Stresul ocupational - definire si clarificari conceptuale

Stresul ocupational - definire si clarificari conceptuale

Literatura de specialitate cu referire la stresul ocupational, la sursele si diferitele sale modalitati de manifestare este suficient de bogata, astfel ca ne propunem o scurta prezentare si evaluare a celor mai importante paradigme de cercetare ale acestuia.

Prin restrangerea sferei termenului de stres la domeniul psihologiei muncii si organizationala, cercetatorii l-au denumit stresul muncii   (relationat factorilor din mediul de munca), organizational (stresul perceput datorita solicitarilor din partea organizatiei) si ocupational sau socioprofesional (legat de specificul profesiunii) (Brate, 2002).

Stresul ocupational (S.O.) este determinat de impactul omului cu procesul muncii fizice si intelectuale. Pe masura ce complexitatea activitatii umane a crescut datorita noilor valente pe care aceasta le-a dobandit: informatizare, computerizare, automatizare, se acorda o atentie sporita studierii acestui fenomen. Stresul ocupational a atras atentia prin consecintele sale reflectate in etiologia sanatatii mintale, a bolilor somatice, cum sunt cele de natura cardiovasculara, ulcerul si altele. In general, investigatiile si experimentele referitoare la stresul ocupational au vizat preponderent relatiile dintre acesta si mediul muncii. Intre anumite limite, stresul psihic joaca un rol important in dezvoltarea si afirmarea personalitatii umane, in optimizarea performantelor, in cresterea randamentului muncii.

Cercetarile de psihologie sociala industriala efectuate de Kahn si colaboratorii (1964) au relevat faptul ca, la nivel institutional, exista un stres ocupational la baza caruia stau in principal conflictul rolului si ambiguitatea. Prin conflict al rolului se inteleg situatiile in care o persoana care ocupa o anumita functie in cadrul unei institutii, este supusa unor solicitari, unor presiuni cu caracter contradictoriu. Presiunile tind sa schimbe comportamentul persoanei, care incearca sa mentina un echilibru intre diversele solicitari.

Pentru a defini ambiguitatea rolului, Kahn si colaboratorii folosesc o comparatie: ambiguitatea "obiectiva" poate fi asemuita cu o conditie atmosferica nefavorabila, ceata; uneori atmosfera poate fi clara, dar persoana nu distinge bine din cauze subiective - fiziologice sau psihologice. Ambiguitatea se refera asadar la informatia necesara indeplinirii in mod adecvat a functiilor aferente rolului, sau la lipsa de claritate in ceea ce priveste rolul individului la locul de munca. Metoda de combatere a ambiguitatii rolului si a conflictelor rolului reprezinta analizarea posibilitatilor de a imbunatati caracteristicile postului.

Din a doua jumatate a anilor 1970, criza de incredere a cercetatorilor privind stresul ocupational avea drept obiect clasificarea conceptelor, metodologiile de cercetare folosite si limitele domeniului. H. Murrel ("Work Stress and Mintal Strain", 1978) propune astfel un concept de stres ocupational in trei faze: cauza, efect si rezultat. "Cu scopul de a evita orice ambiguitate, termenul <presiune> va fi folosit ca sinonim pentru <stres> spre a descrie situatii exterioare individului; termenul de <tensiune> va fi folosit ca sinonim al celui de <stres> pentru a descrie efectul presiunii asupra individului; incapacitatea de a rezista la aceasta presiune poate duce la un anumit numar de consecinte, mergand de la nemultumire la o degradare a starii de sanatate." Ca si H. Murrel, B. C. Fletcher si R. L. Payne ("Stres and Work; a review and theoretical framework", 1980, p. 19-29), precizeaza ca agentii stresanti pot proveni din interiorul individului sau din mediul exterior lui - profesional sau extraprofesional.

Bibliografia nu e de actualitate, cam vechi titlurile