ECHIPAMENTE DE FORTA

ECHIPAMENTE DE FORTA

1. CLASIFICARE

Dupa felul energiei folosite, masinile de constructii se clasifica in masini cu echipament de forta propriu si masini care utilizeaza energie din exterior. In prima categorie intra masinile echipate cu motoare termice, iar in a doua categorie intra masinile cu actionare electrica, pneumatica sau hidraulica, alimentate din retelele de forta exterioare.

Dupa numarul unitatilor de forta utilizate se disting actionari de la un singur motor si actionari cu mai multe motoare.

In primul caz, daca exista mai multe mecanisme, este nevoie de comenzi independente, cuplarea unitatilor de forta cu mecanismele actionate facandu-se cu ambreiaje conice, ambreiaje cu discuri, ambreiaje cu banda sau cu gheare. In cel de-al doilea caz, fiecare mecanism de baza avand motor propriu, prezenta ambreiajelor nu mai este justificata in general; ele apar numai daca motorul mai deserveste, in afara de mecanismul principal si un mecanism auxiliar.

2. CLASIFICAREA MESINILOR DE CONSTRUCTII

DUPA INCARCAREA INSTALATIEI DE FORTA

a)       Masini si mecanisme cu incarcare constanta sau aproape constanta actionate de motoare ireversibile

Aceste masini sunt caracterizate prin viteza aproape uniforma si cuplari rare (circa 50-70 cuplari/ora), in majoritatea cazurilor functionand continuu. Aceste masini se recomanda sa nu fie supraincarcate. In aceasta categorie intra betonierele, malaxoarele, ciururile cilindruce, transportoarele, pompele centrifugale, compresoarele etc.

b) Masini si mecanisme caractetizate prin socuri bruste si frecvente, vibratii in functionare, viteze putin variabile si miscare reversibila sau rar reversibila.

In aceasta categorie intra concesoarele, ciururile excentrice, vibratoarele, mecanismele de ridicare ale macaralelor, mecanismele de deplasare etc. Instalatiile de forta la aceste masini se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica mare si o rezerva corespunzatoare de putere; sunt prevazute cu volanti pentru uniformizarea miscarii. Tot aici mai intra si screperele, grederele, excavatoarele cu mai multe cupe si elevatoarele, caracterizate in plus prin viteze variabile si relativ mici. Toate aceste masini au o functionare continua si cu viteza organului de lucru relativ mica, cu exceptia poate a elevatoarelor si screperelor, care lucrand in terenuri grele sau usoare, dar afanate, au viteze mai mari.

c) Masini caracterizate prin socuri si izbituri frecvente si puternice, viteze continuu variabile si inversari si cuplari dese (cca 1200/h)

In aceasta categorie intra excavatoarele cu o singura cupa, macaralele puternice, buldozerele, scarificatoarele si alte masini cu regim greu de lucru. Putem introduce aici si perforatoarele, sonetele, maiurile, etc., la care regimul de functionare se deosebeste de-al primelor prin prezenta socurilor ca unica forma de actionare a organului de lucru; la aceste masini se renunta, in majoritatea cazurilor la legatura cinematica rigida dintre organul de lucru si motor.

3. OBSERVATII CU CARACTER GENERAL

Actionarea electrica este mai comoda si mai rationala, daca exista o sursa de energie electrica pe locul de lucru si daca nu se cere ca masina sa aiba o mobilitate deosebita, ceea ce ar face-o prea dependenta de sursele de energie.

Ea are o serie de avantaje, cum ar fi: permite utilizarea motoarelor individuale pentru fiecare mecanism, ceea ce simplifica schema cinematica a masinii (exclude transmisii greoaie si existenta unor cuplaje complicate si sensibile in exploatare); manipularea aparatelor de comanda se face usor; comenzile pot fi transmise la distanta prin contactoare si relee; motoarele electrice montate pe masinile destinate unor lucrari deosebit de grele pot suporta supraincarcari mari de scurta durata, fara a se defecta (cuplul necesar de pornire se obtine tocmai datorita posibilitatii de supraincarcare a motorului); etc.