Parasutismul si organismul uman

PARASUTISMUL SI ORGANISMUL UMAN

1.1. FACTORI CARE ACTIONEAZA ASUPRA ORGANISMULUI PARASUTISTULUI

1.1.1. Hipoxia:

- Presiunea partiala si concentratia oxigenului din aerul inspirat scade pe masura ce creste altitudinea de zbor.

- Pana la altitudinea de 3000 - 4500 metri, salturile cu parasuta nu produc hipoxie organismului, saracirea in oxigen a atmosferei nu este atat de mare incat organismul unui om sanatos sa o resimta imediat. De aceea, in cazul lansarilor pana la aceste altitudini, nu este necesar ca echipamentul parasutistului sa includa si inhalatorul de oxigen.

- Lipsa de oxigen se resimte insa la altitudini de lansare mai mari, de 6000 - 7000 metri, altitudini la care parasutistul isi poate pierde cunostinta in 4 - 5 minute.

- In cazul salturilor de la inaltimi peste 10.000 metrii, absenta aparatului de oxigen duce la pierderea cunostintei in cateva zeci de secunde de la lansare.

- Simptomele sunt: initiale (senzatie de confort, de putere, stare euforica, de supraapreciere a propriilor forte si reflexe) si finale (atenuarea capacitatii de orientare, incetinirea ritmului respiratoriu, senzatii de caldura, cefalee, somnolenta, cianoza, scaderea acuitatii vizuale, capacitatii de calcul si memorare, pierderea cunostintei si chiar moartea).

- Pentru parasutistii care se lanseaza fara aparat de oxigen, de la inaltimi mai mari 4500 - 5000 metrii, este obligatorie proba de rezistenta la hipoxie, efectuata in barocamera.

1.1.2. Hiperventilatia pulmonara:

- Se manifesta ca rezultat al tensiunii emotionale, a anxietatii, a starii de presiune psihica, prin cresterea ritmului respirator si a unui exces de dioxid de carbon in organism.

- Simptome - senzatie de caldura, furnicarea palmelor si a talpilor, spasme musculare si perderea cunostintei

- Se va inhala oxigen pur si se va limita ritmul respirator.

1.1.3. Hipobarismul:

- Poate sa produca parasutistului tulburari datorita variatiilor de presiune atmosferica: distensia gazelor din stomac, din intestin si din sinusurile fetei, urmata de dureri in organele respective.

- Rarefierea aerului la mare altitudine face ca parasutistul sa intampine o rezistenta mica, viteza de cadere ajungand la 90 - 100 m/s; viteza ce mareste si valoarea socului la deschidere.

1.1.4. Acceleratiile negative (deceleratiile):

- Se produc in momentul deschiderii parasutei, sportivului reducandu-i-se viteza de cadere de la cca 50 m/s la cca 5 m/s, intr-o perioada de 3 secunde.

- Datorita fortelor de franare si fortelor inertiale, organele interne ale omului au tendinta de a se deplasa de sus in jos.

- La H = 1000 - 4000 m valoarea deceleratiei este de 4 - 6 G, de 18 G la H = 11.000 m si de 33 G la H = 14.000 m.

- In timpul deschiderii parasutei, parasutistul este apasat in chingile parasutei cu o forta de 3 - 10 ori mai mare decat greutatea propriului corp.

- Coloana vertebrala a parasutistilor tineri poate rezista pana la 25 G pentru cateva fractiuni de secunda.

- Datorita afluxului anormal de sange spre creier pot apare hemoragii nazale si "valul rosu" ce implica senzatia optica de receptare a mediului inconjurator si poate duce la pierderea cunostintei.

1.1.5. Acceleratiile pozitive:

- Se produc la iesirea dintr-un picaj, looping, tonou sau viraje bruste, inclusiv vrie prelungita.

- Datorita defluxului anormal de sange dinspre creier spre extremitati poate apare "valul negru" si tulburari de vedere ce poate duce la pierderea cunostintei.

1.1.6. Decompresia:

- Producerea de bule de gaz (in special azot) prin depresurizarea brusca a cabinei, la altitudine.

- Apar dureri in special in articulatii si in sistemul respirator, ce se pot reduce prin folosirea mastii de oxigen si coborarea la o altitudine inferioara.

1.1.7. Caderea libera:

- Se datareste fortei de atractie terestra, care exercita asupra corpului uman o acceleratie de 9,81 m/s² sau de 1 G.

- Cand forta gravitationala si rezistenta aerodinamica sunt egale, acceleratia inceteaza si caderea parasutistului se face cu o viteza constanta.

- Viteza maxima de cadere libera se stabilizeaza in functie de altitudine: intre 12 secunde la 1000 m si 22 secunde la 16.000 m altitudine.

1.1.8. Oboseala:

- Se manifesta la nivel fizic si psihic datorita unei activitati intense, carente in programul de odihna, stresul datorat unor incidente de zbor si salturi, viata de familie anormala, alti factori externi, inclusiv cei ce deturneaza afectivitatea.

- Efectele oboselii sunt: senzatie de somn, dureri de cap, timpi de reactie prelungiti, dificultati de concentrare.

1.1.9. Tulburarile vizuale:

- Datorita scaderii presiunii odata cu cresterea altitudinii, semnalele optice receptate de organul vizual pot fi deteriorate in informatie pana ajung la centrii nervosi ai vederii, sau decodificarea lor pe scoarta cerebrala poate fi diferita realitatii receptate.

- Se manifesta prin pierderea acuitatii vizuale, incapacitatea de concentrare asupra unor repere, pierderea simtului cromatic, etc.

- Se recomanda largirea campului vizual, miscarea permanenta a ochilor de la un reper la altul, compararea diferitelor semne.

1.1.10. Suprasolicitarea nervoasa si psihica:

- Apare in special inaintea saltului si in timpul caderii libere, exercitand o puternica influenta asupra tuturor functiilor organelor corpului, afectand indeosebi functiile aparatului cardiovascular.

- Simptome: cresterea frecventei pulsului cu pana la 100%, ridicarea tensiunii arteriale, superexcitabilitate nervoasa, agitatie, gura uscata, senzatie de mictiune, miscari necoordonate, paloarea fetei, pierderea notiunii timpului, reactii lente, etc.

- Antrenamentul si lansarile repetate pot atenua sau elimina simptomele.

1.1.11. Consumul de droguri, alcool, tutun si medicamente:

- Folosirea acestor produse dauneaza organismului uman prin slabirea rezistentei organismului la solicitarile impuse de conditiile activitatii de zbor si salturi.

- Se inregistreaza intarzierea reflexelor, a rapiditatii in decizii, oboseala si stresul concomitent cu aparitia si manifestarea mai rapida a hipoxiei, hiperventilatiei si a tuturor celorlalte efecte fiziologice negative la care este supus organismul uman in timpul zborului.

1.1.12. Factorul uman:

Poate influenta performantele saltului si starea de sanatate a parasutistului.

- Tinerii sunt mai rezistenti fizic si nervos la salturi.

- Femeile sunt la fel de rezistente ca si barbatii, cu exceptia perioadelor de sarcina si alaptare.

- Antrenamentele numeroase in salt si la sol constituie un avantaj.

- Starile de boala, oboseala, alcoolul, tutunul, etc. scad randamentul parasutistului si-I pun viata in pericol.

1.2. SELECTIA MEDICALA A PARASUTISTILOR.

Pentru a preantampina efectele daunatoare asupra sanatatii parasutistului, se vor lua masuri de selectie riguroasa de catre serviciile medicale de specialitate, factorii care organizeaza si conduc activitatea de salt.

Cel mai important rol ii revine parasutistului care trebuie sa respecte:

- Somnul si odihna:

- pentru prevenirea surmenajului, oboselii fizice si nervoase.

- obligatoriu: 8 ore somn inainte de salt.

- recomandat: 4 ore/zi odihna activa - plimbari, lectura muzica.

- Alimentatia:

- are ca scop recuperarea energiei fizice si nervoase consumate.

- consumuri normate pentru a fi suficiente fara a duce la obezitate (cca.4500 calorii/zi).

- salturi la 30 - 120 minute dupa servirea mesei (usoara si cu aport de glucide).

- Practicarea exercitiilor fizice:

- vor fi executate zilnic pentru mentinerea functiilor vitale ale organismului la un potential cat mai inalt.

- Igiena echipamentului:

- echipament care sa asigure protectie si comoditate in salt, functie de specificul acestuia.

- Controlul medical:

- periodic si ori de cate ori este nevoie.

- se vor anunta orice boli, tratamente, simptome, etc. ce pot genera anomalii in salt.