SALTUL DE FRECVENTA

SALTUL DE FRECVENTA

Standardul GSM ofera, optional, utilizarea saltului de frecventa lent la nivelul interfetei radio. In aceasta situatie, fiecare canal temporal este transmis pe o purtatoare diferita. Evident, terminalele mobile trebuie sa aiba capacitatea de a functiona in acest mod de lucru. Prin introducerea saltului de frecventa se urmareste:

micsorarea interferentei;

cresterea probabilitatii de corectie a erorilor.

Saltul de frecventa se foloseste atat pe canalele de trafic cat si pe canalele de control, mai putin BCCH si CCCH. Schimbarea frecventei se face la fiecare 4,6 ms, durata unui cadru TDMA in GSM. Secventele de comutare se aleg astfel incat sa fie ortogonale (coerente) in cadrul aceleiasi celule si necorelate intre celule invecinate. Cerinta de ortogonalitate in interiorul aceleiasi celule garanteaza absenta coliziunilor. Pe durata unui cadru, statia mobila nu schimba canalele radio de transmisie si de receptie. Astfel, toti bitii de date sunt transmisi pe aceeasi frecventa. Castigul de prelucrare este log (B_FH/B_C), unde B_FH este banda de frecventa in care se face saltul de frecventa, iar B_C este banda de frecventa ocupata in modul de lucru conventional. La introducerea saltului de frecventa intr-o celula, se specifica, prin canalul BCCH, secventa de comutare a frecventei si numarul hiper-cadrului de inceput al noului mod de lucru.

In faza initiala, o retea GSM va utiliza saltul de frecventa ocazional, ca solutie in cazul unor interferente foarte mari. Pe masura ce reteaua se dezvolta, este de asteptat ca saltul de frecventa sa devina o practica curenta. Prin diversitatea de frecventa pe care o introduce, saltul de frecventa poate creste fiabilitatea comunicatiei, in special in cazul in care vehiculele au viteze mici de deplasare, deci atenuarile introduse de fading sunt de lunga durata.