Cablurile din fibra de sticla

Cablurile din fibra de sticla

Cablurile din fibra de sticla sunt similare celor coaxiale, cu singura deosebire ca nu prezinta acel material conductor exterior sub forma unei plase.

Figura 5 a prezinta o sectiune a unei singure fibre.

In centru se afla miezul de sticla prin care se propaga lumina.

In fibrele multi-mod, miezul are un diametru de 50 microni, aproximativ grosimea parului uman.

In fibrele mono-mod miezul este de 8 pana la 10 microni.

Miezul este imbracat in sticla cu un indice de refractie mai mic decat miezul, pentru a pastra lumina in miez. Totul este protejat cu o invelitoare subtire din plastic. De obicei, mai multe fibre sunt grupate impreuna, protejate de o teaca protectoare. Figura 2-7(b) prezinta un astfel de cablu cu trei fibre.

Aceste teci protectoare sunt ingropate in pamant pana la adancimi de un metru, fiind ocazional deteriorate de buldozere sau de cartite. Langa tarm, fibrele sunt ingropate in santuri cu ajutorul unui fel de plug de mare. in apele adanci, ele stau pe fundul apei.

Fibrele pot fi conectate in trei moduri.

Primul mod consta in atasarea la capatul fibrei a unor conectori care se pot lega la un soclu pentru fibra. Conectorii pierd aproape 10-20 la suta din lumina, dar aceste sisteme sunt usor de reconfigurat.

Al doilea mod consta in imbinarea mecanica. Imbinarile mecanice se obtin prin atasarea celor doua capete unul langa altul, intr-un invelis special, si fixarea lor cu ajutorul unor clame. Alinierea se poate face prin trimitere de semnale prin jonctiune si realizarea de mici ajustari pentru a maximiza semnalul. Unui specialist ii trebuie in jur de 5 minute sa faca o imbinare mecanica, aceasta avand ca rezultat o pierdere a luminii cu 10 la suta.

A treia posibilitate este de a imbina (topi) cele doua bucati de fibra, pentru a forma o conexiune solida. O imbinare prin sudura este aproape la fel de buna ca si folosirea unui singur fir, dar chiar si aici, apare o mica atenuare.

Pentru semnalizare se pot folosi doua tipuri de surse de lumina, LED-uri (Light Emitting Diode -dioda cu emitere de lumina) si laserul din semiconductori. Ele au proprietati diferite, dupa cum arata Fig.6.

Fig. 6 O comparatie intre Laserele cu semiconductoare si LED-uri ca surse de lumina.

Ele se pot ajusta in lungime de unda prin introducerea interferometrelor Fabiy-Perot sau Mach-Zender intre sursa si fibra optica.

Capatul fibrei optice care receptioneaza semnalul consta dintr-o fotodioda, care declanseaza un impuls electric cand este atinsa de lumina.

q  Raspunsul tipic al unei diode este de 1 nsec, ceea ce limiteaza viteza de transfer de date la aproximativ 1 Gbps.

q  Pentru a putea fi detectat, un impuls luminos trebuie sa aiba suficienta energie ca sa evite problema zgomotului termic.

q  Viteza de aparitie a erorilor se poate controla prin asocierea unei puteri suficient de mari a semnalului.