Norme generale pentru reprezentarile grafice industriale

Norme generale pentru reprezentarile grafice industriale

1. Linii utilizate in reprezentarile grafice industriale

Pentru reprezentare si cotare, in desenul tehnic industrial, se utilizeaza diferite tipuri de linii, diversificate functie de aspect si grosime.

In conformitate cu STAS 103-84, se folosesc patru categorii de linii: linia continua, linia intrerupta, linia punct si linia doua puncte, in doua clase de grosime. Acelasi standard stabileste si grosimea de baza pentru trasarea liniei groase, pe un desen, notata cu litera b; ea poate avea una din urmatoarele valori exprimate in mm:

2,0   1,4 1,0 0,7 0,5 0,35 0,25 0,18

Linia subtire trebuie sa fie trasata cu o grosime cuprinsa intre b/3 si b/2.

Categoriile de linii, simbolizarea acestora, aspectul si cazurile de utilizare sunt prezentate in tabelul nr. 1.

Pe acelasi desen se utilizeaza aceeasi grosime de linie intrerupta.

Pentru o trasare corecta si estetica, in cazul liniei intrerupte, liniei punct si liniei doua puncte, lungimea segmentelor si intervalelor dintre acestea trebuie sa fie uniforma.

Linia punct si linia doua puncte incepe si se termina cu segmente dreapta, iar intersectia acestora se face, de asemenea, pe segmente de dreapta.

2. Formate standardizate

Formatul reprezinta spatiul delimitat, pe coala de desen, pe care se realizeaza un desen de executie, deci un desen la scara, in conditii de precizie si acuratete maxima.

Conform SR ISO 5457:1994, care reglementeaza forma, dimensiunile si elementele formatelor, se pot utiliza 3 categorii de formate, dupa cum urmeaza:

I. Formate preferentiale (formate de baza), simbolizate cu A:

II. Formate alungite speciale;

III. Formate alungite exceptional.

Formatele alungite se obtin prin alungirea dimensiunilor pe una din directii, cu un

multiplu intreg din dimensiunea de baza a laturii.

Formatele A0, A1, A2 si A3 se pot utiliza cu oricare latura drept baza. Daca sunt

folosite cu latura mare, drept baza, sunt simbolizate cu X (format "culcat"). Daca se foloseste latura mica drept baza, formatele au simbolul Y (format "in picioare").

Formatul A4 se foloseste numai cu latura mica drept baza (Y).

Elementele grafice ale formatului sunt prezentate cu ajutorul figurii nr.1.

• Conturul pentru decuparea desenului are dimensiunile standardizate pentru fiecare format in parte. Dupa contur se taie plansa cand este terminata.
• Chenarul se traseaza cu linie continua groasa, in interiorul conturului standardizat, la 10 mm de acesta - pentru formatele A4, A3 si A2 si, la 20 de mm in cazul formatelor A1 si A0.
• Fasia de indosariere se reprezinta pe latura din stanga, intotdeauna cu dimensiunile 20 x 297 mm, se traseaza cu linie continua subtire si este marcata la jumatate (pe inaltime) printr-un segment de dreapta trasat cu linie continua subtire.
• Reperele de centrare sunt segmente de dreapta trasate cu linie continua groasa, amplasate la mijlocul fiecarei laturi. Ele pornesc de pe conturul standardizat si depasesc cu 5 mm, spre interior, chenarul. Acestea permit pozitionarea corecta a formatelor in operatiile de multiplicare sau micrografiere, (fig.nr.2).
• Reperele de orientare sunt triunghiuri echilaterale (reprezinta sageti), plasate pe latura de jos si latura din stanga, peste reperele de centrare si indica pozitia formatului pe plansa de desen. Ele se traseaza cu linie continua subtire si unul din ele este orientat catre desenator, (fig.nr.2).
• Gradatia metrica de referinta se amplaseaza sub chenar, pe latura de jos, la mijloc, simetrica fata de reperul de centrare si cel de orientare. Se traseaza cu o linie a carei grosime este de minim 0,5 mm, are o lungime de minim 100 mm si se imparte in dreptunghiuri care au o lungime de 10 mm si o inaltime de 5mm, (fig.nr.2).
• Indicatorul se amplaseaza in coltul din dreapta jos al formatului, lipit de chenar.
• Unghiul de decupare al copiei (fig.nr.3) se reprezinta in cele patru colturi ale formatului. El are menirea de a usura operatia de decupare a copiei desenului original. Unghiul de decupare se poate materializa fie sub forma unui triunghi dreptunghic isoscel cu cateta de 10 mm, fie sub forma a doua linii groase, perpendiculare intre ele de lungime 10mm si grosime de 2 mm.
• Zona libera este spatiul cuprins intre conturul pentru decuparea desenului si chenar.
• Sistemul de coordonate (fig.nr.4) se deseneaza in zona libera, de la formatele A2 in sus. Lungimea dreptunghiurilor poate fi cuprinsa intre 25 si 75 mm. Acesta permite identificarea mai usoara a anumitor detalii din campul desenului.

3. Indicatorul

Indicatorul serveste la identificarea desenelor de executie si a modificarilor operate pe acestea. El se aplica pe fiecare desen, respectiv pe fiecare din plansele ce il compun.

Indicatorul se amplaseaza, atat pentru formatele tip X cat si pentru formatele tip Y, in coltul din dreapta jos al formatului, lipit de chenar.

Standardul care stabileste regulile de executare si folosire a indicatorului este SR ISO 7200:1994. Acest standard prevede ca indicatorul este alcatuit din mai multe dreptunghiuri alaturate care conduc la formarea a cel putin doua zone: una de identificare si una de informatii (pot exista mai multe zone de informatii, numite zone de informatii suplimentare).

Este important de retinut faptul ca fiecare institutie are libertatea de a construi propriul indicator, cu conditia sa respecte regulile de intocmire stabilite de standardul sus amintit.

In figura numarul 7 prezentam un model de indicator.

4. Scrierea tehnica

Pentru inscrierea cotelor, simbolurilor sau textelor pe desenele tehnice se utilizeaza literele latine, grecesti sau chirilice precum si cifrele arabe sau romane. Standardul care reglementeaza aceasta problema este STAS ISO 3098/1.4.

Se utilizeaza doua moduri de scriere: scriere cu caractere inclinate la 75° spre dreapta si scriere cu caractere perpendiculare fata de linia de baza a randului. Pe un acelasi desen sau pe o aceeasi documentatie tehnica se foloseste numai unul din cele doua moduri de scriere.

Inaltimea literelor majuscule este cunoscuta sub denumirea de inaltimea nominala a scrierii si se noteaza cu h. Acesta se exprima in milimetri si se alege din urmatorul sir de valori standardizate:

2,5 3,5 5 7 10 14 20

sau multipli de 10 ai acestor valori.

In ce priveste grosimea liniei de trasare a caracterelor trebuie aratat ca exista doua

tipuri de scriere:

• Scriere tip A (scriere ingusta), cand grosimea liniei de trasare este egala cu (1/14)h. Este folosita de regula pe desenele ce urmeaza a fi microfilmate.
• Scriere tip B (scriere normala), cand grosimea linei de trasare este egala cu (1/10)h. Aceasta se recomanda a fi aleasa in mod curent.

5. Scari de reprezentare

Desenele tehnice se executa intotdeauna la scara. Prin scara unui desen se intelege raportul dintre dimensiunile liniare masurate pe desen si dimensiunile reale ale obiectului reprezentat.

Scarile de reprezentate se aleg conform tabelului numarul 2.

In afara acestor scari se mai admite folosirea urmatoarelor scari cu destinatie

speciala:

• 1: 2,5 -cand este necesara folosirea completa a campului desenului.
• 1: 15 - pentru desen de constructii metalice sau navale.
• 1: 250, 1: 2 500 si 1: 25 000 pentru planurile de harti.

Scara de reprezentare se va alege astfel incat sa se obtina o reprezentare cat mai clara obiectului reprezentat.