Dimensiunea filosofica

REVOLUTIA INFORMATIONALA

Agentia serviciilor de aparare a comunicatiilor

ABSTRACT

Acest material examineaza natura informatiei si observa cum aceasta se transforma, in epoca "post revolutiei informationale". A schimbat acest lucru modul in care o foloseam? A modificat maniera in care noi, ca oameni, raspundem la ea?

Voi incerca sa examinez, cateva potentiale amenintari si modul in care integritatea informatiei poate fi mai bine pastrata. Voi ridica o serie de probleme importante, dar la care nu exista inca raspunsuri: cui revine responsabilitatea pentru pastrarea informatiei? Cum poate un stat sa-si exerseze suveranitatea asupra informatiei si fluxului informational? Cum pot fi controlate retelele globale si ce amenintari la adresa integritatii informatiei nationale pot fi identificate? Acestea sunt cateva probleme care asteapta inca raspuns, lucru care nu ne va impiedica sa ne aventuram pe taramul informatiei.

"De abia acum incepem sa realizam dimensiunea si profunzimea schimbarilor in conditiile vietii umane, proces care continua sa se desfasoare. Notiunea de distanta se modifica, puterea fizica disponibila a devenit foarte mare, suveranitatea statelor imposibila".

H.G. Wells

" Electronul, dupa parerea mea, este precizia din urma care ghideaza munitia".

John Deutch

Director CIA

INTRODUCERE

Pe masura ce ne apropiem de sfarsitul secolului XX, jurna1isti, scriitori, oameni de stiinta si comentatori s-au intrecut in a atinge un anumit grad de imortalitate cu ajutorul "bitilor de sunet". Un concept care s-a impus de la sine in constiinta publica este "revolutia informationala", avand des o vaga intelegere a ideilor implicate.

Un cuvant care a patruns in lexicul popular, ca rezultat al acestei revolutii este "ciberspatiul", inventat de un scriitor de science-fiction american in anii 80, observand cativa baieti jucand jocuri pe calculator, foarte captivati de lumea virtuala.

Exista un intreg comert cu carti, articole, reportaje sau discutii asupra implicatiilor revolutiei informationale in fiecare aspect al efortului uman. Nu putem concepe viata moderna fara convenienta, rapiditatea si universalitatea sistemelor informationale de azi, de la modestul telefon la posibilitatea de a participa la discutii in grup pe Internet, de la cartea de credit la manipularea pietelor financiare, 24 de ore din 24. Aceste exemple, ca multe altele, conduc la ideea ca fluxul informational nu poate fi impiedicat, ca informatia receptionata e corecta, si nu corupta, si e cat se poate de clara. In multe cazuri, se va porni de la ideea ca fluxul informational e privat si ca informatia e confidentiala intre emitator si receptor.

Integritatea informatiei a fost intotdeauna o problema de interese critice, insa schimbarile dramatice introduse de revolutia informationala au facut mult mai dificil de urmarit traseul pe care il urmeaza informatia de la un punct la altul. Tocmai aceasta inabilitate de a identifica cu usurinta provenienta informatiei, la care se adauga sistemele moderne care permit o interconectare globala, au permis dezvoltarea globala a crimei organizate, caracterizata ca fiind cea mai mare afacere, cu profituri estimate, in 1998, la un miliard de dolari. In domeniul militar, aceleasi conditii au dat nastere conceptului de razboi informational, prin care un potential adversar poate incerca sa exploateze vulnerabilitatile din cadrul sistemelor informationale nationale ale unui stat.

DATE, INFORMATII SI CUNOSTINTE

As dori sa examinez termenii care sunt des folositi pentru a descrie anumite concepte care modeleaza perspectiva moderna a informatiei. Alvin si Heidi Toffler[3] includ in largul concept al cunoasterii informatiile, datele si cultura. Schwartau considera datele ca fapte individuale sau statistice intr-o forma necorelata, care, odata organizate, devin informatii. Transformarea informatiei in cunostinte se realizeaza in momentul in care intervin intuitia si gandirea umana. Un academician francez, Philippe Baumards merge mai departe si argumenteaza ca o societate fundamentata pe filosofia greco-romana, limiteaza bazele sale de cunostinte mai degraba la "cunostinte obiective" decat la cele incluzand perspective mai largi, cum ar fi "cunostintele conjuncturale". Baumard face astfel o distinctie intre "informare" si "cunoastere". Acesta considera ca multe organizatii, mai ales cele care functioneaza in perioade de schimbari considerabile, cred ca trebuie sa utilizeze din ce in ce mai multe cunostinte si acest lucru le forteaza sa proceseze tot mai multe informatii. In opinia lui Baumard, organizatiile si indivizii care au succes acorda mai multa atentie "simtului practic", decat colectarii simple de informatii. Fukuyama examineaza rolul erei informationale in erodarea ierarhiei si autoritatii in societate si accentueaza rolul increderii si partajarii normelor etice, care reprezinta fundamentul unei societati. O buna informatie va spori abilitatea omeneasca de a rationa.

Valoarea " informarii" este similara filosofiei lui Sun Tzu care spunea ca un lucru important este sa distrugi strategia adversarului inainte ca acesta s-o puna in practica. Acest lucru trebuie facut intr-o maniera neasteptata, printr-o utilizare neconventionala a "fortei divine" (ch'i). Opusul lui ch'i este forta comuna (cheng). Pe campul de lupta, cheng e o forta care doboara adversarul imediat, in timp ce ch'i reprezinta manevra de flancare care distruge in mod fatal strategia inamica[7]. Acestea sunt si ideile care stau in spatele conceptului lui Edward de Bono "gandirea paralela": "In gandirea paralela se pune un mare accent pe concepte si pe informatie" .

De ce am fi interesati de aceste diferente si cum ar putea ele sa ne ajute sa intelegem problemele legate de integritatea informationala? Exista o tendinta aparent naturala, in domeniul tehnologiei informationale, ca si in cel al tehnologiei in general, care permite tehnologiei sa conduca dezvoltarea sistemelor care privesc mai ales, necesitatile societatii sau pe cele ale organizatiilor. Intelegerea aspectelor umane ale procesului decizional este importanta daca dorim sa ne oprim asupra zonelor in care integritatea poate fi vitala si sa identificam domeniile in care o siguranta a integritatii e, cel putin, la fel de importanta. Doctrina militara de comanda-control (C2W) se axeaza pe ceea ce e nevoie pentru a influenta comportamentul uman si definitiile includ utilizarea integrata a distrugerii fizice, a razboiului electronic, a inselatoriei, a operatiilor psihologice si a operatiilor de securitate. Utilizarea unor astfel de tehnici poate afecta modul in care un decident va interpreta informatia, structurandu-se dupa tendinta sa naturala de a gandi mai mult inductiv decat "lateral". O astfel de viclenie de razboi poseda o bogata istorie, de la Calul troian la "Mary how never Was".

Este interesant de urmarit munca pe care au depus-o expertii in sisteme[9], in care un atribut esential este natura euristica al acestor sisteme comparate cu programele conventionale. Este vorba de o revolutie a cunoasterii care scoate in evidenta accentul pus pe fluxul informational si accesibilitatea cunostintelor. Conceptul "capital intelectual" e din ce in ce mai acceptat ca notiune in lumea comertului, ca unul din cele mai importante bunuri ale unei companii.

Dezvoltarea unui astfel de bun este cheia succesului, dupa cum o poate certifica cresterea fenomenala a anumitor companii Internet, ca Amazon. com. Este interesant sa privim Spectrul cunoasterii din Fig. 1. Acesta ilustreaza legaturile dintre un anumit numar de concepte si procesele de control ale transformarii datelor in informatii de virtutile umane traditionale prin care informatia devine cunoastere.

Figura 1: Spectrul cunoasterii

Exista si patru stadii cheie ale ciclului de viata al informatiei: crearea, culegerea, diseminarea si utilizarea ei.

Figura 2: Ciclul de viata al informatiei

Aceste patru cicluri sunt distincte, desi au multe caracteristici in comun. Dezvoltarea tehnologica din ultimii ani a afectat viteza si volumul culegerii si diseminarii informatiei. Pentru a fi eficaci, trebuie sa utilizam mai bine informatia si sa ne dezvoltam abilitatea de a dirija actiuni mai bune.

PERSPECTIVA ISTORICA A INFORMATIEI

Informatia a constituit intotdeauna un aspect important al societatii umane. Capacitatea de a comunica idei si concepte a fost considerata ca fiind una din caracteristicile homo sapiens. Dezvoltarea mijloacelor de tiparire in Europa, datorita lui Gutenberg si Caxton, in secolul al XV - lea, a avut o influenta profunda asupra educatiei si largirii fundamentului intelectual, prin asigurarea unor surse de cunostinte relativ ieftine si consistente unei audiente mult mai mari decat pana in acel moment. De abia in a doua jumatate a secolului XIX s-a produs un nou salt, care a contribuit la imbunatatirea mijloacelor de transfer ale cunostintelor. Aparitia telefonului si a tehnologiilor transmisiilor fara fir, a permis transmiterea instantanee a informatiilor la distanta. Totusi, acest transfer de informatii ramanea un proces linear si transparent prin care datele erau evaluate, dupa care informatiile analizate erau disponibile a fi transferate la utilizator, care putea astfel, sa actioneze in consecinta. Receptorul poate, daca e necesar, sa urmareasca o revizuire a drumului parcurs pentru a evalua validitatea informatiei. Asa, de exemplu, daca in batalia de la Waterloo, Wellington ar fi dorit sa-si amendeze tacticile ar fi scris noile sale ordine si le-ar fi inmanat comandantului potrivit pentru a le pune in aplicare. Daca corpul mesagerului ar fi fost descoperit mai tarziu cu sacul gol s-ar fi ajuns la concluzia ca informatia din mesaj a ajuns in mainile francezilor.

Daca prima jumatate a secolului XX a fost martora unui anumit numar de imbunatatiri calitative a modului in care datele puteau fi transmise in lume, imperativele tehnologice ale celui de-al doilea razboi mondial au asigurat indeplinirea viziunii lui Babbage: calculatorul si prin urmare, revolutia informationala.

Ca multe dezvoltari tehnologice, de-a lungul istoriei, fortele care s-au aflat in spatele inovatiilor acestei revolutii au fost aproape exclusiv militare, reflectand prioritatile celui de-al doilea razboi mondial si pe cele ale razboiului rece. Marea schimbare a reprezentat-o faptul ca factorii care determinau progresul acestor tehnologii se sprijineau mai putin pe bugetele apararii sau pe alte resurse guvernamentale si mai mult pe prioritati comerciale, aplicari si presiuni. Motivele acestei manevre sunt complexe, contribuind mult la stabilitatea si prosperitatea de care s-a bucurat Vestul in perioada razboiului rece, dar si la abilitatea sferei comerciale de a dezvolta o piata globala si competitiva.

REVOLUTIA INFORMATIONALA

Termenul "revolutie" a fost utilizat, in ultimul timp, mai ales pentru a caracteriza dezvoltarea tehnologiei informationale din ultimul deceniu. Daca acum 50 de ani calculatoarele tindeau sa automatizeze activitatile umane pentru a obtine rapiditate si precizie, functiile acestora putand fi inlocuite de procese manuale, in schimb, sistemele moderne sunt interconectate si interdependente si nu mai pot fi considerate sisteme manuale. Stiinta si tehnologia ne promit ca intr-un viitor apropiat, sistemele de inteligenta artificiala vor realiza activitati ce acum sunt indeplinite de om. Doar un control uman limitat va fi necesar si majoritatea operatorilor se vor multumi sa raspunda doar la ceea ce le vor cere software-uri sofisticate. Exista deja un numar important de implicatii perturbatoare datorate dependentei de sisteme, mai ales la nivelul copiilor, care-si pierd capacitatea instinctiva de intelegere si apreciere asupra problemelor matematice, cand sunt prea preocupati de calculator. Acestia asteapta informatiile fara sa le verifice validitatea. Si trebuie sa tinem seama ca acesti copii vor fi managerii de maine.

Intr-un raport examinand doborarea avionului iranian Airbus 655 de catre USS Vincennes, in 03.07.1988, Rochlin[10] mentioneaza cateva pericole ale dezvoltarii instrumentelor sotisticate, ale dispersarii sistemelor centralizate de comanda-control, acestea devenind mai rigide si tot mai saturate de informatie si responsabilitati, fara a se inregistra vreo imbunatatire a capacitatilor umane de a controla asemenea concepte.

INTEGRITATEA INFORMATIONALA

Informatia ca bun strategic

Ar fi gresit sa ne concentram exclusiv asupra noilor tehnologii ale revolutiei informationale. Tehnologia, chiar daca este foarte sotisticata, reprezinta mai degraba un instrument de manipulare a informatiei, care sa puna cap la cap, sa stocheze, sa sorteze, sa rafineze si sa asambleze informatiile pe care le cere utilizatorul. Calculatoarele moderne pot stoca informatiile, le pot procesa si le pot distribui apoi in moduri nemaiintalnite pana acum, facand posibile mari beneficii in domeniul afacerilor, dar sporind si gradul si oportunitatile pentru un management defectuos, prin pierdere, neglijare sau diseminare discriminatorie a informatiei. Informatia, ca bun militar strategic, a fost intotdeauna recunoscuta ca atare de catre comandanti, mai ales in ideea unei bune cunoasteri a intentiilor adversarului si in acelasi timp, a unei protectii proprii a planurilor si a stadiului operational. Facand aceasta informatie disponibila in domeniul militar, de la nivelurile strategice de comanda la comandanti, apar o serie de probleme in privinta increderii acestora in integritatea, relevanta si validitatea informatiei prezentate. Distrugerea Ambasadei chineze din Belgrad de avioanele NATO constituie un exemplu al pericolului pe care-l prezinta acceptarea informatiilor fara a le veritica provenienta.

Extinderea revolutiei informationale la organizatii, civile sau militare, nu a fost benefica tuturor. Strassman[11] considera ca nu exista o legatura directa intre beneficiile actionarului si costurile pe care le suporta o firma pentru tehnologia informationala. Aceasta perspectiva este sustinuta de un studiu al revistei The Economist care vorbeste de introducerea electricitatii in industria americana la inceputul secolului XX, cand beneficiile financiare incepeau sa apara, odata cu orientarea managerilor spre noile tehnologii.

Cerintele informationale militare

Natura operatiilor militare si expunerea lor la o radiografiere permanenta a mass-mediei, va constitui o greutate in plus pe umerii decidentilor militari, cu consecinte dramatice, in caz de insucces. Pentru a descoperi nevoile informationale ale comandantilor militari, este necesar sa examinam tipul activitatilor militare in care sunt angajati. Exista o diferenta considerabila intre necesitatile informationale cerute de operatiile de mentinere a pacii, de exemplu, si cele cerute in timpul unui conflict major. Acest "spectru al conflictului" asigura un instrument analitic util si ne poate permite sa distingern un anumit numar de legaturi comune.

Recentele operatii din Kosovo, de exemplu, au scos in evidenta cerintele pentru o capacitate de miscare dintr-o parte a acestui spectru in cealalta. Actuala operatie de mentinere a pacii poate degenera foarte repede intr-un nou conflict.

Sistemele informationale militare intr-o lume civila

O examinare fugara a sistemelor informationale moderne dezvaluie faptul ca institutia militara nu mai reprezinta motorul central al cercetarii si dezvoltarii tehnologiei. In momentul de fata domeniul economic initiaza si conduce cercetarile si dezvoltarea ei, intr-o maniera noua. Firmele comerciale isi reconsidera sistemele informationale pe care le inlocuiesc la intervale regulate de timp. Necesitatile militare si cele guvernamentale sunt stabilite mai degraba pe zece ani si nu patru sau cinci ani cum procedeaza societatile comerciale. In acelasi timp, sistemele militare se interconecteaza tot mai rnult cu cele din lumea civila ceea ce ridica tot mai mult problema interoperabilitatii dintre aceste sisteme. Pe masura ce presiunea asupra militarilor creste in privinta initiativelor de genul finantarii private, crearii de agentii si pe masura ce creste si nevoia unor legaturi mai stranse cu firmele civile, datorita dezvoltarii si suportului lor, cresc si riscurile aferente unei asemenea interdependente.

Amenintari privind integritatea informatiilor

Exista un anumit numar de amenintari pe care le putem identifica, la adresa integritatii informatiei.

Exista trei parametrii cheie pentru evaluarea naturii amenintarilor: identificarea autorului, a modus operandi-ului si a motivului.

Una din caracteristicile amenintarilor asupra informatiilor digitale este dificultatea identificarii autorului. Sunt mai multe cauze care ar putea conduce la lansarea unui atac informational:

Un hacker care considera o anumita retea o provocare

Un angajat nemultumit

Un criminal profesionist care incearca sa sparga sistemul de securitate pentru a obtine un anumit profit

O companie nationala sau multinationala care incearca sa obtina avantaje comerciale in dauna competitorilor sai

O organizatie non-guvernamentala internationala care doreste sa-si puna in aplicare planurile

Servicii secrete ostile, care incearca sa identifice si sa exploateze punctele de vulnerabilitate ale unei alte tari, a infrastructurii sale militare si comerciale

Organizatii teroriste care doresc sa distruga infrastructura sociala, comerciala sau militara a unui stat.

Modul de operare adoptat de autori variaza, insa un instrument frecvent utilizat sunt virusii. Dezvoltati de catre un profesor in matematica, de la Universitatea din Sofia acestia sunt acum parte integranta a domeniului calculatoarelor. Virusii continua sa afecteze lumea informationala, dupa cum s-a vazut si in prima parte a anului 1999 (Melissa, Cernobal). Se estimeaza ca aproape 200 de noi virusi sunt creati lunar[13].

Motivul atacului poate determina nivelul amenintarii pentru o organizatie si identifica actiunile necesare pentru a neutraliza amenintarea. Pentru a exarnina motivul, trebuie sa ne uitam la tipul atacului. Pe langa atacurile intentionate, orice infrastructura informationala va fi vulnerabila la nenumarate evenimente, iar o protectie fata de acestea se poate realiza chiar in sistem. Aceste evenimente includ dezastrele naturale.

O problema mai serioasa este raspunsul dat la un act deliberat: acesta poate merge de la accesul neautorizat la furtul de informatii, la distrugerea datelor, la inserarea de informatii derutante in baza de date sau scoaterea din functiune a sistemului. Un astfel de exemplu este atacul asupra facilitatilor USAF de la Rome Air Development Center, din martie si mai 1994[14]. Acest atac a compromis cateva sisteme prin folosirea unor tehnologii care detecteaza identitatea si parola utilizatorilor. Hackerul a utilizat mai multe site-uri localizate aparent in diferite tari (din Europa, America de Sud si Mexic) pentru a nu i se da de urma. Cand a fost in sfarsit prins de Scotland Yard, s-a constatat ca acesta avea doar 16 ani si ca traia la Londra.

Capacitatea de a ascunde sursa atacului este una dintre caracteristicile tehnologiilor moderne, o forma de "opacitate informationala" care are multe implicatii. Daca un stat sau o organizatie doreste sa lanseze un atac impotriva altui stat sau organizatie, acest lucru poate fi realizat prin intermediul unui al treilea stat sau organizatie, dand impresia tintei ca a treia parte este autorul real al atacului. Am aratat deja ca impletirea si interconectarea sistemelor si un atac deliberat la adresa suportului infrastructurii, cum ar fi la nivelul legaturilor comunicatiilor, la sistemele din afara organizatiilor, la nivelul rapoartelor Reuters, a informatiilor comerciale sau a rapoartelor pentru logistica militara realizate pentru furnizori, pot avea consecinte serioase pentru organizatie. Granitele care delimiteaza orice organizatie nu mai sunt impenetrabile ci permeabile informatiilor digitale. Acest lucru este luat in discutie mai jos, punandu-se accentul pe problema suveranitatii nationale.

Orice strategie creata pentru a proteja informatia strategica a unei organizatii trebuie sa examineze legaturile dintre propriile sisteme informationale si cele exterioare.

Raspuns la amenintare

Desi identificarea unui atac serios este greu de realizat, doar cateva atacuri sunt recunoscute ca atare de catre utilizatorii sistemelor. Presedintele SUA a cerut elaborarea unui studiu privind "Infrastructura nationala critica", iar in Marea Britanie Home Secretary a devenit responsabil pentru protectia comertului electronic din UK[15].

Cum sa protejam sistemele militare sau civile cand ele sunt interconectate cu altele? Pentru a putea evalua tipul necesar de protectie, cateva tehnici de management al riscului vor trebui sa fie dezvoltate urmarind:

Sa identifice vulnerabilitatile informationale din interiorul sistemului si intre sisteme.

Sa identifice potentialele amenintari.

Sa clasifice amenintarile.

Sa dezvolte strategii potrivite de recuperare.

Dezvoltarea strategiei potrivite de acoperire este un lucru foarte important. Din datele detinute de Departamentul american al apararii reiese ca exista un numar mare de incercari de spargere a sistemelor militare si civile si ca acest numar este in crestere ca urmare a interconectarii existente si a cresterii gradului de sofisticare al instrumentelor utilizate de hackeri. Programul RI defensiv al SUA identifica trei faze de comportare: protectie, detectie si reactie. Acest lucru permite sistemelor sa fie protejate intr-un mod cat mai practic, in timp ce sunt activate pentru a detecta intrusii intr-un cadru organizational de dorit, creat pentru a raporta spargerile si pentru a reactiona rapid, pentru a preveni viitoare atacuri, a ameliora pagubele si a restaura serviciile cat mai repede. Aceasta activitate se concentreaza asupra sistemelor din cadrul unei organizatii si nu se intereseaza de vulnerabilitatile existente la nivelul sistemelor exterioare organizatiei. Bineinteles ca nu este doar foarte costisitor sa protejezi toate sistemele, dar nici nu e practic si, in consecinta, in privinta sistemelor care nu cer o securitate sporita, politica institutiei trebuie sa se concentreze asupra elementelor "detectare" si "reactie". Stabilirea sigurantei informationale potrivite are, deci, o importanta majora si va cere pe viitor rutina si o riguroasa "revizie informationala". Acestea vor fi similare cu cele care se realizeaza in cadrul organizatiei azi, pentru a monitoriza evaluarile strategice, ca cele financiare si de personal. Revizuirea va urmari a examina ce informatie e ceruta de utilizator, de unde vine informatia si cum e procesata.

Responsabilitatea pentru siguranta informatiei

Cine trebuie sa fie responsabil de asigurarea securitatii informatiei? Sa fie vorba doar de o competenta tehnica sau de o functie manageriala? Consecintele caderii unui sistem pot fi atat de grave incat sa-i afecteze pe toti membrii staff-ului unei organizatii si deci responsabilitatea asigurarii integritatii informatiei le revine tuturor. Managerii ar trebui sa determine politica organizatiei pentru bunurile informationale si sa identifice cum aceasta poate fi masurata si revazuta. Lista problemelor care trebuie luate in seama cuprinde identificarea acelor bunuri, calitatea si cantitatea informatiei cerute si protejarea informatiei impotriva accesului neautorizat, de abuz sau de folosire gresita. Organizatiile trebuie sa examineze problema interconectarii sistemelor si potentiala crestere a dependentei organizatiei de sistemele altei organizatii. Un exemplu este cel al utilizarii capacitatilor telefoniei comerciale pentru acoperirea nevoilor proprii unei organizatii. Desi utilizarea serviciilor ar trebui sa presupuna si asigurarea unor servicii acceptabile, vor exista tot mai multe motive pentru folosirea unei asemenea interconectivitati in scopuri mai putin onorabile. Acest lucru se intampla deja cu organizatiile conectate la Internet.

Razboi informational, suveranitate si stat national

Devine limpede ca problema integritatii informatiei este una care afecteaza companiile, corporatiile multinationale, guvernele si, in cele din urma, relatiile dintre state. Este instructiv sa ne aplecam asupra genezei conceptului razboi informational, asupra relatiei dintre ethos-ul informatiei militare si elementele sale civile si sa examinam implicatiile asupra suveranitatii statelor-natiune.

Conceptul de razboi

Este clar ce inseamna un "act de razboi" in cazul unui atac conventional, impotriva unui stat. Un astfel de atac va fi urmat de o declansare a ostilitatilor, asa cum s-a intamplat, de exemplu, dupa ce fortele argentiniene au invadat insulele Falkland, in aprilie 1982. O definitie asupra "razboiului" a fost data de Malinowski (1968): "lupta armata intre doua unitati politice independente, utilizand forte militare, urmarind o politica nationala sau tribala[16]. Atacurile germane asupra Londrei in cel de-al doilea Razboi Mondial sunt acoperite de aceasta definitie. Aceste atacuri destinate distrugerii capacitatii Londrei de a functiona ca un centru financiar si comercial, erau realizate de "forte militare organizate". Insa la un atac electronic, considerat act de razboi se poate raspunde la fel, daca autorii nu sunt state-natiune, ci o institutie multinationala, de exemplu? Acesta devine o interogare intelectuala interesanta: daca un stat nu poate spune ce e un razboi, sau sa determine cine conduce un atac menit sa provoace pagube, sa distruga importante bunuri nationale, cum ar fi orasul Londra, stabilitatea viitoare a statelor-natiune ar putea fi in primejdie. In acest caz, cine, in cadrul statului-natiune trebuie sa se ocupe de asigurarea unei aparari potrivite? Inca nu exista o coerenta la nivelul guvernului si a lumii economice in privinta abordarii problemei atacurilor realizate prin intermediul sistemelor electronice.

Conceptul de razboi informational

Termenul de "razboi" este peiorativ si aduce aminte de comentariul lui John Fowles "Barbatii iubesc razboiul pentru ca acesta le permite sa para seriosi. Pentru ca este sigurul lucru de care femeile nu rad de ei".

S-au facut progrese considerabile, in ultimii ani, despre cum razboiul informational poate constitui o noua unealta capabila sa atace societatea. Nu cred ca e vorba de o noua problema, ci mai degraba ca a devenit mai insidios prin capacitatea de a culege mari cantitati de informatie si de a le disemina la nivel global. Discutiile asupra razboiului cibernetic si a razboiului informational se poarta in jurul ideii folosirii unor astfel de atacuri impotriva unui stat-natiune, ca alternativa la atacurile conventionale. Acestea includ acele activitati care nu corespund, in mod normal, normelor militare, dar care reflecta cresterea dependentei activitatilor guvernamentale si comerciale de diferite sisteme, vitale pentru functionarea operatiilor militare moderne. Practic, de la un calculator anonim se pot cauza pagube considerabile la nivel politic, social, financiar, etc.

Infrastructura informationala si statul-natiune

Sintagmele Infrastructura nationala informationala (INI) si Infrastructura informationala globala (IIG) sunt destul de populare in SUA si reflecta natura organica si dinamica a retelelor informationale care s-au dezvoltat in sprijinul nivelelor de interconectivitate, dependenta si integrare cerute. In ciuda numelor, nici INI si nici IIG nu exista ca sisteme integrate. Nu sunt proprietatea nici unei agentii sau companii, guvernul exercita o mica influenta in procesul general de dezvoltare si sunt animate de cererile consumatorilor. Aceste infrastructuri constau intr-o multitudine de sisteme, de legaturi de comunicatie si facilitati. Exista un flux continuu de informatie la nivel global, volumul acestuia crescand exponential pe masura ce "infrastructura globala" continua sa se dezvolte. Vulnerabilitatile unor astfel de sisteme sunt numeroase, greu de identificat si nu pot fi evaluate corespunzator, datorita ritmului dinamic al schimbarii si incapacitatii de a defini sistemul general.

In lumea occidentala, Londra isi mentine rolul de actor major in activitatile financiare si comerciale. Fluxurile informationale sunt cheia succeselor sale: pietele financiare sunt acum controlate prin operatii electronice globale realizate in timp real, care se ridica la un cost de trei milioane £ pe an. Pagubele aduse companiei "The Baltic Exchange" datorita bombelor IRA, au produs disfunctii importante in activitatile comerciale ale Marii Britanii. Activitatile unui singur comerciant din Singapore duce la decesul uneia dintre cele mai prestigioase banci engleze, prin preluarea sa de catre o banca daneza. Beneficiile Marii Britanii in urma unor astfel de activitati in Londra sunt considerabile si se reflecta in balanta de plati nationala. Este cert ca un anumit numar de tari, institutii si corporatii ar dori sa vada schimbat acest statut. E posibil ca pe viitor unii sa se pregateasca sa precipite o astfel de schimbare, prin activitati care sa afecteze infrastructura informationala a orasului.

Suveranitatea

Blackstone a definit suveranitatea ca fiind "regula de actiune prescrisa sau dictata care trebuie ascultata". Suveranitatea este un concept central a definitiei statului-natiune. Din punct de vedere istoric, era considerata un concept secularizant, care reflecta declinul universal al autoritatii religioase, care incuraja ideea suprematiei statului asupra teritoriului sau[18].

Pentru ca nu exista un super-stat care sa controleze statul, fiecare stat e "suveran" in cadrul societatii internationale. La sfarsitul primului razboi mondial, presedintele american W. Wilson a propus 14 puncte care reprezentau o incercare de ingradire a suveranitatii nationale[19]. Acest proces a fost continuat de ONU care, desi este o organizatie care asociaza state suverane, isi rezerva dreptul sa intervina pentru implementarea masurilor care sa asigure pacea . Acest lucru este evident in actiunile intreprinse in Irak dupa razboiul din Golf, ca si in cele din Iugoslavia, in care ONU si NA TO au intervenit intr-o problema nationala.

In Europa, dezvoltarea Uniunii Europene a necesitat un transfer de suveranitate catre Bruxelles, in anumite domenii. Ceea ce e numit atat de des "suveranitate nationala" poate fi considerat, in realitate, ca fiind compus din mai multe straturi: suveranitatea etnica, in care puterea politica rezida doar in mainile unor cetateni apartinand unui grup etnic, suveranitatea lingvistica, in care puterea apartine celor care poseda anumite priceperi lingvistice si suveratitatea culturala, in care caracteristicile unui stat-natiune sunt definite in termenii mostenirii sale culturale si un atac asupra acesteia este considerat a fi un atac la suveranitatea statului insusi. Acest lucru se poate vedea in cazul Frantei, in care guvernul a facut eforturi considerabile pentru a stopa importul culturii americane.

Un alt element al suveranitatii nationale este suveranitatea informationala, in care un stat-natiune tinde sa controleze fluxul informational in cadrul statului si in afara granitelor sale. O consecinta a revolutiei informationale a constituit-o cresterea inabilitatii statului de a controla fluxul imaginilor si ideilor, care modeleaza gusturile si valorile umane.

In ceea ce priveste conceptul de ciberspatiu, este evident ca notiunea de frontiera devine irelevanta din ce in ce mai mult. Cum pot statele sa asigure integritatea sistemelor lor? Pot sa insiste asupra standardelor minime ale comportamentului etic al cetatenilor lor, in privinta materialelor disponibile gratuit, sau va fi vorba de o gratuitate pentru toti?

Globalizarea infrastructurii informationale repune in discutie conceptul de stat-natiune, in cazul in care, de exemplu, o organizatie, care isi desfasoara activitatea intr-o anumita tara are aceleasi viziuni politice ca cele ale unei alte tari.

Paul Kennedy credea ca: "adevaratul motiv al existentei unei frontiere este ca nimeni sa nu aiba controlul absolut, cu exceptia, poate, a managerilor corporatiilor multinationale, a caror responsabilitate este indreptata catre actionari, care, se poate spune ca au devenit noii suverani, care, investind intr-o companie, dau cele mai mari profituri"[21].

Conceptul de suveranitate se afla, de aceea, sub o mare presiune si nu mai corespunde dezvoltarii globale a infrastructurilor informationale.

Rolul informatiei, in zilele noastre nu e foarte diferit de cel pe care-l avea in trecut. Avem nevoie de informatie pentru a putea lua decizii, pentru a interactiona social si pentru a trai. Ceea ce s-a schimbat, totusi, este natura cantitativa a informatiei si, dupa cum remarca Stanislaw Lem, un filosof polonez, "timpul marilor politicieni a trecut pentru ca fluxul informational face imposibil, prea complicat procesul decizional"[22].

Problema integritatii informatiei, cand se confrunta cu un astfel de flux informational, devine critica si decidentii trebuie sa stie care informatie e valida, care e corupta, care e relevanta si care ar trebui ignorata. Procesarea moderna a informatiilor, dupa cum am vazut, e vulnerabila si informatia poate fi corupta, distrusa sau modificata in timpul ei.

Ritmul schimbarilor tehnologice pare sa nu incetineasca si multe din problemele ridicate aici vor trebui abordate in viitorul apropiat daca vom dezvolta calitatile necesare, modelele si metodologiile care sa fie capabile sa cuantifice amenintarile la care sunt supuse sistemele.

Consecintele ignorarii acestor probleme vor fi foarte mari. Acestea trebuie sa devina un subiect de reflectie pentru intreaga societate si nu doar a unui singur grup concentrat asupra problemelor tehnologiei informationale. Spectrul cunoasterii poate fi foarte folositor. Ne-am concentrat atentia in acest material asupra informatiei, fluxului informational, integritatii informationale si managementului informational. Insa ce va trebui sa facem de acum incolo este sa ne aplecam asupra procesului prin care aceasta informatie este utilizata de creierul uman. Este posibil sa fim asistati in acest proces de inteligenta artificiala si de tot ceea ce ar putea urma acesteia. Trebuie sa incercam sa raspundem la dificila intrebare: cum putem face sa restabilim abilitatea factorilor de decizie din oricare domeniu de a lua decizii, bazandu-se pe un grad de confidenta, de integritate si de relevanta a informatiei?