca acalculia este delimitata de discalculie pe baza stabilirii instalarii unei leziuni cerebrale specifice, distinctia la nivel terminologic va reflecta acest fapt: discalculie de achizitie vs. discalculie de dezvoltare.
Persoanele cu aceasta tulburare pot esua intr-o intreaga arie de sarcini numerice incluzand operatiile aritmetice, rezolvarea de probleme si utilizarea unor rationamente matematice. Aceste dificultati in domeniul matematicii raman la originea multor probleme cotidiene
Manipularea numerica reprezinta un limbaj care implica un sistem de simboluri. Acest sistem implicat in calcul poate fi impartit in doua grupe:
a). un sistem logografic, care include cifrele arabe de la 0 la 9;
b). un sistem fonografic, care da numele numerelor; de exemplu: unu, doi, etc.
Performanta la o sarcina aritmetica incepe prin recunoasterea numerica; aceasta depinde de verbalizare si recunoasterea perceptiva.: numar-simbol, simbol-numar. Fiecare numar ne ofera doua tipuri de informatii. Pe de o parte grupul de baza de care apartine numarul (unitati, zeci, sute) si pe de alta parte pozitia ordinala a numarului in acea baza. De exemplu numarul 5 apartine unitatilor si ocupa locul al cincilea in cadrul acestora. Performanta intr-o operatie aritmetica cere abilitatea de discriminare vizo-spatiala pentru a organiza numerele in coloane, de a aranja numerele cu spatiul potrivit intre ele si de a incepe operatia de la stanga la dreapta. Etapele proceselor cognitive necesare pentru rezolvarea unei operatii aritmetice pot fi observate intr-un exemplu simplu: 34+26=60. Cand aceasta operatie este prezentata unei persoane, in primul rand aceasta trebuie sa perceapa organizarea spatiala a cantitatii, relatiile dintre cantitati, intelegerea semnului "+", recunoasterea simbolurilor numerelor si cunoasterea pasilor care trebuie realizati pentru a aduna corect. Astfel, se face suma numarului 6 cu 4, iar singurul numar care necesita atentie in momentul acesta este suma, respectiv 10. Numarul 10 trebuie retinut, el fiind plasat in coloana dreapta, iar 1 e retinut pentru a se aduna cu celelalte cifre. Astfel, informatia din memoria de scurta durata corespunde cu doua tipuri:
informatia sintactica, adica cunoasterea regulilor si a procedurilor numerice;
informatia semantica, adica intelegerea semnificatiei proceselor implicate in solutionarea diverselor probleme (Ardila si Rosselli, 2002).
Asadar, pentru a ajunge la rezultatul corect al unei probleme, mai multe structuri cerebrale sunt implicate, acestea vizand abilitatile spatiale, conceptuale si verbale. Astfel, s-a vehiculat ideea ca mecanismele neuronale centrale implicate in recunoasterea numerelor pot sa fie diferite de cele care participa la solutionarea problemelor aritmetice. De exemplu, o persoana poate prezenta dificultati in recunoasterea numerelor, dar poate rezolva o problema dificila. McCloskey si Camarazza (1987), cit in Ardila si Rosselli (2002) descriu ca o consecinta a leziunilor cerebrale locale, o disociere intre capacitatea de a intelege si a produce numere.
Dovezi ale alterarilor selective exista la procesarea numerelor arabice si a celor lexicale. Un exemplu de eroare matematica lexicala ar fi reprezentarea a doua sute douazeci si unu ca 215, in timp ce reprezentarea a cinci mii sase sute ca 50006, este o eroare sintactica matematica.
Abilitatile de calcul reprezinta un proces cognitiv foarte complex, care include: limbajul verbal, latura spatiala, memoria si functiile executive. Abilitatile de calcul in circumstante normale presupun nu numai intelegerea conceptelor numerice, dar și a abilitaților conceptuale. Mecanismele cerebrale implicate in abilitatile aritmetice sunt ariile prefrontale stangi si girusul temporal superior in general. Astfel, pentru copil, cifrele reprezinta semne grafice din punct de vedere al formei, unele dintre ele fiind foarte asemanatoare cu unele grafeme din scris-citit. In urma testelor realizate de Ardila si Rosselli (2002), s-a ajuns la concluzia ca abilitatile de calcul sunt asociate cu o diversitate de alte abilitati cognitive cum ar fi abilitatile verbale, perceptuale, spatiale si de memorare. Abilitatea de a utiliza informatiile numerice este de altfel mult corelata cu nivelul intelectual general al persoanei.
Kosc (1970), cit in Ardila si Rosselli (2002) descrie sase tipuri de dificultati observate in discalculia de evolutie:
Dupa Strang si Rourke (1985), cit in. Ardila si Rosselli (2002) erorile regasite la persoanele cu discalculie pot fi clasificate in sapte categorii:
a. erori in organizarea spatiala a cantitatilor;
b. erori in atentia vizuala;
c. erori in operatiile matematice;
d. erori grafo-motorii in scrierea cantitatilor;
e. erori in numarare si rationamente;
f. erori in memorarea cantitatilor;
g. evitarea rezolvarii de probleme si exercitii.
Geary (1993) clasifica discalculia in trei grupe bazate pe trei tipuri de erori: vizuo-spatiale, memoria semantica, procedurale.
Rourke (1993), cit in. Ardila si Rosselli (2002) descopera doua tipuri de discalculie:
a. discalculia asociata cu tulburari de vorbire sau dislexie, deficite in intelegerea instructiunilor si problemelor orale si reducerea in capacitatea memoriei verbale;
b. discalculia asociata cu dificultati spatio-temporale, probleme in secventierea numerelor.
Discalculia este clasificata de mai multi autori, precum Kosc (1974), cit in. Ardila si Rosselli (2002), care clasifica 6 subtipuri de discalculie de evolutie:
"discalculia verbala" - se refera la o dificultate crescuta de a denumi termeni si relatii matematice. Persoanele cu discalculie verbala prezinta dificultati in denumirea cantitatilor si a numarului de obiecte sau a simbolurilor operationale;
"discalculia lexicala" - se refera la dificultatea de a citi numere, simboluri matematice si semne operationale, la fel si "discalculia grafica" in care se manifesta dificultatea de a scrie numere si simboluri operationale.
"discalculia operationala" - reprezinta o inabilitate de a rezolva operatii aritmetice;
"discalculia practognostica" - se refera la o tulburare a abilitatii de a manipula obiecte in scopuri matematice; aceasta include probleme de enumerare a unui grup de obiecte sau estimarea si compararea cantitatilor. Persoanele cu aceasta tulburare au dificultati in a ordona obiectele in functie de marime, dificultati in a arata care dintre doua obiecte este mai mare sau mai mic sau in a indica corect care dintre o serie de obiecte au aceeasi marime;
"discalculia ideognostica" - se refera la inabilitatea de a intelege ideile
matematice si relatiile cerute de calculul mintal. Aceste persoane sunt capabile sa citeasca si sa scrie numerele dar nu inteleg ceea ce au scris.
Din punct de vedere neuropsihic la originea acestor tulburari se afla leziuni sau disfunctii cerebrale in diferite arii corticale (arii frontale, parietale, temporale, occipitale).
2. Evaluarea si terapia discalculiei de evolutie
Evaluarea abilitatilor de calcul are patru scopuri principale:
descoperirea unor dificultati neobisnuite in sarcinile de calcul;
distingerea dificultatilor specifice pe care le prezinta subiectul;
aflarea deficientelor asociate, deoarece dificultatile de calcul pot fi asociate cu diverse perturbari cognitive;
descrierea tipurilor de erori observate la subiect; acestea servesc ca informatii in dezvoltarea procedurilor de reabilitare. (Ardila si Rosselli, 2002).
CAPITOLUL III
MEMORIA DE LUCRU
1. Caracteristicile memoriei de lucru
Notiunea de memorie de lucru este incadrata in contextul unor mai vechi curente de cercetare si anume: cele care se axeaza mai mult pe memorie, cum ar fi capacitatea memoriei sau memoria de scurta durata si cele care se bazeaza pe demersurile din psihologia cognitiva, adica analizarea activitatilor mintale in termeni de prelucrare a informatiei (Gaonac´h si Larigauderie, 2002).
Notiunea de memorie de lucru se refera la un sistem de memorie care este specializat in memorarea de informatii atunci cand acestea au rol intr-o sarcina mai mult sau mai putin complexa, a carei finalitate principala nu este memorarea lor, ci mai degraba rezolvarea de probleme si sarcini de planificare. Se poate afirma ca memoria de lucru are functia de mentinere si prelucrare a informatiilor pe durata necesara indeplinirii unei sarcini.
Memoria de lucru este "un sistem de mentinere temporara si de manipulare a informatiei, necesar pentru realizarea unor activitati cognitive complexe, cum ar fi intelegerea, invatarea, rationamentul" dupa Baddeley (1982), cit in. Gaonac'h si Larigauderie (2002), p. 57.
Memoria de lucru joaca un rol esential in cadrul procesului de refacere/restabilire a funcțiilor limbajului și in paralel, se pune problema rolului memoriei de lucru si in contextul activitatilor de calcul. Aceasta este de fapt "o stare de activare a unor unitati cognitive" (Miclea, 2003, p.207), necesara pentru realizarea unor sarcini sau rezolvarea unor probleme. "Cunostintele si mecanismele de procesare activate in vederea rezolvarii unor probleme formeaza memoria de lucru" (Miclea, 2003 p.207).
Notiunea de memorie de lucru a fost consacrata de Baddeley (1982), cit in. Miclea (2003), care o considera ca fiind diferita de memoria de scurta durata. Dupa Miclea (2003), memoria de scurta durata si memoria de lucru reprezinta doua denumiri pentru acelasi fenomen. Memoria de lucru este unul din conceptele de baza la ora actuala in psihologia cognitiva. Baddeley (1996), sustine ca memoria de lucru consta dintr-un administrator central si doua subcomponente denumite "sclave" si anume bucla fonologica si registrul vizuo-spatial al caror rol este de a mentine temporar, dar activ, informatia de natura fonologica si vizuo-spatiala. Astfel, retinerea unui numar de telefon pana in momentul in care acesta este format face apel la bucla fonologica, iar copierea unui desen face apel la registrul vizuo-spatial. Bucla fonologica, numita si articulatorie consta dintr-o unitate de stocaj fonologic care retine informatiile din mediul extern, si un proces articulator care este in relatie cu limbajul extern. Functia de baza a buclei fonologice este una verbala, depinzand de viteza de repetitie, iar capacitatea sa este limitata de numarul elementelor care pot fi pronuntate in doua secunde. Calea vizuo-spatiala (al doilea subsistem "sclav") este responsabila de tratarea imaginilor mintale, fiind subdivizata in tratarea formelor si in localizarea lor (Noël, 2001).
CAPITOLUL IV
METODOLOGOA CERCETARII
1. OBIECTIVELE CERCETARII
Aceasta lucrare are ca prim obiectiv examinarea abilitatilor matematice ale unui participant cu tulburari afazice.
Al doilea obiectiv se refera la realizarea unui plan de interventie in raport cu
specificul tulburarilor de calcul identificate si cu modelul de procesare numerica adoptat in interpretarea cazului.
E important de notat, ca, grija de remediere a efectelor unei leziuni cerebrale este relativ recenta. Timp de mai mulți ani, cercetatorii au considerat sistemul nervos ca pe un organ structurat in mod foarte rigid, fara nici o perspectiva de plasticitate structural sau funcționala.
Dar acum, suntem in miezul unei schimbari majore spre perspective mai optimiste care privesc posibilitațile unei reeducari pe baza raționala.
Restaurarea abilitaților constituie o prioritate pentru aceste eforturi innoite.
2.IPOTEZA
Ipoteza de la care a pornit aceasta cercetare a fost aceea, ca, exista o relație intre deficitul verbal specific unui tablou afazic mixt și performanța in operațiile de transcodare din sarcinile matematice.
3. MIJLOACELE DE INVESTIGAȚIE
Am ales metoda studiului de caz, care, este o analiza in profunzime a comportamentului unei singure persoane, ale carei ganduri, emoții, atitudini, interese sunt investigate cu grija, detaliat. Este o metoda ce probeaza adancimea efortului individual in incercarea de a ințelege mai bine comportamentul și originile sale.
Studiul de caz este util pentru ca da clarificari despre un caz individual, care poate servi ca baza pentru comportament la modul general. Pornind de la un singur caz, micul Hans, Freud a formulat ipotezele sale despre dezordinea psihica numita fobie,in timp ce Piaget a construit teoria sa despre geneza structurilor inteligenței pornind de la studiul propriilor sai copii. Deoarece se pleaca doar de la o singura persoana, aceasta baza nu este suficient de ferma, concluziile trebuind verificate atent pe multe alte cazuri prin cercetari ulterioare.
Instrumentele folosite sunt bateria de procesare numerica și calcul EC301 și bateria Western.
4. Testul EC 301
Cel mai bine alcatuit si standardizat test pentru dificultatile de calcul a fost dezvoltat de un grup de neuropsihologi indrumati de Deloche (1993), cit in. Van Hout si Meljac (2001) si a fost numit EC301. Aceasta baterie include urmatoarele subteste: numarare, enumerare de puncte, transcodajul, semne aritmetice, compararea marimii, calcule mentale, aproximari de calcul, plasarea unor numere intr-o linie analoaga, scrierea unei operatii, calcule scrise, estimarea cantitatii perceptuale si cunostintele numerice. Ea este compusa din 31 de subteste care includ 8 funcții aritmetice compuse si 5 funcții simple.
In EC301 sunt incluse urmatoarele secțiuni:
Numarare(trei subteste)
1.1.numarare verbala-orala(patru itemi): din unu in unu de la unu la 31, din zece in zece de la 10 la 90, din trei in trei de la 3 la 33, numaratoare inversa de la 22 la1.
1.2. cerințe de numarare a cifrelor din unu in unu de la 1 la 31(1,2,3.31).
1.3. numararea verbala scrisa are doi itemi:
- numararea de la 1 la 16(unu,doi,trei.șaisprezece).
- numararea cu pas dat din 10 in 10, de la zece la nouazeci.
2. Enumerarea de puncte(cinci subteste): la toate subtestele raspunsurile trebuie sa fie produse cu cifre arabe. Subtestele 1 și 2, itemii conțin puncte fie ele canonice(tip domino) sau paternuri non-canonice, organizate in subgrupuri care nu conțin mai mult de cinci puncte. In subtestele 3,4,5 participanții trebuie sa indice punctele in timp ce numara. Aranjamentul punctelor variaza in funcție de organizarea spațiala.
3. Transcodajul (transformarea de cod) conține șapte sarcini. Luand in considerare faptul ca numerele pot fi reprezentate in 3 coduri diferite(verbal oral, verbal scris și arabic) cele șase posibile transcodificari plus repetițiile sunt incluse. Fiecare subtest conține șase itemi și structura itemilor este similara(mii, sute, unitați).
4. Semne aritmetice (doua subteste)
4.1. citirea cu voce tare a semnelor aritmetice.
4.2. scrierea dupa dictare
5.Compararea marimii(doua subteste). Sunt incluse opt perechi de numere in fiecare subtest și se cere participantului sa indice care numar este mai mare.
5.1. cifre arabe
5.2. cifre verbal scrise
6. Calcule mentale( doua subteste).Cele patru operații de baza cu doi itemi de dificultate medie.
6.1. verbal oral
6.2. condiția cifrelor arabe
7. Aproximari de calcul(un subtest). I cere participantului sa faca o estimare a rezultatului la diferite operații aritmetice. Raspunsul trebuie selectat dintr-o lista sau dintr-o serie de patru numere.
8. Plasarea de numere pe o linie analoga(doua subteste). Participanții trebuie sa indice locul unui numar din patru alternative ( unul corect și trei distractori) indicate de bifari pe o scara verticala cu punctele extreme 0 și 100. Cinci itemi sunt incluși in fiecare subtest.
8.1. forma de cifre arabe
8.2 numere verbale orale
9. Scrierea unei operații(un subtest). Abilitatea de a organiza doua numere (doua cifre și trei cifre) este testata spațial. I se cere participantului sa organizeze pe o coala de hartie numerele cu care se vor aplica cele patru operații aritmetice de baza, fara ca aceasta operație sa fie rezolvata efectiv.
10. Calcule scrise(trei subteste). Exista doi itemi in fiecare subtest. Cele trei subteste includ adunarea, scaderea, inmulțirea și imparțirea.
11.Estimarea cantitații perceptuale (un subtest). Li se arata participanților șase fotografii care conțin obiecte reale sau seturi de elemente. Ei trebuie sa faca estimari referitoare la greutate , lungime sau numar de elemente.
12. Deciderea marimii conceptuale ( un subtest). Sarcina conține cinci itemi. Participanții trebuie sa indice dintr-un numar de obiecte sau persoane care reprezinta o cantitate mica , medie sau mare , in funcție de un anumit context. (ex. 35 de persoane dintr-un autobuz este un numar mediu de persoane , in timp ce 20 de pagini pentru o scrisoare este mult , in ciuda faptului ca 35 este mai mare decat 20).
13. Cunoștințe numerice ( un subtest). Conține șase intrebari pentru care exista doar un singur raspuns corect (cum ar fi numarul zilelor saptamanii).
Se pot distinge patru tipuri majore de erori:
Erori la cifre . Exista dificultați la nivelul estimarilor zecilor și sutelor , la hotararea de diferența in marime (2 mai mare decat 3),confuzii intre mare și mic, incapacitatea de a scrie corect un numar dictat (in loc de 250 - 20050) , erori in ceea ce privește ierarhia numerelor , transcodarea in diferite coduri.
Erori in principiile de baza. Dificultați in reactualizarea tablei inmulțirii , folosirea inadecvata a lui zero (care este un concept relativ complex) , prezinta dificultați atunci cand un numar se repeta de mai multe ori.
Erori in algoritmi. Inceperea unei activitați matematice și nefinalizarea ei , dificultați in organizarea spațiala a paginii și a exercițiilor aritmetice , exercițiile sunt scrise de la dreapta la stanga și nu invers , inabilitatea ințelegerii unui sistem numeric , la scadere rezultatul este mai mare decat descazutul.
Erori in simbolurile aritmetice . Erori in citirea și folosirea semnelor aritmetice , confuzii intre semnele + și x .Aceasta eroare duce la rezolvarea eronata a operației aritmetice vizate.
CONCLUZII
Abilitațile de calcul reprezinta o componenta complexa a cogniției , incluzand cunoștințe lingvistice ( orale și scrise) , spațiale , cunoașterea corpului , memorie și abilitați ale funcției executive. Din acest motiv nu este surprinzator sa descoperim cat de frecvent sunt deteriorate abilitațile de calcul .
Din cauza dificultații de a depista cazuri pure de tulburari de calcul , cercetarile in domeniu pot prezenta unele insuficiențe relative.
Programe de reabilitare pentru discalculie sunt in curs de desfașurare . Ne propunem ca intr-o viitoare lucrare sa valorificam astfel de metode inovatoare.
5. BATERIA WESTERN
Este un instrument de evaluare pentru participanții adulți cu tulburari neurologice dobandite(de exemplu ca urmare a unui accident vascular cerebral, leziuni cerebrale, sau demența).
In bateria Western sunt incluse urmatoarele secțiuni:
Vorbirea spontana(șapte itemi prin care se urmaresc):
- conținutul informațional
- fluența,competența gramaticala și parafrazii
2. Ințelegera verbala auditiva(trei subteste)
- intrebari cu raspuns da/nu: 20 itemi
- recunoașterea auditiva a cuvintelor: 60 itemi
- comenzi successive: 11 itemi
3. Repetarea : 15 itemi
4. Denumirea (patru subteste)
- denumirea obiectelor: 20 itemi
- fluența verbala
- completarea propozițiilor: 5 itemi
- vorbirea provocata: 5 itemi
5. Lexia (9 subteste):
- lexia receptiva: 8 itemi
- comenzi citite: 6 itemi
- alegerea obiectului corespunzator cuvantului scris: 6 itemi
- alegerea imaginii corespunzatoare cuvantului scris: 6 itemi
- alegerea cuvantului scris corespunzator imaginii: 6 itemi
- cuvinte vorbite- cuvinte scrise: 4 itemi
- diferențierea literelor: 4 itemi
- recunoașterea cuvintelor pronunțate litera cu litera: 6 itemi
- pronunțarea litera cu litera a cuvintelor: 6 itemi
6. Grafia (7 subteste):
- grafia provocata
- grafia spontana
- grafia dictata
- grafia cuvintelor dictate sau prezentate visual: 6 itemi
- alfabetul și numerele: 2 itemi
- litere și numere dictate: 2 itemi
- copierea cuvintelor dintr-o propoziție
7. Apraxia : 20 itemi
8. Capacitatea constructiva, vizuo-spațiala și de calcul (3 subteste):
- desenul : 8 itemi
- desenarea prin alaturarea patratelor
- calculul : 12 itemi
6. PREZENTARE DE CAZ
I. Date personale
Nume: A.
Prenume: L.
Varsta: 63 ani
Sex: feminin
Ocupația: (muncitoare, in prezent pensionata)
Nivelul de școlarizare: 7 clase
Lateralitatea: dreapta totala
II. Diagnostic
Stare post accident vascular cerebral hemoragic mezencefalic cu hemipareza dreapta, pareza nerv oculomotor stang, fibrilație atriala cronica, cardiopatie ischemica, afazie mixta, neurastenie anxios-depresiva
III. Epicriza
Pacienta cunoscuta hipertensiva, cu fibrilație atriala cronica, cu tratament inconstant la domiciliu, a suferit un accident vascular cerebral hemoragic in octombrie 2006. In urma internarilor succesive s-au obținut imbunatațiri la nivelul deficitului motor, atenuandu-se hemipareza facio-brahiala și o diminuare a tulburarilor de comprehensiune.
IV. Alte informații
Pacienta a locuit singura la casa, fiind ajutata de fratele ei si de fiul ei, dar amandoi stand in alte localitați au vizitat-o mai rar. Relația ci ei este desttul de buba ea fiind vizitata și dupa internare.
Momentan se ingrijoreaza din cauza fiului ei care este in divorț. Ii place sa fie inconjurata de oameni, sa traiasca in comunitate.
La tratament vine cu mare placere, dar are nevoie de mici incurajari.
V. Evaluare
- Examinarea logopedica a fost realizata prin conversatie dirijata și cu probe din Bateria Western, dupa care am aplicat Bateria de procesare numerica și calcul EC301.
1. Vorbirea spontana - 18 puncte din 20
a) Continutul informational:
- raspunde corect la intrebari
- reuseste sa descrie imaginea doar dupa cateva momente de gandire
- latența in exprimarea cuvintelor
b) Fluenta. Competenta gramaticala si parafazii
- propozitii in general complete, relevante
- din cauza tulburarii musculaturii aparatului buco-fonator apar unele transformari fonetice(l-r,b-d)
- dificultati in gasirea unor cuvinte (anomii)
- apar greseli de articulare
2. Intelegerea verbala auditiva
a) Intrebari cu raspunsuri DA/NU - 60 puncte (punctaj maxim)
- raspunsurile au fost exclusiv verbale
b) Recunoasterea auditiva a cuvintelor - 58 puncte
- a indicat corect toate obiectele insa intampina unele dificultați la diferențierea dreapta-stanga(ezitare la aratarea parților corpului) și la indicarea degetelor(in locul degetului mijlociu la indicat pe cel inelar)
c) Comenzi succesive - 65 puncte
- intampina dificultati la comenzi complexe,formate din mai multe actiuni, cu indicare spatiala, unde trebuie sa faca apel si la memoria auditiva
Ex. Puneți creionul pe coperta carții apoi dați-mi-l.
Puneți pieptenele de cealalta parte a creionului și intoarceți cartea.
3. Repetarea - 98 puncte
- apar cateva greșeli disartrice ,erori de articulare
4. Denumirea
a) Denumirea obiectelor -57 puncte din 60
b) Fluenta verbala - 8 puncte din 20
c) Completarea propozitiilor - 8 puncte din 10
d) Vorbirea provocata - 9 puncte din 10
5. Lexia
- reuseste bine la urmatoarele probe:
lexie receptiva
comenzi citite
alegerea obiectului corespunzator cuvantului scris
alegerea imaginii corespunzatoare cuvantului scris
- intampina dificultati la probele de:
recunoastere a cuvintelor pronuntate litera cu litera ("t-e-l-e-c-a-b-l-u" - cablu)
pronuntarea litera cu litera a cuvintelor("da" - d-a-a ; "guvernanta"-g-u-v-e-r-n-a-a)
6. Grafia
- s-a cerut scrierea numelui:
- adauga litera "o" la nume și omite litera "a" la prenume
- Se prezinta o imagine cu urmatoarea cerința:"Scrieți o istorioara despre ce se intampla in imagine."
Nu reușește sa scrie mai mult decat se vede in imaginea de mai sus. Acuza durere la mana dreapta.
- Se solicita scrierea dupa dictare a urmatoarei propoziții:"Puneți in coșul meu cinci oua și trei roșii mici."
Nu reușește .
-Se dicteaza urmatoarele cuvinte: nas , ceas , pat , ciocan, telefon , șurubelnița .
- din nou apar omisiuni de litere și silabe: ceas- cas; ciocan- cocan; telefon -tefon, iar la cuvantul șurubelnița dupa doua incercari renunța.
-Am cerut sa scrie din memorie alfabetul și cifrele de la 0 la 10 .
a reușit cu puțin ajutor acordat in a-și aminti ordinea literelor. Se observa o mai mare afectare a scrierii literelor decat cifrelor.
Litere și numere dictate :
D , M , J , B , F
5 , 61 , 32 , 700 , 1867
Se cere copierea urmatoarei propoziții :
BARBATUL ARE OCHI SA VADA ,IAR FEMEIA SA FIE VAZUTA.
- grafia dictata si cea spontana sunt deteriorate;
- nu reuseste sa scrie decat daca i se dicteaza cuvantul pe silabe si atunci sunt prezente omiterile , in schimb reușește sa copieze corect textul dat.
- evaluarea grafiei s-a facut pe perioada a trei ședințe fiindca participantul a obosit foarte repede
7. Praxia
reuseste sa execute acte motorii simple: strange pumnul,folosește periuța de dinți,se piaptana, folosește lingura,creionul,etc.
- prezinta o asimetrie la nivelul feței
8. Capacitatea constructiva
- nu a reusit sa realizeze ce i s-a cerut: forme geometrice, figuri simple.
Bateria EC301 am aplicat-o in mai multe zile, din cauza ca participanta obosea foarte repede, și am obținut urmatoarele rezultate:
La numararea orala s-a obținut punctaj maxim- 8 puncte din 8. Numararea in scris cu cifre arabe din unu in unu -2 puncte din 2. Numararea in scris cu ajutorul numeralelor cardinale- 4 puncte din 4.
Numarare de puncte: a reușit bine la toți itemii- 10 puncte din 10
Transcodari numerice: la subtestul cu scrierea de numere cu cifre arabe dupa dictare a zis ca nu poate, la repetarea orala a greșit la ultimul item- 10 puncte( ex. 52319 a repetat doar 319), iar la ceilați itemi a raspuns corect- 60 puncte din 84
Semne aritmetice: a raspuns corect la ambii itemi- 8 puncte din 8
Compararea marimii:- 48 puncte din 64 (ex. 769<2035;1032<648;20045>20 405;300313<13316
Calcule mentale: -la itemii cu inmulțiri și imparțiri a refuzat sa raspunda motivand ca nu știe -16 puncte din 32
Estimarea rezultatului unei operații:- 4 puncte din16
Plasarea numerelor pe o axa- 20 puncte 20
Aranjarea corecta a numerelor pentru efectuarea unei operatii-4 puncte din 8(ex. greșește la inmulțiri și imparțiri)
Calcul scris- 0 puncte din 12( a incercat o adunare și o scadere dar a eșuat)
Estimarea unei cantitați- 8 puncte din 12(ex. umbrela - 5gr ; semafor - 6m
Judecați asupra marimii in raport cu contextul: 10 puncte din 10
Cunoștințe numerice : 10 puncte din 12 ( nu știe cate minute sunt intr-o ora)
CONCLUZII
Se disting urmatoarele erori:
dificultați in transcodarea in diferite coduri
dificultați in reactualizarea tablei inmulțirii
folosirea inadecvata a lui zero
erori in estimarea unor cantitați
nefinalizarea unei activitați matematice
inabilitatea ințelegerii unui sistem numeric
dificultați atunci cand un numar se repeta de mai multe ori
erori in compararea unei marimi
In performanța scris-citit s-au evidențiat urmatoarele :
- a reușit cu puțin ajutor acordat in a-și aminti ordinea literelor. Se observa o mai mare afectare a scrierii literelor decat cifrelor.
- grafia dictata si cea spontana sunt deteriorate;
- nu reuseste sa scrie decat daca i se dicteaza cuvantul pe silabe si atunci sunt prezente
omiterile , in schimb reușește sa copieze corect textul dat.
- grafie deteriorata
- parafazii fonemice si lexicale
- lentoare in exprimare, in special in vorbirea spontana
- nu exista stereotipii verbale
Dupa cum reiese exista inabilitați atat la performanțele citit-scris cat și la performanțele calculelor numerice.
INTERVENTII
Planul de intervenție trebuie sa fie bazat pe limitarile pe care le aduce tulburarea in viața sociala și ocupaționala.
Precizari referitoare la metodele, sistemele de sprijin, modalitatile de
facilitare a recuperarii si materialul didactic folosit:
- imagini, texte si fise de lucru concepute special pentru dificultatile pe care le intampina participantul;
- am incercat sa pregatesc de fiecare data material cat mai variat si sa-l adaptez particularitatilor de varsta si pentru a evita monotonia si pentru a nu fi puerile;
- am adaptat metodele la dificultatile pe care persoana le intampina, la interesele sale;
- am incercat permanent sa o stimulez si sa o incurajez, sa repete ceea ce vrea sa spuna, sa nu se grabeasca atunci cand vorbeste, sa rosteasca rar cuvintele apreciind pozitiv fiecare efort, fiecare realizare;
- am considerat ca, nu este neaparat nevoie sa incep antrenamentul cu "invatarea" fonemelor, ci mi-am propus sa corectez dificultatile pe parcurs.
Am inceput asadar, sa lucrez pe arii tematice si concomitent, sa corectez
fonemele emise defectuos, bazandu-ma evident pe ceea ce persoana poseda si pe ceea pentru ce prezenta interes. Am trecut progresiv de la simplu la complex si de la concret la abstract. Dintre temele parcurse amintesc: Locuinta: incaperi, mobilier si activitati zilnice, Alimente, Legume si fructe, Anotimpuri, Magazine, Profesii, Modalitati de petrecere a timpului liber.
Fiecare sedinta incepe cu o scurta conversatie despre zi, data, anotimp,
vreme, starea persoanei, evenimente din ziua respectiva sau din zilele apropiate, sarbatori, etc.
Recapitularile sistematice sunt foarte necesare, astfel ca, in fiecare sedinta
aloc cateva minute pentru a reactualiza ceea ce am parcurs la ultima intalnire.
Dintre exercitiile realizate mentionez:
In ceea ce urmeaza voi prezenta cateva tehnici de lucru pentru recuperarea discalculiei :
verbalizarea operațiilor și procedurilor aritmetice in mod sistematic și concret
repetarea independenta a unei operații aritmetice care prezinta probleme
prezentarea succesiva a materialelor face intiparirea mai ușoara
Abilitațile de calcul reprezinta un tip foarte complex al cogniției, incluzand cunoștințe lingvistice(orale și scrise), spațiale, cunoașterea corpului, memorie și abilitați ale funcției executive.
Din acest motiv nu este surprinzator sa descoperim cat de frecvent sunt deteriorate abilitațile de calcul. Din cauza dificultații de a prezenta cazuri pure de tulburari de calcul, cercetarile in domeniu pot prezenta unele insuficiențe relative.
BIBLIOGRAFIE
Anca, M.,
(2005), Logopedie. Lectii, EPUC,
Allport, G.W., (1991), Structura și dezvoltarea personalitații, Ed. Didactica și Pedagogica, București
Ardila, A., Rosselli, M. (2002). Acalculia and Dyscalculia. Neuropsychology Review, vol.12, nr 4.,December
Craciun, M.,T., (2001), Diagnosticul si
tratamentul afaziei( Teza de doctorat),
Critchley M.,(1970), Aphasiology and other Aspects of Language, Londra
Hayen
Simard
C., (1997), Eléments de didactique du français language première, De Boeck
& Lancier,
18.
Spreen, O., Risser, A.H., (2003),
Assessment of Aphasia,
19. Van Hout, A., Meljac, C. (2001).
Troubles du calcul et dyscalculies chez l'enfant,
20. Zangwill,O.L.,(1960), Cerebral
Dominance and its Relation to Psychological
Function,
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
